Școala din Huntsville

Luni dimineața pe 20 iulie 1904, am plecat din Graysville la Huntsville. Am ajuns la școala situată într-un loc frumos la țară. Ferma școlii are peste trei sute de acri de pământ, din care o mare parte este cultivată.MN 361.4

Acum câțiva ani fratele S. M. Jacobs, avea răspunderea fermei și sub grija lui s-au făcut mari îmbunătățiri. El a plantat livezi de peri și pruni precum și alți pomi. Fratele și sora Jacobs au părăsit Huntsville cam acum trei ani și de atunci ferma n-a mai fost bine îngrijită. Vedem în pământul promis o întoarcere mult mai plăcută decât ne oferă, unde administratorii dau ajutorul de care este nevoie.MN 361.5

Fratele Jacobs a depus eforturile cele mai serioase și mai dezinteresate, dar nu i se dăduse ajutorul pe care-l solicita puterea lui. Și sora Jacobs a lucrat din greu iar când sănătatea a început să o părăsească, s-au hotărât să plece din Huntsville și să meargă într-un loc în care lucrul nu avea să fie atât de greu. Dacă atunci le-ar fi fost trimise ajutoare eficiente și mijloace ca să facă ameliorările necesare, progresul făcut i-ar fi dat curaj fratelui Jacobs, studenților cât și poporului nostru de pretutindeni. Însă mijloacele care ar fi trebuit să ajungă la Huntsville n-au ajuns și acum vedem urmările în aspectul actual.MN 361.6

De curând mi-a fost adresată întrebarea: “N-ar fi mai bine să vindem lotul școlii din Huntsville și să cumpărăm altul mai mic?”. Îndrumarea care mi-a fost dată a fost că această fermă nu trebuie vândută, și că situația prezintă mai multe avantaje pentru continuarea unei școli de culoare. Ar fi necesari ani să se clădească într-un loc nou, lucrarea care s-a făcut la Huntsville. Banii Domnului au fost investiți în ferma școlii din Huntsville ca să ofere un loc de educație pentru studenții de culoare. Conferința Generală a dat acest teren lucrării din sud, iar Domnul mi-a arătat ce poate deveni această școală, și pot deveni cei care merg acolo pentru pregătire dacă sunt urmate planurile Sale.MN 361.7

Pentru ca școala să se dezvolte așa cum ar trebui este nevoie de bani și de o conducere sănătoasă și inteligentă. Lucrurile trebuie să fie bine conservate iar școala trebuie să dea dovada că adventiștii de ziua a șaptea înțeleg să facă o reușită din tot ce întreprind. Trebuie asigurate facilitățile necesare pentru reușita școlii. În prezent facilitățile sunt foarte slabe. Trebuie clădit un spațiu mic în care studenții să fie învățați să aibă grijă unii de alții în timp de boală. În școală a fost o asistentă care să aibă grijă de studenți când sunt bolnavi, dar n-au fost asigurate condițiile favorabile. Acesta a făcut ca lucrarea să fie foarte descurajatoare.MN 362.1

Trebuie să li se dea studenților o educație în aceste domenii de lucrare care să-i ajute să fie lucrători împreună cu Hristos, cu succes. Trebuie învățați să se despartă de obiceiurile și practicile lumii. Trebuie învățați cum să prezinte adevărul pentru timpul acesta și cum să lucreze cu mâinile și cu capul ca să-și câștige pâinea zilnică ca să poată merge și învăța pe semenii lor. Trebuie învățați să aprecieze școala ca un loc în care li se dă ocazia să primească o pregătire pentru slujire.MN 362.2

Trebuie făcute planuri înțelepte pentru cultivarea pământului. Studenților să li se dea o educație practică în agricultură. Această educație va avea o valoare inestimabilă în lucrarea lor viitoare. Trebuie făcută o lucrare stăruitoare pentru cultivarea pământului, și din aceasta studenții să învețe cât de importantă este munca stăruitoare pentru cultivarea grădinii inimii.MN 362.3

Cel care va lua răspunderea școlii din Huntsville trebuie să știe cum să se conducă pe el și cum să conducă și pe alții. Învățătorul de Biblie trebuie să fie un bărbat care poate învăța pe studenți cum să prezinte adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu în public și cum să facă lucrarea din casă în casă. Lucrările fermei trebuie administrate cu grijă și cu înțelepciune.MN 362.4

Profesorii ar trebui să caute mereu înțelepciune de sus ca să fie feriți de greșeli. Ei ar trebui să dea o atenție deosebită lucrării lor, astfel încât fiecare student să fie pregătit pentru ramura de servire la care se poate adapta cât mai bine. Toți trebuie pregătiți să slujească cu credincioșie. Profesorii și studenții să conlucreze făcând tot ce pot mai bine. Străduința continuă a profesorilor ar trebui să fie în a face pe studenți să vadă importanța creșterii continue.MN 362.5

Influența conducătoare și stăpânitoare în școală trebuie să fie credincioșia în cele mai mici lucruri. Studenții să fie pregătiți să fie credincioși în lucrurile mari. Fiecare student trebuie să ia în mână și cu ajutorul lui Dumnezeu să învingă greșelile care afectează caracterul. Și trebuie să dea pe față un interes neegoist și serios pentru binele școlii. Dacă vede o scândură când se plimbă, sau un stâlp de la gard care se mișcă, să ia îndată ciocan și cuie și să facă reparațiile necesare. Nimic să nu fie îngăduit în casă sau afară să prezinte un aspect neglijent. Căruțele și harnașamentul trebuie să fie îngrijite, cercetate și reparate. Când carele și hamurile sunt folosite într-o stare degradată, viața este pusă în pericol.MN 362.6

Aceste lucruri mici au o mai mare importanță decât cred mulți în educația studenților. Oamenii de afaceri vor vedea cum arată carele și hamurile și își vor forma păreri în consecință. Și, mai mult decât atât, dacă studenților li se îngăduie să meargă prin școală cu obiceiuri leneșe și lipsite de energie, educația lor nu va avea nici pe jumătate valoarea pe care ar trebui să o aibă, dacă ar fi învățați să fie credincioși în tot ce fac. “Cine este credincios în cele mai mici, va fi credincios și în cele mari.” Lucrurile cele mici merită atenție, și cu toate acestea, lăsate zile și săptămâni până când devin neglijate, dau studenților lecții pe care le vor împlini toată viața, împiedicându-i în lucrarea lor. Un astfel de exemplu este demoralizator, iar studenții a căror educație urmează acest tipar, nu sunt necesari în lume.MN 362.7

Oare n-ar trebui ca Dumnezeul nostru să fie slujit mai credincios? Suntem chemați ca profesori să înălțăm cu toată inima regulile și să ne disciplinăm cu tenacitate și hotărâre obiceiurile de ordine și de perseverență. Tot ce găsesc mâinile noastre, să facă bine. Am fost cumpărați cu un preț, chiar cu sângele Fiului lui Dumnezeu, și tot ce facem trebuie să onoreze pe Răscumpărătorul nostru. Trebuie să lucrăm în părtășie cu Hristos tot așa cum Hristos lucrează în părtășie cu Tatăl. Să dăm la o parte orice piedică “și păcatul care ne înfășoară atât de repede”, ca să putem urma pe Domnul nostru cu toată hotărârea inimii.MN 363.1

Sufletul suferă o pierdere gravă atunci când datoriile nu sunt îndeplinite cu credincioșie, când sunt îngăduite obiceiuri de neglijență și de indolență să ne conducă viața. Credincioșia și lipsa de egoism trebuie să stăpânească tot ce facem. Când sufletul este lăsat necurățit, când scopurile egoiste sunt lăsate să stăpânească, vrăjmașul intră, duce mintea să nutrească planuri nesfinte și să lucreze pentru câștiguri egoiste, indiferent de urmări.MN 363.2

Însă acela care face pe Hristos, primul, cel din urmă și cel mai bun în toate, nu va lucra pentru ținte egoiste. Lipsa de egoism se va vedea în fiecare faptă. Pacea lui Hristos nu poate locui în inima unui om în a cărui viață eul este motivul faptei. Unul ca acesta poate susține teoriile cu privire la adevăr, dar dacă nu este în armonie cu cererile Cuvântului lui Dumnezeu, și nu-și părăsește dorințele și ambițiile pentru împlinirea vrerii și căii lui Dumnezeu, el se luptă fără țintă; deoarece Dumnezeu nu-l poate binecuvânta. El stă între două păreri, oscilând continuu între Hristos și lume. El este acela care se luptă pentru Domnul, dar se încarcă cu poveri grele.MN 363.3

(Semnat) Ellen G. White