Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Mărturii Nepublicate

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "undefined".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Rugăciunea pentru bolnavi

    Nevoia de îndrumare cu privire la principiile sănătății

    În timpul suferinței mele m-am gândit mult cu privire la rugăciunea care trebuie înălțată pentru cei bolnavi și cred că dacă rugăciunea pentru cei bolnavi trebuie făcută peste tot (și cu siguranță așa ar trebui) ea ar trebui făcută la sanatoriu pentru vindecarea și refacerea celor suferinzi.MN 15.7

    Dar în cazul rugăciunii pentru cei bolnavi, eu n-aș face așa cum fac frații mei. Am luat în considerație multe lucruri care mi-au fost prezentate în trecut cu privire la acest subiect. Să presupunem că s-ar prezenta douăzeci de bărbați și femei ca subiecte de rugăciune într-una din adunările noastre de tabără. Acest fapt n-ar fi imposibil pentru ca acei care suferă să facă tot ce este în puterea lor pentru a obține ușurare și să-și recâștige sănătatea. Din acești douăzeci, puțini au primit lumina cu privire la curățenie și la reforma sanitară. Ei au neglijat să practice principiile corecte în mâncare și băutură și să-și poarte grijă de trupurile lor; iar cei căsătoriți și-au format obiceiuri rele, și-au permis practici nesfinte, pe când cei necăsătoriți au fost neglijenți cu viața și sănătatea lor. Lumina a strălucit în raze clare asupra lor; dar ei n-au respectat lumina și n-au umblat cu grijă; totuși solicită rugăciunea poporului lui Dumnezeu și cheamă pe bătrânii bisericii. Dacă și-ar recăpăta binecuvântarea sănătății, mulți dintre ei ar urma același curs de călcare neglijentă a legilor naturii, dacă nu sunt transformați și luminați.MN 15.8

    Ei solicită rugăciunile poporului lui Dumnezeu și cheamă pe prezbiterii bisericii, dar nu se știe nimic despre viața lor particulară. Păcatul i-a adus acolo unde sunt, într-o stare de slăbire a minții și de debilitate a organismului. Să se înalțe rugăciuni către Dumnezeul cerurilor ca puterea Lui vindecătoare să vină asupra lor, atunci și acolo fără nici o condiție? Eu spun, nu! Hotărât nu!MN 16.1

    Atunci ce trebuie făcut? Să prezentați cazurile lor înaintea Aceluia “care a iubit lumea atât de mult că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viața veșnică”. Să prezentați aceste gânduri acelora care vin solicitând rugăciunile voastre. Suntem oameni, nu putem citi mintea sau inima, sau să cunoaștem tainele vieții voastre. Acestea sunt cunoscute numai de voi și de Dumnezeu. Dacă știți, pocăiți-vă de păcatul vostru, dacă vedeți că în vreo împrejurare ați mers împotriva luminii date de Dumnezeu și n-ați dat onoare trupului care este templul lui Dumnezeu și prin obiceiuri greșite ați degradat trupul care este proprietatea lui Hristos, să mărturisiți toate aceste lucruri lui Dumnezeu.MN 16.2

    Dacă n-ați fost determinați de Duhul lui Dumnezeu într-un mod deosebit să vă mărturisiți păcatele personale unui om, nu le spuneți nici unei ființe omenești. Hristos este Răscumpărătorul vostru. El nu va exploata mărturisirile voastre umilitoare. Dacă aveți un păcat ascuns, mărturisiți-l lui Hristos care este singurul Mijlocitor între Dumnezeu și om. “Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un mijlocitor, pe Isus Hristos cel neprihănit”. Dacă ați păcătuit reținând de la Dumnezeu zecimile și darurile care Îi aparțin, mărturisiți-vă vinovăția înaintea lui Dumnezeu și a bisericii, și luați aminte la îndemnul care v-a fost dat: “Aduceți la casa vistieriei zecimile ca să fie hrană în casa Mea și puneți-mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu voi deschide ferestrele cerului și voi revărsa peste voi belșug de binecuvântare”.MN 16.3

    Rugăciunea pentru bolnavi este ceva foarte solemn și ar trebui să nu intrăm în această lucrare într-un mod neglijent și grăbit.MN 16.4

    Trebuie făcută o cercetare ca nu cumva cei care vor fi binecuvântați cu sănătate să mai fi îngăduit vorbire de rău, răzbunare și disensiuni. Au semănat ei neînțelegeri între frați și surori în biserică? Dacă s-au făcut aceste lucruri, trebuie să le mărturisească înaintea lui Dumnezeu și a bisericii. După ce relele au fost mărturisite, cei care solicită rugăciuni pot fi prezentați înaintea lui Dumnezeu cu stăruință și cu credință, atunci când Duhul Domnului vă impresionează.MN 16.5

    Dar nu totdeauna este sigur să avem o vindecare necondiționată. Rugăciunile voastre să cuprindă gândul acesta: “Doamne, tu știi fiecare taină a sufletului. Tu cunoști pe acești oameni, căci Isus Apărătorul lor, Și-a dat viața pentru ei. El i-a iubit mai mult decât o putem noi face. Dacă, deci este spre slava Ta și pentru binele acestor suferinzi să fie făcuți sănătoși, te rugăm în numele lui Isus, să le dai sănătate”.MN 17.1

    Într-o cerere de felul acesta nu trebuie dată pe față nici o lipsă de credință. Sunt cazuri clare, și Domnul lucrează cu puterea Sa divină refacerea lor. Voia lui Dumnezeu s-a dat pe față prea lămurit pentru a fi înțeleasă greșit. Domnul nu vrea să facă pe nimeni să sufere, nici să amărască pe fiii oamenilor. După cum un tată are milă de copiii lui, și Domnul are milă de cei care se tem de El. “Căci El știe din ce suntem făcuți. Își aduce aminte că suntem țărână”. El ne cunoaște inimile căci citește orice taină a sufletului. El știe dacă cei pentru care ne rugăm, vor fi în stare sau nu să sufere încercarea sau ispita care va veni peste ei, dacă ar trăi. El cunoaște sfârșitul de la început.MN 17.2

    Mulți ne vor părăsi ca să se odihnească în Isus, înainte ca timpul de strâmtorare sau de încercare să vină asupra lumii noastre. Acesta este un alt motiv pentru care ar trebui să spunem după rugăciunea noastră stăruitoare: “Totuși, facă-se nu voia mea, ci a Ta, o, Doamne”. O astfel de rugăciune nu va fi înregistrată în cer ca o rugăciune fără credință. Apostolul a fost îndemnat să scrie: “Ferice de morții care mor de acum înainte în Domnul; da, spune Duhul, ei se vor odihni de ostenelile lor căci faptele lor îi urmează”. Din aceste gânduri putem vedea că nimeni nu este socotit nevrednic pentru viața veșnică. Dacă Isus Mântuitorul lumii s-a rugat: “Tată, dacă se poate, îndepărtează paharul acesta de la Mine”, și a adăugat ” facă-se nu voia Mea, ci a Ta!”, cât de potrivit este ca muritorii de rând să se predea înțelepciunii și voinței lui Dumnezeu.MN 17.3

    Când ne rugăm pentru bolnavi, trebuie să cerem ca dacă este voia lui Dumnezeu, ei să fie ridicați, dar dacă nu,să le dea harul și mângâierea Sa, iar prezența Lui să-i susțină în suferință.MN 17.4

    Mulți dintre aceia care ar trebui să-și pună casa în rânduială, neglijează să o facă atunci când au speranța că vor fi readuși la sănătate ca răspuns la rugăciune. Amăgiți de o speranță falsă, ei nu simt nevoia să spună cuvinte de îndemn copiilor, părinților sau prietenilor lor, și aceasta este o mare greșeală. Când primesc asigurarea că vor fi vindecați când s-au rugat pentru aceasta, ei nu îndrăznesc să dea dispoziții pentru felul cum ar trebui administrată averea lor, cum trebuie să fie îngrijită familia, sau să exprime vreo dorință cu privire la problemele lor, despre care ar vorbi dacă ar ști că vor trece la odihnă. În felul acesta se aduce dezastru asupra familiei și a prietenilor. Multe lucruri rămân neamintite deoarece se tem că dacă se pronunță cu privire la aceste aspecte, ar fi înțelese ca o negare a credinței. Crezând că vor fi făcuți sănătoși prin rugăciune, ei nu iau măsurile sănătoase care ar fi în sarcina lor, temându-se că aceasta ar fi o negare a credinței. Mulțumesc Domnului că este privilegiul nostru să cooperăm cu El în lucrarea de refacere, oferindu-ne toate avantajele posibile în refacerea sănătății.MN 17.5

    Nu este o negare a credinței noastre atunci când ne așezăm în condițiile cele mai favorabile pentru refacere.MN 18.1

    Folosirea medicamentelor n-a fost specificată ca făcând parte din prevederile Domnului, dar El a dat lumină deosebită privitoare la instituțiile noastre de sănătate, îndrumând poporul Său să practice și să cultive principiile igienei. Cei care sunt în necunoștință trebuie învățați aceste principii și cum trebuie să trăiască în armonie cu aceste principii curate, practicând acele lucruri care vor păstra trupul în stare de sănătate. Omul trebuie să coopereze cu destoinicia dată de Dumnezeu. El nu trebuie să fie necunoscător al practicilor corecte în mâncare și băutură și în toate obiceiurile sale de viață. Domnul dorește ca agenții Săi omenești să acționeze ca ființe raționale responsabile în toate privințele.MN 18.2

    Lumina cu privire la aceste aspecte a strălucit pe calea poporului nostru timp de aproape treizeci de ani, și cu toate acestea un mare număr sunt cu mult în urma luminii. Bisericile noastre sunt necunoscătoare cu privire la practicile și principiile sănătoase. Noi ar trebui să fim mult înainte în înțelepciunea și înțelegerea voiei lui Dumnezeu. Ar trebui să știm cum să ne păstrăm mințile curate și corpurile noastre într-o stare de sănătate.MN 18.3

    Dar chiar dacă am păcătuit , putem veni la Hristos în pocăință și să găsim iertare. Nu ne putem permite să neglijăm nici o rază de lumină pe care ne-a dat-o Dumnezeu. A fi indolenți în practicarea acelor lucruri care cer atenție, însemnează păcat. Unealta omenească trebuie să coopereze cu Dumnezeu și să țină în supunere pasiunile. Pentru a face lucrul acesta, el trebuie să fie neobosit în rugăciunile sale către Dumnezeu, primind mereu har ca să-și stăpânească duhul, temperamentul și acțiunile.MN 18.4

    Ellen G.White,

    5 iulie 1892

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents