Studiu pentru timp și veșnicie

Școala din Avondale trebuie condusă în armonie cu gândul și voința lui Dumnezeu. Fiecare student să lucreze din principiu, vând ca motto: “Studiez pentru acum și pentru veșnicie. Folosesc mușchii ca să fac exact ceea ce trebuie făcut”. Studenții trebuie să facă muncă fizică dimineața devreme și în răcoarea zilei, folosind orele din timpul zădufului zilei pentru studiu. Membrele și mușchii sunt darul lui Dumnezeu tot atât de adevărat cum sunt bogățiile și intelectul. Fiecare parte a mașinăriei omenești trebuie folosită corespunzător, astfel unele părți vor slăbi și se vor intoxica.MN 103.2

Este tot atât de necesar a se face voia lui Dumnezeu când se înalță o clădire ca și atunci când se dă o mărturie într-o adunare. Cu fiecare clădire ridicată, dacă lucrătorii au folosit principiile cele drepte în clădirea caracterului, dacă lucrează cu ochii îndreptați numai spre slava lui Dumnezeu, luptându-se pe toate căile să facă tot ce pot mai bine, ei vor crește în har și în cunoștință. Aceasta va cere din partea lor hărnicie; uneori s-ar putea să fie o muncă grea, dar se plătește. Tot ce faceți, să fie făcut cât mai bine...MN 103.3

Lucrarea neglijentă și leneșă nu numai că este o jignire adusă oamenilor, cât mai ales lui Dumnezeu. Făcând astfel vă formați caracterul pentru necredincioșie. Singura cale corectă de a proceda este să faceți totul spre slava lui Dumnezeu. Nu luați ca model ființa omenească. Nici un glas omenesc să nu vă limiteze datoria. Un om poate avea autoritate legală asupra altuia și poate pe drept să-i controleze lucrarea, dar fiecare lucrător trebuie să privească dincolo la cele divine, la Acela care conduce în ceruri, ai cărui ochi văd toate lucrurile și nici o lucrare necredincioasă nu va purta semnătura: “Bine rob bun”.MN 103.4

Cât timp suntem în această lume trebuie ca prin sudoarea frunții să ne asigurăm pâinea pe care o mâncăm. Mulți sunt înclinați să despartă datoriile vremelnice de serviciul spiritual. Mulți gândesc că timpul folosit pentru lucrurile vremelnice este pierdut. Ei cred că dacă ar putea devota tot timpul datoriilor religioase ar fi mult mai zeloși și mai stăruitori în lucrurile religioase, dar Hristos nu le-a lăsat un astfel de exemplu. El a fost un muncitor zelos atât în lucrurile acestei vieți cât și în cele spirituale și în tot ce a făcut a adus o hotărâre de a face voia Tatălui. Nu este intenția lui Dumnezeu ca datoriile vieții să stea pe loc, ca toate datoriile să fie privite ca fiind lipsite de importanță și doar lucrarea pastorală și domeniile de lucrare făcute pentru Dumnezeu să fie privite ca fiind importante. Dumnezeu a dat fiecărui om lucrarea după priceperea fiecăruia.MN 104.1

Ca învățători înțelepți, părinții ar trebui să lucreze stăruitor pentru copiii lor, conducându-i să conlucreze cu Dumnezeu. Ei ar trebui să studieze cu atenție și cu rugăciune cum să dea pe față bunătatea, curtenia și dragostea, dar nu cu o dragoste oarbă. Adevărații părinți sunt învățători în cămin. Hristos spunea: “Eu Însumi mă sfințesc, ca și ei să fie sfințiți prin Cuvânt”. Părinții temători de Dumnezeu se vor ruga cu buze fierbinți pentru ca ei să fie mai profund impresionați de făgăduințele nespus de mari și scumpe ale Cuvântului lui Dumnezeu și de sfințenia desăvârșită a lui Hristos în temere de El.MN 104.2

Părinți, ca învățători ai celor dragi, adevărul trebuie să aibă o putere stăpânitoare asupra conștiințelor și a înțelegerii voastre, stăpânind orice cuvânt și faptă. Fiți la fel de credincioși în viața voastră de cămin ca și în închinarea voastră față de Dumnezeu. Oferiți un caracter corect tuturor celor din casă. Îngerii lui Dumnezeu sunt prezenți și notează cum sunt tratați membrii mai tineri ai familiei Domnului. Religia din cămin va fi adusă cu siguranță în biserică.MN 104.3

Lucrarea cea mai mare și mai plină de responsabilitate este aceea de a modela și de a îndruma pe copii în ce privește obiceiurile de vorbire. Educația copiilor trebuie să înceapă în cămin, dar părinții nu-și pot îndeplini în mod corespunzător răspunderile lor dacă nu iau Cuvântul lui Dumnezeu ca regulă a vieții, dacă nu-și dau seama că trebuie să educe și să modeleze caracterul fiecărei comori omenești scumpe în așa fel încât să primească la urmă viața veșnică.MN 104.4

Este de datoria părinților să rostească cuvinte corecte. Copiii trebuie învățați să vorbească părinților cu respect și iubire. Zi după zi părinții trebuie să învețe în școala lui Hristos lecții de la Acela care îi iubește. Atunci istoria dragostei veșnice a lui Dumnezeu va fi repetată în școala căminului turmei celor dragi. În felul acesta, înainte ca să se dezvolte judecata, copiii pot primi un spirit corect de la părinții lor.MN 104.5

Părinții trebuie să învețe lecția ascultării depline de glasul lui Dumnezeu care le vorbește din Cuvântul Său și învățând lecția aceasta, pot însămânța în copiii lor respectul și ascultarea în cuvânt și în faptă. Aceasta este lucrarea care ar trebui îndeplinită în cămin. Cei care fac lucrul acesta, vor crește cu conștiența că trebuie să înalțe pe copiii lor. Educația aceasta înseamnă mult mai mult decât o îndrumare.MN 105.1

Cât de șocant este proverbul: “Cum este îndrumată mlădița așa se înclină copacul”. El trebuie aplicat la educația copiilor noștri. Părinți, vă amintiți voi mereu că educarea copiilor voștri încă din primii ani vă este încredințată ca o datorie sfântă? Aceste mlădițe tinere trebuie să fie îndrumate cu dragoste ca să fie transplantate în grădina Domnului. Educația în cămin nu trebuie neglijată cu nici un chip. Cei care o neglijează, neglijează o datorie religioasă.MN 105.2

(Semnat) E.G.White