Lucrul în ziua duminicii: și modul de a se împotrivi rătăcirii

În dimineața zilei de 20 noiembrie 1895, a fost convocat un comitet în cortul cel mare de pe terenul din Avondale, pentru a se discuta unele chestiuni care au luat naștere din discuțiile fraților noștri, privitoare la lucrarea libertății religioase. Pozițiile .luate de curând de către unii din frații noștri arătau că e nevoie de o înțelegere mai profundă a principiilor care trebuie să guverneze lucrarea noastră. Erau prezenți frații W.W. Presott, A.G. Daniels, W.C. White, H.C. Israel, L.S. Rousseau, W.A. Colcord, M.C. Kellog, W. D. Salisbury, James Smith și surorile E.G.White și E.J. Burnham.MN 30.1

Au fost citite câteva scrisori cu privire la problema în discuție, și apoi sora White a citit o scrisoare pe care o scrisese fratele AT. Jones, în luna mai 1894, și care fusese reținută până de curând.MN 30.2

În această scrisoare se făcea referire la nevoia ca vorbitorii noștri care prezentau adevărul într-un mod atât de simplu încât chiar și copilașii puteau înțelege, învățăturile pe care ei le prezentau. Remarcând acest fapt, sora White a zis: “După lumina care mi-a fost dată, atunci când inteligențele cerești văd că oamenii nu mai prezintă adevărul în simplitate așa cum a făcut Isus, copiii vor fi mișcați de Duhul lui Dumnezeu și vor merge să vestească adevărul pentru vremea aceasta.”MN 30.3

Frații au fost invitați să discute subiectele tratate în scrisoare, dar toți doreau să mai audă pe sora White, iar ea a făcut declarațiile următoare: “Chiar înaintea noastră se pregătește o criză grozavă prin care va trebui să treacă toți, și va fi simțită în mod deosebit în.... Mintea mi-a fost tulburată cu privire la pozițiile pe care unii dintre frații noștri sunt gata să le ia cu privire la lucrarea ce trebuie făcută printre oamenii de culoare din statele sudice. Aș dori să pun în fața acelora care lucrează în câmpul sudic un aspect. Printre oamenii de culoare va trebui să se lucreze în moduri diferite de acelea urmate în statele din nord. Ei nu pot merge în sud și să prezinte materiale adecvate cu privire la faptul că păzirea duminicii este semnul fiarei, și să încurajeze pe oamenii de culoare să lucreze duminica: deoarece spiritul care a ținut pe oamenii de culoare în sclavie n-a murit, ci trăiește și astăzi și este gata să intre în activitate. Același spirit de apăsare este cultivat încă în mințile multora dintre albii din sud, și s-ar putea manifesta prin fapte de cruzime care sunt o manifestare a zelului lor religios. Unii se vor opune cu toată puterea oricărei acțiuni care are tendința să ridice rasa neagră și să-i învețe să se întrețină singuri.MN 30.4

Când albii încearcă să învețe adevărul pe cei de culoare, se trezește gelozia, iar pastorii, atât cei de culoare cât și albii se vor împotrivi adevărului. Pastorii de culoare cred că știu cum să predice neamului lor, mai bine decât o pot face albii, și simt că cei albi le ia lucrarea din mână. Prin neadevăruri ei vor crea cea mai hotărâtă împotrivire și cei dintre albi care se împotrivesc adevărului îi vor ajuta, și vor face ca înaintarea soliei să fie și mai anevoioasă.MN 30.5

Când adevărul se va predica în sud, în aceia care se împotrivesc adevărului se va vedea o deosebire clară în ce privește respectul față de duminică și atunci trebuie să se aibe grijă să nu se facă nimic care ar trezi prejudecăți, altfel am putea fi obligați să părăsim în întregime câmpul, căci ei, lucrătorii vor avea pe toți albii împotriva lor. Cei care se împotrivesc adevărului nu vor lucra pe față, ci prin organizații secrete pe orice cale cu putință. Lucrătorii noștri trebuie să lucreze în liniște străduindu-se să facă tot ce se poate pentru a prezenta oamenilor adevărul amintindu-și că dragostea lui Hristos va face opoziția să slăbească.MN 31.1

Din lumina pe care am primit-o, văd că dacă vrem să aducem adevărul oamenilor din sud, nu trebuie să încurajăm pe cei de culoare să lucreze duminica. Trebuie să fie o înțelegere clară cu privire la acest lucru, dar nu trebuie publicat în revistele noastre. Nu trebuie rostit nici un cuvânt care să creeze prejudecăți, căci dacă printr-o vorbire neglijentă sau impulsivă, oferită celor de culoare cu privire la albi, se creează prejudecăți în mințile lor împotriva celor albi sau în mințile albilor împotriva celor de culoare, atunci spiritul vrăjmașului va lucra în copiii neascultării. În felul acesta va fi trezită o împotrivire care va lucra împotriva soliei și va pune în pericol viețile lucrătorilor și ale credincioșilor.”MN 31.2

“Nu trebuie să facem eforturi să învățăm pe cei din sud să lucreze duminica. Ceea ce au scris unii dintre frații noștri despre acest subiect nu se întemeiază pe principii creștine. Atunci când practicile oamenilor nu vin în contradicție cu legea lui Dumnezeu vă puteți conforma lor. Dacă lucrătorii nu vor face lucrul acesta, nu numai că-și vor împiedica lucrarea, dar vor așeza pietre de poticnire în calea acelora pentru care lucrează și-i vor împiedica să primească adevărul.MN 31.3

Duminica este ocazia cea mai bună pentru misionari să organizeze școlile de duminică, și să vină la oameni în modul cel mai simplu posibil, spunându-le despre dragostea lui Isus față de păcătoși și educându-i în Scripturi. Există multe căi de a ajunge la clasele de oameni atât negri cât și albi. Trebuie să-i interesăm în viața lui Hristos din copilărie până la maturitate și în viața Sa de slujire până la cruce. Nu putem lucra în toate localitățile în același fel. Trebuie să lăsăm ca Duhul Sfânt să ne călăuzească; pentru că bărbații și femeile nu pot convinge pe alții cu privire la trăsăturile de caracter. În timp ce lucrăm să introducem adevărul, trebuie să ne acomodăm cât mai mult cu putință câmpului și împrejurărilor acelora pentru care lucrăm.MN 31.4

Întrebare: “Să nu lucreze duminica cei din câmpul sudic? Dacă fac lucrul acesta, este pericol ca elementul de împotrivire să prindă ocazia și se vor provoca unul pe altul să prigonească pe cei care fac lucrul acesta și să elimine pe aceia pe care-i urăsc. Acum păzirea duminicii nu este un test. Va veni vremea când oamenii nu numai că vor interzice lucrul duminicia, ci vor încerca să-i oblige pe oameni să lucreze în sabat. Și li se va cere oamenilor să renunțe la sabat și să accepte duminica, iar dacă nu, să-și piardă libertatea și viața. Ori timpul pentru aceasta încă n-a venit, căci adevărul trebuie prezentat mai deplin înaintea oamenilor ca mărturie. Ce am spus despre aceasta nu trebuie înțeles ca și când m-am referit la acțiunea vechilor păzitori ai sabatului care înțeleg adevărul. Ei trebuie să se miște așa cum îi conduce Dumnezeu, dar faceți-i să înțeleagă că duminica pot face cea mai bună lucrare misionară.MN 31.5

Sclavia va fi iarăși reînviată în statele sudice; deoarece spiritul sclaviei trăiește încă. De aceea cei care lucrează printre oamenii de culoare nu trebuie să prezinte adevărul tot atât de îndrăzneț și pe față așa cum ar fi liberi să o facă în alte locuri. Chiar și Hristos a îmbrăcat învățăturile Sale în figuri și în parabole pentru a evita opoziția fariseilor. Când oamenii de culoare simt că au Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la problema Sabatului, precum și îndemnul acelora care le-au adus adevărul, cei impulsivi vor folosi ocazia să sfideze legile duminicale și printr-o sfidare îndrăzneață a predicatorilor își vor aduna mult necaz. Oamenii de culoare trebuie îndrumați cu credincioșie să fie asemenea lui Hristos, să sufere necazurile cu răbdare ca să poată ajuta pe semenii lor să vadă lumina adevărului. Înaintea noastră se deschide o stare de lucruri grozavă. După lumina care mi-a fost dată cu privire la câmpul sudic, lucrarea acolo trebuie făcută cu cât mai multă înțelepciune și prudență, așa cum ar face-o Hristos. Oamenii vor afla curând ce credeți despre duminică și despre sabat căci vă vor pune întrebări. Atunci le puteți spune, dar nu ca să atrageți atenția asupra lucrării voastre. Nu trebuie să grăbiți încheierea lucrării voastre lucrând în ziua duminicii. Ar fi mai bine să folosiți ziua aceasta pentru a îndruma pe alții cu privire la dragostea lui Isus și la cunoașterea adevărată.”MN 32.1

Întrebare: “Se cuvine ca în țările străine unde prejudecățile oamenilor sunt puternice, aceleași principii să călăuzească lucrarea noastră privitoare la problema duminicii?”MN 32.2

Da, exact la fel. Lumina pe care o am este că slujitorii lui Dumnezeu să lucreze în liniște, predicând marile adevăruri prețioase ale Bibliei, arătându-le că motivul pentru care a murit Hristos este că Legea lui Dumnezeu este neschimbată, imutabilă și veșnică. Duhul Domnului va trezi conștiința și înțelegerea acelora cu care lucrăm, aducându-le în minte Legea lui Dumnezeu. Mi-e greu să vă explic modul în care mi-a fost prezentat acest lucru. Domnul spune în Apocalipsa 22,16: “Eu, Isus am trimis pe îngerul meu să mărturisească bisericilor lucrul acesta”. A văzut cineva dintre voi acest înger? Solii cerești sunt foarte aproape de cei care stau înaintea oamenilor susținând Cuvântul lui Dumnezeu. În predicarea adevărului, nu totdeauna este cel mai bine să fie prezentate acele puncte tari ale adevărului care vor trezi prejudecăți, mai ales acolo unde există sentimente atât de puternice ca în statele sudice. Sabatul trebuie susținut în mod hotărât, dar fiți prevăzători cum tratați idolul duminică. Un cuvânt către cel înțelept este îndestulător.MN 32.3

V-am prezentat lumina care mi-a fost dată. Dacă va fi urmată, va schimba viața multora, și-i va face înțelepți și prevăzători. A vă reține de la lucrarea din ziua duminicii nu înseamnă primirea semnului fiarei. Și acolo unde aceasta va face să înainteze interesul lucrării, lucrul acesta trebuie făcut. N-ar trebui să ieșim noi de pe calea cea dreaptă și să lucrăm duminica.MN 32.4

Dacă după ce sabatul a fost păzit cu sfințenie, în locurile în care opoziția este atât de puternică, încât lucrarea făcută duminica a stârnit persecuția, frații noștri să facă din ziua aceasta ocazia pentru o bună lucrare misionară. Să fie vizitați săracii și bolnavii, să se lucreze pentru nevoile lor, și vor găsi ocazii favorabile ca să deschidă Scripturile în familii și în fața oamenilor. În felul acesta, să practicăm o lucrare bună pentru Domnul. Când acei care ascultă și văd lumina cu privire la sabat iau poziție față de adevărul păzirii zilei sfinte a lui Dumnezeu, se vor ridica greutăți și vor fi făcute eforturi împotriva lor pentru a constrânge bărbați și femei să calce Legea lui Dumnezeu. Aici ei trebuie să stea hotărâți că nu vor călca Legea lui Dumnezeu și dacă opoziția și persecuția se continuă, atunci se ia aminte la Cuvântul lui Hristos: “Când vă vor prigoni într-o cetate să fugiți în alta; căci adevărat vă spun că nu veți termina cetățile lui Israel până la venirea Fiului Omului”. Încă n-a venit timpul să lucrăm ca și când n-ar fi nici o prejudecată. Hristos a spus: “Fiți înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii”. Dacă vedeți că făcând anumite lucruri pe care aveți tot dreptul să le faceți, împiedicați lucrarea adevărului, nu mai faceți acele lucruri. Nu faceți nimic care ar închide mințile altora în fața adevărului. Este o lume de mântuit și nu câștigăm nimic atunci când jignim pe aceia pe care încercăm să-i ajutăm. Toate lucrurile pot fi legale, dar nu toate sunt de folos. Nu avem dreptul să facem ceva care să împiedice lumina care strălucește de sus, dar printr-un mod de a acționa putem pune în pericol lucrarea închizând astfel ușa pe care Dumnezeu a deschis-o pentru intrarea adevărului. Problema finală cu privire la sabat n-a venit; dar prin acțiuni imprudente putem aduce o criză înainte de vreme. Puteți avea tot adevărul, dar nu-l lăsați să strălucească deodată în mințile oamenilor ca să nu devină întuneric. Chiar și Hristos a spus ucenicilor: “Am multe lucruri să vă spun, dar acum nu le puteți purta.” Nu trebuie să mergem într-un loc, să deschidem geanta și să arătăm tot ce avem și să le spunem deodată tot ce știm. Trebuie să lucrăm cu prudență prezentând adevărul nepătat cât poate fi suportat și ținându-l aproape de oameni. Valdenzii intrau în școlile lumii ca studenți și nu aveau pretenții. În aparență nu dădeau atenție nimănui, dar ei trăiau ceea ce credeau. Niciodată nu sacrificau principiile, iar principiile lor puse în practică erau curând cunoscute de ceilalți studenți. Aceștia erau cu totul deosebiți de tot ce văzuseră și începeau să-și pună întrebarea: “Ce înseamnă aceasta?” În timp ce discutau astfel, îi auzeau rugându-se î n camerele lor, nu fecioarei Maria, ci Mântuitorului căruia i se adresau ca singurului mijlocitor între Dumnezeu și om. Studenții lumești erau încurajați să cerceteze, și când li se spunea istoria adevărului așa cum este în Isus, mințile lor îl înțelegeau.MN 33.1

Am încercat să prezint aceste lucruri la Harbor Hights. Cei care au Duhul lui Dumnezeu, cei care au adevărul în inimă, bărbați înțelepți, prevăzători în metodele de a contacta pe alții, să fie încurajați să intre în colegii, ca studenți care trăiesc adevărul, așa cum a fost Iosif în Egipt, Daniel și Pavel. Fiecare să studieze situația și să vadă care este calea cea mai bună ca să reprezinte adevărul în școală, astfel ca lumina să poată străluci. Învățați-i să arate că ei respectă toate regulile și regulamentele școlilor. Aluatul va începe să lucreze, căci putem depinde mult mai mult de puterea lui Dumnezeu manifestată în viața copiilor Săi decât de toate cuvintele care se pot rosti. Dar ei trebuie să spună totdeauna celor care-i întreabă într-un limbaj cât mai simplu despre învățăturile Bibliei. Sunt unii care după ce s-au întărit s-au înrădăcinat și au prins teren în adevăr, ar trebui să intre în aceste instituții de învățământ ca studenți. Ei pot păstra principiile vii ale adevărului și să păzească sabatul și totuși să aibă ocazia să lucreze pentru Domnul, aruncând semințele adevărului în minți și inimi. Sub influența Duhului Sfânt, aceste semințe vor răsări și vor aduce rod spre slava lui Dumnezeu și vor avea ca rezultat mântuirea sufletelor. Studenții nu trebuie să meargă în aceste instituții de învățământ ca să fie luminați asupra subiectelor teologice, căci profesorii școlilor au nevoie să devină ei înșiși studenți ai Bibliei. Nu trebuie să se intre în lupte deschise, ci trebuie să li se dea ocazia să întrebe cu privire la doctrinele biblice și astfel lumina va străluci în multe minți, iar spiritul de ascultare ar fi trezit.MN 33.2

Dar eu îndrăznesc foarte rar să prezint această metodă de lucru, căci este pericolul ca aceia care nu au o strânsă legătură cu Dumnezeu să intre în aceste școli și în loc să corecteze rătăcirea și să răspândească lumină, vor fi ei rătăciți. Or lucrarea aceasta trebuie făcută; și va fi făcută de aceia care sunt conduși și învățați de Dumnezeu.MN 34.1

Isus era învățător când avea numai doisprezece ani. El a mers în fața rabinilor și a doctorilor legii ca un ucenic, punând întrebări care au surprins pe cărturari și dând pe față dispoziția de a primi informații. Prin orice întrebare el reflecta lumină în mințile lor întunecate. Dacă le-ar fi dat de înțeles că încearcă să-i învețe, L-ar fi alungat. Așa a făcut El toată viața. Prin curăția, umilința și bunătatea Lui, El mustra păcatul. Cei din jurul Lui nu puteau găsi nici măcar un singur lucru pentru care să-l condamne și cu toate acestea El era la lucru tot timpul. A lucrat în cămin până n-a mai avut nici unul. Situația Lui nu era mai plăcută decât a tinerilor care încearcă să calce pe urmele Lui.MN 34.2

Ce binecuvântare ar fi dacă tot poporul nostru ar lucra asemenea lui Hristos. Sunt multe căi prin care să răspândim lumina, și o lucrare mare ar putea fi făcută în multe domenii în care acum nu se face. “Lăsați lumina voastră să lumineze înaintea oamenilor, ca ei văzând faptele voastre bune să proslăvească pe Tatăl nostru care este în ceruri”. Acest spirit va inspira și pe alții să facă voia Domnului prin eforturi serioase de jertfire de sine.MN 34.3

Această lume este proprietatea lui Dumnezeu. Nelegiuiților li se îngăduie să trăiască până când vor umple cupa nelegiuirilor lor. A fost dată lui Avraam și fiilor lui, și multă vreme poporul lui Dumnezeu o va avea în stăpânire. În lucrarea noastră pentru salvarea de suflete, nu trebuie să credem că vom primi ajutor de la cei din jur; printr-o strânsă legătură cu Isus trebuie să fim în acel loc unde îi putem ajuta. Faceți ca adevărul să înainteze! Dați tuturor acelora cu care puteți veni în legătură, ocazia să înțeleagă adevărul și să se convertească. Dar să nu credeți că lumina pe care o aveți vă dă libertatea să atacați pe cei care sunt în rătăcire.MN 34.4

Când începem să lucrăm cu demnitarii și cu cei care sunt în poziții înalte în guvern, vrăjmașul este trezit să folosească toată puterea împotriva noastră și va face ca lucrarea să fie foarte grea. Nu lăsați ca lucrarea voastră să fie cunoscută mai mult decât este necesar; cea mai bună cale de urmat este aceea care să evite împotrivirea. Cu cât se vorbește mai puțin despre rătăcirile altora, cu atât va fi mai bine. Nu vorbiți cu lipsă de respect despre slujitorii altor religii. Satana cu toată oastea lui lucrează să facă Legea lui Dumnezeu fără valoare, și atunci când lucrăm în direcții controversate, el va face pe oameni să creadă că nu ascultăm de hotărârile lor. Crezând lucrul acesta vor face ca lucrarea să fie cât mai grea cu putință pentru cei care nu se închină idolului lor - duminica.MN 35.1

Nu trebuie să descoperim oamenilor toate planurile și scopurile noastre. Satana va exploata orice indiscreție asupra acestui subiect. El nu lucrează pe față și cu cărțile pe masă. El lucrează în mod subversiv și va continua în felul acesta. Înainte ca oamenii să fie pregătiți, el va face pe unii să întemeieze o mișcare puternică, care va lucra asupra minților lor.MN 35.2

Întrebare: Nu putem aduce adevărul la cunoștința membrilor Parlamentului pe o cale liniștită, oferindu-le material de citit?MN 35.3

După lumina care mi s-a dat, va trebui să ne temem ca nu cumva conducătorii să ia poziție contra lucrării noastre. Dacă vor face lucrul acesta, ei vor acționa ca niște vrăjmași ai oricărui bine. Trebuie folosită orice ocazie pentru a ne cunoaște cu acești oameni. Dar n-ar trebui să facem nimic care ar da naștere la prejudecăți. Este un lucru important să fim înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii. Avem atât de mare hotărâre încât deseori facem unele lucruri în mod neglijent și aspru. Trebuie să ne arătăm acestor oameni ca unii care încercăm să ajutăm pe alții lucrând în domeniile ajutorării creștine. Când vor vedea lucrarea bună pe care o facem în aceste domenii, prejudecata lor va fi într-o oarecare măsură îndepărtată, iar inimile lor se vor deschide în fața adevărului. Nu prezentați Sabatul dintr-odată; prezentați pe Hristos. Dacă se vor împotrivi zicând: “O, el este Adventist de ziua a șaptea”, atunci înălțați pe Hristos din ce în ce mai sus.MN 35.4

Întrebare: N-ar fi mai bine să prezentăm principiile decât să insistăm asupra a ceea ce face guvernul?MN 35.5

N-ar trebui să avem nimic de a face cu acțiunile guvernului. Datoria noastră este să ascultăm de Dumnezeu. Când veți fi arestați, nu vă gândiți ce veți spune sau ce veți face. Trebuie să urmați pe Hristos pas cu pas. Nu trebuie să începeți cu săptămâni înainte, să cercetați întrebarea și să faceți planuri cu privire la ce veți face atunci când puterea va face așa sau altfel, și nici nu trebuie să vă gândiți ce va trebui să ziceți. Studiați adevărul și Duhul Domnului vă va aduce aminte ce veți spune. Mintea noastră trebuie să fie o vistierie plină cu Cuvântul lui Dumnezeu.MN 35.6

Când vrăjmașul va începe să lucreze, nu trebuie să permitem sentimentelor să ne conducă și să recurgem la foc străin. Nu trebuie să devenim agresivi. Făcând lucrul acesta am putea trăda cauza chiar atunci când victoria ne aparține. Dacă ne despărțim de Isus și ne încredem, în noi, s-ar putea să fie necesare luni de zile sau ani pentru a contracara o mișcare greșită. Dacă nu suntem convertiți și nu devenim asemenea copiilor, nu vom vedea împărăția lui Dumnezeu.MN 36.1

Acestea ar trebui să fie învățăturile pe care să le aducem în școlile noastre. Studenții nu au nevoie atât de mult de știință cât au nevoie de aceste principii. Învățați-i cum să facă să înainteze adevărul așa cum este în Isus.MN 36.2

Lumea nu trebuie condamnată până când n-a avut lumina.MN 36.3

Trebuie să vorbim oamenilor istoria simplă a crucii. Ei au nevoie de milă și noi trebuie să ameliorăm solia pe care le-o aducem. Aceasta le va înmuia inimile astfel încât Duhul Domnului să le poată modela. În trecutul lor, ei au primit idei greșite. Dacă ne apropiem de ei și le spunem despre dragostea lui Hristos, putem face mult pentru ei.MN 36.4

Întrebare: Este greșit ca frații noștri să-și plătească amenzile? Hristos Împăratul slavei a purtat crucea pe care urma să fie răstignit. Oamenii nu aveau nici cea mai slabă idee cu privire la dreptul de a-l obliga la aceasta, dar el n-a refuzat să se supună. Hristos a suferit și a murit pentru noi. Să refuzăm să fim acum părtași la suferințele Sale? Slujitorii să treacă pe acolo pe unde a trecut și Domnul, astfel ca alții să nu fie ofensați când suntem aduși înaintea tribunalelor; trebuie să renunțăm la drepturile noastre, ca nu cumva făcând altfel să intrăm în conflict cu Dumnezeu. Nu trebuie să pledăm pentru drepturile noastre ci pentru dreptul lui Dumnezeu la slujirea noastră. În loc să ne împotrivim pedepselor impuse pe nedrept asupra noastră, ar fi mai bine să luăm seama la cuvântul Mântuitorului: “Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiți în alta, căci adevărat vă spun că nu veți isprăvi de mers în toate cetățile lui Israel până când va veni Fiul Omului”.MN 36.5

Ellen G. White