Consolidare și control

Elmshaven, Sanitarium, Cal.

2 sept. 1902

O zi după alta sunt impresionată de Duhul Sfânt că ultimele solii de avertizare trebuie să fie date acum poporului nostru.MN 250.2

Sunt multe de spus cu privire la înființarea a ceea ce aș denumi sanatorii mici. Niciunde n-ar trebui să se construiască sanatorii mamut, căci trebuie făcută o lucrare mare în multe locuri. În planul pentru sanatorii noi, frații noștri ar trebui să gândească sănătos și echilibrat, și să oprească dorința de a surprinde lumea prin construirea de clădiri mari în unul sau două locuri.MN 250.3

În toate orașele noastre mari se vor alcătui uniuni și confederații. Oamenii vor conduce pe alții și vor cere mult de la ei. Viețile acelora care refuză să aparțină acestor misiuni, vor fi în pericol. Totul este pregătit pentru ultima lucrare mare care trebuie făcută de Acela care poate să mântuiască și să distrugă.MN 250.4

Unii din cei care au avut lumină mare, au fost stăpâniți de o dorință aproape de nestăpânit să unească toate instituțiile noastre medicale sub conducerea unei singure puteri. Sunt îndrumată să spun că această dorință este animată de același spirit care se dă pe față în lume în eforturile de a se uni ca să devină o putere stăpânitoare. Lucrarea pe care Dumnezeu a dat-o poporului Său să o facă este să întărească mărturia și să sigileze legea între ucenicii Săi.MN 250.5

Între sanatoriile noastre sunt multe, foarte multe care au nevoie să fie reformate. Dreptatea, mila și dragostea lui Dumnezeu trebuie să aibă întâietate. Lucrarea din sanatoriile noastre a fost făcută mai mult sau mai puțin după împrejurări. Nimeni să nu spună: “Trebuie să vă uniți prin înțelegeri speciale să faceți așa și așa, altfel nu puteți primi aprobarea noastră”. Semnarea unor asemenea înțelegeri trebuie să înceteze. Zilele pentru astfel de lucruri s-au dus. Și așa s-au produs destule pagube. Domnul este Călăuza și Conducătorul nostru. Să ne unim cu El. Domnul nu dorește ca oamenii să fie sub presiunea contractelor; căci El trebuie să lucreze în felul Său. Orice jug trebuie sfărâmat. Adevărul, așa cum este în Isus are destulă putere de unire ca să țină în stăpânire orice minte, să controleze orice impuls și să dirijeze orice mișcare. Aceia pe care Domnul îi va stăpâni, dacă vor să I se supună, dar care nu aleg să umble cu umilință cu El, nu trebuie să se unească cu alții. Oricine să privească la Dumnezeu și nu la oameni. Domnul Dumnezeul cerului este la conducere.MN 250.6

Am fost îndemnată să scriu aceste lucruri lămurit. Mi-au fost prezentate stările de lucruri dinainte de potop. Aceleași tendințe de unire care există astăzi erau în zilele lui Noe. Dar niciodată mai înainte n-au avut loc astfel de tranzacții asemenea acelora care se fac acum când se aleg slujbași care să conducă pe oameni. Cei care ocupă cele mai înalte poziții în conducere arată cât de puțină încredere poate acorda Dumnezeu conducerii lor.MN 251.1

Veacul în care trăim este uimitor. Dumnezeu privește la starea deplorabilă a societății. El cheamă pe aceia care cred Evanghelia să iasă din lume. “Despărțiți-vă de ei, zice Domnul și nu atingeți nimic din ce este necurat”.MN 251.2

Puterea stăpânirii omenești în poporul lui Dumnezeu, în nici o ramură a cauzei Sale, care este reprezentată prin documente pregătite ca oamenii să le semneze, nu este poruncită de Dumnezeu. Cei care cred Biblia să studieze principiile care trebuie să-i conducă atunci când lucrează cu mințile omenești. Dumnezeu nu este autorul confuziei, ci al păcii. Egoismul care înalță pe un om să conducă mințile semenilor săi, nu este inspirat de Dumnezeu; căci Domnul lucrează în și prin aceia care se vor lăsa prelucrați de El, și care în orice domeniu de slujire creștină vor lucra în armonie cu iluminarea divină.MN 251.3

Dumnezeu este autorul a tot ce este bun. El binecuvintează pe copiii oamenilor cu prosperitate și le oferă belșug, făcând pământul să ofere comorile lui. Dar ce vede El printre oamenii de talent mai puțin educați și pregătiți? Nu mulți sunt aceia care lucrează după îndrumarea divină. Supunându-se ispitei ei stăpânesc piețele și controlează marfa conducându-se după principiile Satanei. Au bani care aparțin oamenilor, bani care le oferă posibilitățile. Săracii lui Dumnezeu sunt lăsați să sufere și să piară, în timp ce lăcomia oamenilor apucă toate avantajele.MN 251.4

Lui Spalding și Magan

3 sept.

Noaptea trecută am dormit bine. Știu că Domnul îmi ascultă rugăciunile. Doresc să mă apropii de El; căci Cuvântul spune: “Apropiați-vă de Dumnezeu și El se va apropia de voi”. Apreciez mult această făgăduință. Am experimentat-o.MN 251.5

Sunt îndrumată să atrag atenția asupra unor chestiuni. A fost mare nevoie de reforme cu privire la felul în care sunt tratați lucrătorii din sanatoriile noastre, bărbați și femei care poartă poveri grele în îngrijirea bolnavilor. Aceasta este o chestiune destul de delicată. Cei care sunt educatori trebuie să stea aproape de studenți după învățăturile date de Cel mai mare Misionar medical care a umblat și a lucrat în lumea noastră, ca nu cumva să piardă legătura cu Dumnezeu și să se unească într-un întreg suprem.MN 251.6

Paharul pe care trebuie să-l ducem în încercare nu este gol; este un pahar plin ochi pe care trebuie să-l purtăm cu atenție. Necazul și împotrivirea pot provoca multe neajunsuri și pot aduce descurajare profundă; însă prosperitatea s-a dovedit cea mai periculoasă pentru viața spirituală. Dacă omul nu se supune continuu voiei lui Dumnezeu, dacă nu este sfințit prin adevăr și nu are credința care lucrează din iubire și curățește sufletul, prosperitatea va chema la viață cu siguranță, tendința către încumetare.MN 252.1

Deseori se solicită rugăciuni pentru suflete credincioase care sufăr împotrivire și boală. Dar cei care suferă din partea împotrivirilor sunt reprezentați prin rugul care deși ardea, nu se consuma. Când Moise păzea turmele lui Ietro în țara Madian, “îngerul Domnului i s-a arătat într-o flacără de foc într-un rug, și el s-a uitat și iată că rugul ardea, dar nu se mistuia”. Moise s-a apropiat să vadă lucrul acela ciudat. Focul nu consuma rugul. El a înțeles că Domnul era în mijlocul rugului. Tot astfel este și în viață. Nu trebuie să ne temem atât de mult din cauza lipsurilor și a necazurilor; căci Domnul este în toate acestea, ajutându-ne și sprijinindu-ne. Rugăciuni serioase trebuie înălțate pentru oamenii din locurile înalte. Ei au nevoie de rugăciunile întregii biserici deoarece se bucură de prosperitate și influență.MN 252.2

În valea umilinței unde oamenii depind de Dumnezeu pentru învățătură și călăuzire la fiecare pas, există mai multă siguranță. Însă toți cei care au o legătură vie cu Dumnezeu să se roage pentru bărbații din poziții de răspundere - cei care stau în turnuri plăcute, și care, datorită poziției lor înalte, se presupune că au multă înțelepciune. Dacă acești bărbați nu simt nevoia să se sprijine pe un braț mai puternic decât brațul de carne, dacă nu fac din Dumnezeu punctul lor de sprijin, concepția lor cu privire la viață se va întuneca și vor cădea.MN 252.3

Domnul m-a îndrumat să stăruiesc de fiecare să-și dea seama că omul este om. Biserica lui Hristos are o mare lipsă de comunicare strânsă cu Domnul Isus. Aceia care simt cel mai mult dependența de Dumnezeu sunt de obicei aceia care au cel mai puțin dependență de comorile pământești.MN 252.4

Dintre toți copacii, bradul este unul dintre cele mai bune exemple pentru creștini. Bradul are nevoie de cel mai puțin pământ pentru rădăcini decât toți copacii. În pământul uscat dintre stânci, el își găsește suficientă hrană ca să-l păstreze verde în timpul iernii ca și vara. Cu atât de puțină cantitate de pământ între rădăcini, el se înalță mai presus de toți copacii din pădure, atingând nivelul cel mai înalt spre cer. Ar fi bine să sădim și să cultivăm brazi; deoarece acest copac este o parabolă care prezintă minții omenești ce ar trebui să fie un creștin.MN 252.5

Aș dori să pot prezenta însemnătatea acestui simbol așa cum mi-a fost prezentat. Membrii bisericii care stau la locul lor sunt copaci neprihăniți, plantația Domnului. Cu toate că împrejurările pot fi neprielnice, ei la fel ca bradul cu puțin pământ la rădăcină, se înalță mereu către cer, primind hrană de sus. Hrana ascunsă care vine de la Dumnezeu îi este redată prin slujirea cea mai curată.MN 252.6

Orice suflet din lumea aceasta a fost cumpărat cu un preț. Fiecăruia i s-a dat lucrarea lui. “Slujitor” acest termen cuprinde pe toți aceia care își fac lucrarea încredințată lor, oferind lui Dumnezeu o slujire cinstită. Nimeni nu trebuie să se scuze atunci când își recunoaște răspunderea personală față de Dumnezeu stând la locul și la chemarea Sa. Dumnezeu cere cele mai alese energii ale omului. Nimeni nu poate găsi în vreo ființă omenească putere care să-l ajute să slujească pe Dumnezeu cu toate puterile lui. El trebuie să ajungă părtaș de fire divină. Acum este o mare lucrare de făcut într-un timp scurt și este foarte important ca bărbații și femeile din slujba lui Dumnezeu să privească la Isus în orice clipă. Frați și surori, rupeți orice jug pe care vreun om l-ar pune peste voi. Luați jugul lui Hristos. Învățați de la El care este blând și smerit cu inima.MN 253.1

În lume sunt doar două categorii de oameni care cer cel mai mare interes din partea noastră în legătură cu lucrarea misionară medicală pe care Hristos în viața Sa ne-a învățat să o facem - aceia sunt păcătoșii care au nevoie de un Mântuitor, dar care nu-și dau seama de nevoia lor, și aceia care în toate ramurile slujirii lui Dumnezeu merg înainte. Oricare ar fi capacitățile lor, locul lor, sau talentele încredințate, ca aparținând acestei categorii, sunt “împreună lucrători cu Dumnezeu”. Renăscuți prin harul lui Hristos, ei sunt lucrători credincioși ai lui Dumnezeu, care prin influența lor ajută la renașterea altora prin harul dat lor.MN 253.2

Când lucul acesta este apreciat cu adevărat, nu se va mai vedea nici o încercare de a se aplica autoritatea. Lucrătorii lui Dumnezeu vor fi uniți în dragoste și nu se vor alia în asociații prin contracte. Sunt îndrumată să spun: “Feriți-vă de semnarea contractelor care au fost întocmite din cauză că nu s-a înțeles însemnătatea unei sfințiri adevărate”.MN 253.3