Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Mărturii Nepublicate

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Cuvinte de încurajare

    Fratelui W. O. Palmer vreau să-i spun: “Nu te descuraja. Atinci când conlucrătorii tăi dau pe față spiritul vrăjmașului, spunând și făcând lucruri care rănesc, taci; căci aceasta este puterea ta. Când ești judecat greșit, și batjocorit, adu-ți aminte că nu ești singurul rănit. Hristos, în persoana sfinților Săi, primește insultele care ne sunt nouă adresate. Privește la Isus; vezi mâinile și picioarele sale, pironite pentru tine; spune în inima ta: “El a fost zdrobit pentru păcatele mele. El a fost rănit pentru nelegiuirile mele; pedeapsa care-mi dă pace a căzut peste El, și prin rănile Lui sunt tămădiut”.MN 293.5

    Sunt momente de necaz când nu vezi nimic care să te liniștească și să-ți dea siguranță, momente când te simți fără ajutor sub presiunea unei vinovății tacite. În această nedumerire nu știi ce cale să alegi. Nici tu și nici Edson White n-ar trebui să rostiți cuvinte de răzbunare. Rugați-vă împreună. Aduceți-vă aminte de furtuna de pe lacul Galileii. Ucenicii au făcut tot ce au putut ca să se salveze pe ei și corabia, dar puterea și priceperea lor nu le-a ajutat la nimic. Neajutorați, în ghiarele furtunii priveau unii la alții și puteau citi doar descurajare și disperare. Corabia lor se scufunda.MN 294.1

    Absorbiți de eforturile lor de a se salva, uitaseră că Isus era în corabie. Deodată și-au venit în fire. Și-au amintit la porunca cui porniseră să traverseze marea. În Isus era unica lor speranță. “Doamne, Doamne”, au strigat ei. La chemarea lor nu au primit nici un răspuns. Au strigat iarăși, din nou nici un răspuns. Deodată strălucirea unui fulger l-au arătat dormind. Trezindu-L au exclamat: “Doamne, scapă-ne că pierim!”. Iar El le-a zis: “De ce vă temeți, puțin credincioșilor?”. Apoi s-a sculat, a mustrat vânturile și marea; și iată că s-a făcut o liniște mare. Dar bărbații s-au mirat, zicând: “Ce fel de om este acesta de-L ascultă și vântul și marea?”.MN 294.2

    Sunt momente de necaz când nici o ființă omenească de pe pământ nu ne poate ajuta. Ucenicii ajunseseră la un asemenea timp, când și-au amintit că Isus era cu ei în corabie.MN 294.3

    Dacă ochii noștri ar fi deschiși, am vedea pe Satana căutând o ocazie să stârnească patimile omenești, ca să provoace pe bărbați și pe femei să rostească cuvinte care să facă pe cei ispitiți să-și piardă terenul lui Dumnezeu și să stea pe terenul vrăjmașului, unde să fie biruit de uneltirile Satanei. În felul acesta încrederea fraților unii în alții este slăbită și chiar distrusă. Deci fiecare să privească la Isus și să-și oprească gura să nu rostească nici un cuvânt decât acelea pe care le-a rostit Isus atunci când a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi. Totdeauna El a făcut față ispititorului cu cuvintele: “Stă scris”. Și noi putem face lucrul acesta cu toată siguranța. Când sunt stârnite, nu trebuie rostit nici un cuvânt, nici chiar ca răspuns la o provocare.MN 294.4

    Sunt împrejurări când cei care pretind a fi copii ai lui Dumnezeu, ajung exasperați; căci inspirați de Satana, dau pe față un spirit pervers și încăpățânat, îngreunând posibilitatea ca alții să facă binele. Însă cel încercat și ispitit să-și aducă aminte că Maestatea cerului a fost ispitit în toate lucrurile. Așa cum sunt ispitiți membrii familiei omenești, și știe cum să vină în ajutorul acelora care sunt asaltați de puterile întunericului.MN 294.5

    Pavel, în epistola sa către Evrei zice: “În adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate. El poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, fiindcă și el este cuprins de slăbiciune. Și, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât și pentru ale norodului. Nimeni nu-și ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron. Tot așa și Hristos, nu și-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: “Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut”. Și, cum zice iarăș într-alt loc: Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”. El este acela care, în zilele vieții Sale pământești, aducând rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrămi cătra Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, și fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe cari le-a suferit. Și după ce a fost făcut desăvârșit, S-a făcut pentru toți cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri vecinice”.MN 294.6

    “Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile - pe Isus, Fiul lui Dumnezeu - să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.” Frații mei, să păstrați mereu în minte că sunteți mereu în prezența Aceluia care “este îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, căci și el este cuprins de slăbiciune”. Lucrătorii noștri din toate locurile să păstreze lucrul acesta în minte. Acela care-și pune încrederea în Hristos, nu poate fi despărțit de El de nici un om. “Apropiați-vă de Dumnezeu și El se va apropia de voi.” Credeți voi aceasta chiar și atunci când sunteți ispitiți dureros de Satana să vorbiți necugetat? Nu trebuie spus nici un cuvânt care să trezească în mintea altora sentimente care să-l dezechilibreze, căci chiar Hristos este rănit în persoana unuia din membrii familiei Sale.MN 295.1

    Cât de subtil lucrează Satana să creeze neînțelegere și lupte între frați! Cei care sunt atât de gata să critice și să condamne, ar trebui să studieze Bibliile lor. Hristos zice: “Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, are viața veșnică... Duhul este acela care dă viață; carnea nu folosește la nimic! Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață”.MN 295.2

    Sunt îndemnată să trimit cuvinte de avertizare lucrătorilor din Nashville: priviți la Isus și nu la oameni. Trebuie să ne dăm seama de nimicnicia înțelepciunii omenești. Hristos vă spune fiecăruia în parte: “Cazul tău este în mâna Mea”. Atâta vreme cât conlucrezi cu Mine ești în perfectă siguranță. Liniștea, pacea ta nu se găsesc în mijloacele omenești sau în grupările pe care le puteți organiza. Cei care sunt gata să poarte jugul Meu și să învețe de la Mine bunătatea și umilința, vor găsi odihnă pentru că fac din Mine încrederea și dependența lor. “Nu vă mai încredeți în om în care nu este suflare; căci nu se poate avea încredere în el.” Liniștea și pacea voastră nu se găsește în căutarea stăpânirii și nici în lupte pentru câștiguri pământești.MN 295.3

    Sunt lucrători care se găsesc sub conducerea aceluia care este mai pe sus de toate domeniile și puterile. Aceștia au pace și odihnă în Isus Hristos. Ei nu urmăresc defectele conlucrătorilor lor. Nu stau de partea Satanei ca acuzatori ai fraților lor, slăbind și distrugând prin aceasta influența copiilor lui Dumnezeu.MN 296.1

    Lucrarea care trebuie îndeplinită este a Domnului și El a încredințat această lucrare oamenilor. Chemarea la slujire n-am primit-o de la vreo ființă omenească. Dumnezeu a dat oricărui om lucrarea sa. Cât de atenți ar trebui să fie fiecare dintre noi ca să nu neglijăm lucrarea dată nouă de Dumnezeu, folosind mintea, limba, și influența ca să descurajăm pe alt lucrător rânduit de Dumnezeu, și să încercăm să anulăm o lucrare bună. A face așa ceva înseamnă să luptăm împotriva lui Dumnezeu.MN 296.2

    Astunci când lumina feței lui Hristos se vede pe fața lucrătorilor Săi, când asemănarea cu Hristos caractzerizează spiritul și dispoziția lor, aceasta va fi atât de lămurit încât toți vor putea să vadă că au fost cu Isus și au învățat de la El.MN 296.3

    (Semnat) Ellen G. White

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents