Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Mărturii Nepublicate

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Dumnezeu mai pe sus de toți

    Sanatoriu, Cal.

    2 ianuarie 1904

    Doctorului J. H. Kellogg
    Sanatoriul Battle Creek, Michingan

    Iubite frate,

    Am primit scrisoarea ta împreună cu un exemplar dintr-o scrisoare circulară trimisă de tine. Mulțumesc. Totdeauna am avut o dorință fierbinte să te văd stând hotărât în Dumnezeu, lucrând sub îndrumarea Marelui Medic șef.MN 345.3

    Fratele meu, te rog adu-ți aminte că Hristos este Conducătorul nostru. Ființele pe care le-a răscumpărat cu sângele Său, trebuie să studieze viața pe care a trăit-o El în această lume, ca să învețe calea pe care ei aveau să o urmeze. Glasul Lui s-a auzit: “Dacă cineva vine după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. Astfel veți fii ucenicii Mei”. Cel care crede, asemenea lui Nebucadnețar, că poate urca sau coborî, va descoperi că își face planuri fără Dumnezeu.MN 345.4

    Te rog să ții seama de El, care, cu toate că era Maiestatea cerului, Împăratul slavei, a luat asupra Sa natura omenească și a venit în această lume să arate ce pot deveni acei care-L slujesc. Dumnezeu ți-a dat o cunoaștere prețioasă cu privire la tratamentul bolnavilor. Dar tu n-ai apreciat această cunoaștere ca fiind un dar de la Dumnezeu.MN 345.5

    Sunt recunoscătoare că vezi ceva care s-a pierdut prin faptul că ai consimțit să preiei povara cea grea a chestiunilor de afaceri prin străduința ta de a controla lucrarea generală. Mereu și mereu planurile tale au împiedicat înaintarea lucrării lui Dumnezeu. A fost pierdut timp în care ar fi putut fi câștigate biruințe dacă n-ai fi stat în cale. Ai avut o viziune îngustă.MN 345.6

    Mă bucur că vezi influența cea rea a divizării. Dacă ai fi fost acolo unde ar fi trebuit să fii, de multă vreme ar fi fost o grupă unită, iar lucrarea misionară medicală în legătură cu lucrarea Evangheliei ar fi avut o influență spre bine mult mai largă. Știu lucrul acesta; că mi-a fost prezentat acest adevăr foarte lămurit ca să mă depărtez de el.MN 346.1

    Cu toate acestea tu ai manifestat prea multă stăpânire în lucrarea ta ca medic. În ultimii douăzeci de ani mi-au fost prezentate avertizări cu privire la acest aspect. Mi-a fost arătat că dacă tu ți-ai fi făcut partea dând recunoaștere bărbaților care meritau recunoștință, am fi avut astăzi bărbați care să fi făcut o lucrare tot atât de bună ca și tine în unele privințe; medici calificați care să ocupe poziții importante de încredere. Însă acum este o mare lipsă de lucrători, când avem nevoie de oameni care să se dovedească bine pregătiți pentru că recunosc pe Dumnezeu și pe Hristos ca fiind mai presus de orice.MN 346.2

    Hristos este exemplul nostru. Dacă nu reușești să urmezi exemplul pe care a venit să-l dea în lume, Dumnezeu nu te poate accepta în curțile cerești.MN 346.3

    Posibilități nelimitate sunt puse la îndemâna oricărei ființe omenești care se întoarce în umilință și pocăință la ascultarea de Dumnezeu ca un copilaș recunoscând autoritatea legii Sale și ascultând de preceptele ei. Tatăl și Fiul au oferit omului lucruri mari, largi, înalte și profunde de nedescris. Toate acestea ar fi fost realizate dacă omul, devenind una cu Hristos în Dumnezeu și-ar fi folosit talentele pentru înaintarea împărăției cerurilor în lumea aceasta. Dar omul, alergând să stăpânească, dacă urmează acest scop, va arăta că eul prin planurile lui, dă la o parte pe Singurul căruia Îi aparține stăpânirea, care este alfa și omega tuturor lucrurilor, afară de care nu este nimeni.MN 346.4

    Dumnezeu, Dumnezeul cel viu și personal, autorul și conducătorul naturii este mai pe sus de toată știința. El cunoaște știința care nu poate fi explicată de cele mai mari minți din lumea noastră. Înaintea Lui popoarele sunt ca o picătură din vadră. El ridică insulele ca pe nimic. Libanul nu este destul să ardă, nici fiarele din el nu sunt suficiente pentru arderea de tot.MN 346.5

    Cât de puțini au o cunoaștere reală despre Dumnezeu! Cât de puțini înțeleg măreția și maiestatea Dumnezeului nostru! Limbajul omenesc nu-l poate explica. Căile Lui sunt dincolo de posibilitatea de a fi pătrunse.MN 346.6

    Dumnezeu vede că lumea are nevoie de curățire. Această curățire se va produce în viitorul foarte apropiat. La început se va face pe o scară redusă, și după aceea cu o putere din ce în ce mai mare până când oamenii vor vedea că Dumnezeu dorește să-i aducă la pocăință....MN 346.7

    “Iată, Domnul deșartă țara și o pustiește, îi răstoarnă fața și risipește locuitorii; cum se întâmplă preotului se întâmplă și poporului, stăpânului ca și slugii, stăpânei ca și slujnicei, vânzătorului ca și cumpărătorului, celui ce dă cu împrumut ca și celui ce ia cu împrumut, datornicului ca și cel căruia îi este dator. Țara este pustiită de tot și prădată; căci Domnul a hotărât așa. Țara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniți și tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, căci țara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu țineau poruncile, și rupeau legământul cel vecinic! De aceea mănâncă bletemul țara, și sufăr locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiți locuitorii țării, și nu mai rămâne decât un mic număr din ei. Mustul stă trist, via este vestejită; toți cei ce erau cu inima veselă, suspină. A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfârșit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria arfei. Nu se mai cântă când se bea vin, și băuturile tari li se par amare celor ce le beau. Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. Pe ulițe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nici o veselie în țară. Numai pustiire a mai rămas în cetate, și porțile stau dărâmate. Da, în țară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci când se scutură măslinul, sau la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei. Ceilalți însă, care vor mai rămânea, își înălță glasul, scot strigăte de veselie; de pe țărmurile mării, laudă măreția Domnului. “Proslăviți dar pe Domnul în locurile unde strălucește lumină, lăudați Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!” De la marginele pământului auzim cântând: “Slavă celui neprihănit!” Dar eu zic: “Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine!” Jăfuitorii jăfuiesc, jăfuitorii se înverșunează la jaf. Groaza, groapa, și lațul, vin peste tine, locuitor al țării! Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț; căci se deschid stăvilarele de sus, și se clatină temeliile pământului! Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, și nu se mai ridică. În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oștirea de sus, iar pe pământ pe împărații pământului. Aceștia vor fi strânși ca prinși de război și puși într-o temniță, vor fi închiși în gherle, și, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiți. Luna va fi acoperită de rușine, și soarele de groază; căci Domnul oștirilor va împărăți pe muntele Sionului și la Ierusalim, strălucind de slavă în fața bătrânilor Lui. Doamne, Tu ești Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălța! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioșie. Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) într-un morman de pietre, cetățuia cea tare într-o grămadă de dărâmături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită, și niciodată nu va mai fi zidită. De aceea Te slăvesc popoarele puternice, și cetățile neamurilor puternice se tem de Tine. Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii; căci suflarea supritorilor este ca vijelia care izbește în zid. Cum domolești căldura într-un pământ arzător, așa ai domolit zarva străinilor; cum este înădușită căldura de umbra unui nor, așa au fost înădușite cântările de biruință ale aupritorilor. Domnul oștirilor pregătește tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăț de bucate gustoase, un ospăț de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi și limpezite. Și, pe muntele acesta, înlătură măhrama care acopere toate popoarele, și învelitoarea care înfășură toate neamurile; nimicește moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu șterge lacrămile de pe toate fețele, și îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului său; da, Domnul a vorbit. În ziua aceea, vor zice: “Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum să ne veselim, și să ne bucurăm de mântuirea Lui! Căci mâna Domnului se odihneșete pe muntele acesta; dar Moabul este călcat în picioare pe loc, cum este călcat în picioare paiul în bălegar. În mijlocul acestei băltoace, el își întinde mâinile, cum le ântinde înotătorul ca să înoate; dar Domnul îi doboară mândria, și face de nimica dibăcia mâinilor lui. El surpă, prăbușește întăriturile înalte ale zidurilor tale, le prăbușește la pământ, în țărână”. În ziua aceea, se va cânta următoarea cântare în țara lui Iuda: “Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri și întăritură. Deschideți porțile, ca să intre neamul cel neprihănit și credincios. Celui cu inima tare, Tu-i chezășluiești pacea; da pacea, căci se încrede în Tine. Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.”MN 346.8

    Ellen G. White

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents