Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Mărturii Nepublicate

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "undefined".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Către profesori

    Acum câteva nopți , în vis am avut o convorbire cu profesorii în școală sau în capelă. Vorbeam profesorilor și le-am spus: “Am o solie pentru voi” și în rezumat le-am prezentat ceea ce vă scriu acum. Vorbeam profesorilor cu privire la răspunderea lor de a fi în toate aspectele sub controlul Duhului lui Dumnezeu. Le-am repetat cuvintele următoare: “Rămâneți în Mine și Eu voi rămâne în voi; după cum mlădița nu aduce roadă de la sine decât dacă rămâne în viță, tot așa și voi nu puteți aduce roadă, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt Vița, iar voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine, și în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărțiți de Mine, nu puteți face nimic. Domnul Isus este exemplul nostru în toate lucrurile. Sunt unii care lucrează în calitate de profesori la.... care vor produce pagube copiilor care vin în legătură cu ei pentru că nu învață zilnic în școala lui Hristos. Ei au nevoie cu siguranță ca cineva să-i învețe, căci dacă dragostea lui Hristos nu este un principiu care să rămână în templul sufletului, el va fi întinat de nerăbdare, de fapte impulsive, tocmai pentru că sentimentele care-i stăpânesc duc la aceste rezultate. Însă toți cei care au de-a face cu clasele mai tinere de studenți trebuie să țină seama de faptul că acești copii sunt afectați și simt impresiile, atmosfera, fie că sunt plăcute sau neplăcute.MN 114.3

    Dacă profesorul este în legătură cu Dumnezeu, dacă Hristos locuiește în inima lui, spiritul care este cultivat în el va fi resimțit de copii. Când un profesor dă pe față nerăbdare sau dispoziție proastă față de copil, greșeala s-ar putea să nu fie la copil mai mult de jumătate, cât este la profesor care are nevoie să fie disciplinat și educat și merită o pedeapsă mai severă decât aceea pe care o aplică copilului, căci el este mai mare și știe mai bine.MN 114.4

    Profesorii devin obosiți în lucrarea lor, iar atunci copiii spun sau fac ceva în dezacord cu sentimentele lor, dar să îngăduie ei ca spiritul lui Satana să intre în ei și să-i ducă până acolo încât să creieze în copii sentimente foarte neplăcute și dezagreabile prin lipsa lor de tact și de înțelepciune de la Dumnezeu? Nici un profesor n-ar trebui angajat dacă nu aveți dovada cu probe că iubește și se teme să ofenseze pe Dumnezeu. Dacă profesorii sunt învățați de Dumnezeu, dacă învață zilnic în școala lui Hristos, atunci pot lucra în rândurile lui Hristos. Ei vor câștiga și vor trage cu Hristos, deoarece fiecare copil și tânăr este prețios.MN 115.1

    Fiecare profesor are nevoie ca Hristos să locuiască în inimă prin credință; el are nevoie de un spirit adevărat de lepădare de sine, de jertfire de sine pentru numele lui Hristos. Cineva poate avea destulă educație și cunoștințe în științe pentru predare, dar a fost el acreditat că are tactul și înțelepciunea pentru a lucra cu mințile omenești? Dacă instructorii nu au dragostea lui Hristos locuind în inimă, nu sunt pregătiți să fie aduși în legătură cu copiii și să poarte răspunderea gravă așezată asupra lor de a educa pe acești copii și tineri. Lor le lipsește educația mai înaltă și pregătirea și nu știu cum să trateze mințile omenești. Spiritul nesupus al inimii lor firești se luptă pentru stăpânire și a supune mințile și caracterele lor sensibile ale copiilor la o astfel de disciplină, înseamnă să rămână cicatrice și răni care nu se vor șterge niciodată. Această chestiune mi-a fost prezentată în atât de multe feluri, plecând de la cauză la efect, și pentru că chestiunea mi-a fost adusă iarăși în minte și a fost accentuată de Duhul Domnului, nu îndrăznesc să evit să scriu cu pana mea urmările rele.MN 115.2

    Dacă un profesor nu poate fi făcut să simtă răspunderea și grija pe care ar trebui să le dea pe față în tratarea minților omenești, educația lui a fost în multe cazuri foarte greșită; în viața de cămin învățarea a fost păgubitoare pentru caracter și ar fi o greșeală să se reproducă acest caracter defectuos în copiii aduși sub administrarea și îndrumarea lui. Stăm înaintea lui Dumnezeu puși la încercare să se vadă dacă noi ca indivizi putem primi încrederea de a fi din numărul acelora din familia pe care o vor alcătui cei răscumpărați în ceruri. “Și am văzut pe morți, mici și mari, stând înaintea lui Dumnezeu; și niște cărți au fost deschise; și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții; și morții au fost judecați după lucrurile care au fost scrise în carte, după faptele lor”.MN 115.3

    Aici sunt prezentați marele tron alb și Cel care stătea pe el, din fața cărora au fugit cerul și pământul. Fiecare profesor să știe că-și face lucrarea în fața universului cerurilor. Fiecare copil cu care profesorul este adus în legătură a fost răscumpărat cu sângele unicului Fiu al lui Dumnezeu, și Cel care a murit pentru acești copii dorește să fie tratați ca proprietatea Sa. Profesori, asigurați-vă că legătura voastră cu fiecare dintre acești copii este de un caracter care să nu vă facă de rușine când îi veți întâlni în ziua cea mare, când orice cuvânt și faptă sunt aduse înaintea lui Dumnezeu, și cu povara urmărilor așezată în fața voastră: “Cumpărat cu un preț”. O, numai veșnicia va descoperi prețul! Domnul Isus Hristos are o dragoste infinită pentru cei pe care i-a răscumpărat cu prețul suferinței Sale în trup, ca să nu piară cu Satana și cu îngerii lui, ci ca să-i poată pretinde ca aleșii Săi. Ei sunt rodul dragostei Lui, proprietatea Sa și privește asupra lor cu o dragoste de nespus, și dă mireasma neprihănirii Sale acestor preaiubiți care cred în El. Se cere tact, înțelepciune, dragoste omenească și afecțiune sfințită pentru mieii prețioși ai turmei, ca să fie conduși să vadă și să aprecieze privilegiul lor de a fi conduși cu dragostea duioasă a păstorilor credincioși. Copiii lui Dumnezeu vor da pe față bunătatea lui Isus Hristos.MN 115.4

    Dragi profesori, Isus Hristos este în școală în fiecare zi. Inima Sa mare plină de dragoste infinită este îndreptată nu numai către copiii care au cel mai bun comportament și care au avut condițiile cele mai favorabile, ci și către copiii care au moștenit trăsături de caracter îndoielnice. Nu toți părinții au înțeles cât de răspunzători sunt ei pentru fiecare trăsătură de caracter dezvoltată în copiii lor și nu au avut bunătatea și înțelepciunea să trateze pe acești copii sărmani pe care i-au făcut ceea ce sunt.MN 116.1

    Ei nu reușesc să se întoarcă la cauza acestor dezvoltări descurajante și care sunt o încercare pentru ei, dar Isus privește la acești copii cu milă și cu dragoste, căci El vede și face legătura de la cauză la efect.MN 116.2

    Învățătorii pot lega pe acești copii de inima lor prin dragostea lui Hristos care locuiește în templul sufletului ca o mireasmă plăcută, o mireasmă de viață spre viață. Profesorii pot, prin harul lui Hristos pe care l-au primit, să fie unelte omenești vii, să fie conlucrători cu Dumnezeu pentru a ilumina, a înălța, a încuraja și a ajuta la curățirea sufletului lor de mânjitura lor morală, și ca chipul lui Dumnezeu să fie descoperit în sufletul copilului, iar caracterul să fie transformat prin harul lui Hristos.MN 116.3

    Evanghelizarea este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu dacă este prezentată corect de către aceia care pretind a fi creștini. Hristos răstignit ar trebui să umilească orice suflet înaintea lui Dumnezeu și în aprecierea lui. Hristos înviat din morți, înălțat la ceruri, Mijlocitorul nostru înaintea lui Dumnezeu, este știința mântuirii pe care ar trebui să o învățăm și să o predăm tinerilor noștri. Hristos a zis: “Eu însumi Mă sfințesc ca și ei să fie sfințiți!” Aceasta este lucrarea care trebuie să fie însușită de orice profesor. În această problemă nu trebuie să se vadă o lucrare la întâmplare, căci chiar lucrarea de educare a copiilor în școlile de azi cere foarte mult harul lui Hristos și supunerea eului. Aceia care sunt de la natură certăreți, ușor de provocat și care au cultivat obiceiul de a critica, de a gândi rău, trebuie să caute altă lucrare care să nu reproducă nici una din trăsăturile lor rele de caracter în copii și tineri, căci aceasta costă prea mult. Cerul vede în copil pe bărbatul și femeia nedezvoltați cu capacități și cu puteri care, dacă sunt dirijate corect și dezvoltate cu înțelepciune cerească, vor deveni unelte omenești prin care influențele divine vor conlucra ca să ajungă conlucrători cu Dumnezeu. Cuvintele aspre și mustrarea continuă înnebunesc pe copil, dar nu-l reformează. Rețineți-vă cuvintele iritabile. Păstrați sub disciplina lui Isus Hristos propriul vostru spirit, apoi veți învăța cum să aveți milă și să simțiți împreună cu cei aduși sub influența voastră. Nu dați pe față nerăbdare și asprime, căci dacă acești copii n-au nevoie de educație, n-au nevoie nici de avantajele școlii. Ei trebuie educați cu răbdare, cu bunătate și cu dragoste, pe scara progresului, urcând treaptă cu treaptă în câștigarea de cunoștințe.MN 116.4

    Este o lucrare zilnică aceea de a pune la lucru credința care lucrează prin dragoste și care curățește sufletul educatorului. Este voința descoperită a lui Dumnezeu, autoritatea voastră cea mai înaltă? Dacă Hristos este în voi ca nădejde a slavei, atunci adevărul lui Dumnezeu va acționa asupra temperamentului vostru natural, astfel ca o transformare să se dea pe față printr-un caracter schimbat; căci atunci influența voastră prin descoperirea trăsăturilor unei inimi nesfințite și a unui temperament nestăpânit, nu vor schimba adevărul lui Dumnezeu înaintea copiilor într-o minciună, sau în prezentarea unui temperament egoist, nerăbdător și necreștin. Atunci când tratați mintea omenească, veți va da pe față că harul lui Hristos nu este îndestulător pentru voi mereu și mereu în toate lucrurile. Atunci veți arăta că autoritatea lui Dumnezeu asupra voastră nu este numai cu numele, ci în realitate și în adevăr. Trebuie să se vadă o despărțire de tot ce este îndoielnic sau necreștinesc, oricât de greu ar fi pentru creștinul adevărat.MN 117.1

    Vă întreb profesorilor, voi care vă îndepliniți lucrarea nu numai pentru acum, ci și pentru veșnicie: vă constrânge dragostea lui Hristos inima și sufletul atunci când lucrați cu sufletele prețioase pentru care Hristos Și-a dat viața? Sub disciplina Sa constrângătoare, trăsăturile vechi de caracter care nu sunt în armonie cu voința lui Dumnezeu sunt îndepărtate, iar cele opuse iau locul. “Vă voi da o inimă nouă”. Prin convertirea voastră la Isus Hristos au devenit toate lucrurile noi? În cuvinte și cu eforturi dureroase, semănați voi astfel de semințe în inimile acestea tinere , încât să puteți ruga pe Domnul să le ude, astfel ca prin neprihănirea Sa atribuită să se coacă într-un seceriș bogat? Puneți-vă întrebarea: “Nu cumva prin cuvintele mele și prin nerăbdarea mea nesfințită și din lipsa acelei înțelepciuni care vine de sus, să întăresc pe acești tineri în spiritul lor pervers pentru că ei văd că profesorul lor are un spirit neasemănător cu al lui Hristos? Dacă ar muri în păcatele lor, nu voi fi eu răspunzător pentru sufletele lor? Sufletul care iubește pe Isus, care apreciază puterea mântuitoare a harului Său, se va simți atât de mult atras spre Hristos, încât va dori să lucreze în rândurile Lui. El nu poate și nu îndrăznește să-i permită Satanei să-i stăpânească spiritul și să-i strice influența, deoarece aceasta se împotrivește voinței lui Dumnezeu și pune în pericol sufletele oilor și mieilor prețioși, deoarece lui i se cere să vegheze asupra sufletelor pentru care va trebui să dea socoteală. Oriunde Dumnezeu ne-a așezat în providența Sa, El ne va și păstra, iar puterea noastră va ține cât zilele noastre.MN 117.2

    Ori de câte ori se va da ocazie sentimentelor și pornirilor firești să se dezvolte, omul va fi slab și nevrednic de încredere, căci el este un canal prin care Satana poate comunica pentru a mânji și a corupe multe suflete și aceste trăsături nesfinte care stăpânesc o persoană, alungă principiul, iar urmările sigure vor fi rușinea și confuzia. Spiritul lui Isus Hristos are întotdeauna o putere reînnoitoare și restauratoare asupra sufletului care și-a simțit slăbiciunea și a alergat către Cel neschimbător care-i poate da har și putere să se împotrivească răului. Răscumpărătorul nostru are o natură omenească largă și înțelegătoare. Inima Lui era mereu mișcată de neajutorarea cunoscută a copilașului care era supus unui tratament crud, și El iubea copiii. Cel mai slab strigăt al suferinței omenești nu ajunge la urechea Lui în zadar. De aceea oricine își asumă răspunderea de a instrui pe tineri va întâlni inimi împietrite, predispoziții către perversitate, iar lucrarea lui este să conlucreze cu Dumnezeu în restaurarea imaginii morale a lui Dumnezeu în orice copil. Isus, scumpul nostru Isus, un izvor plin de dragoste era în sufletul Lui. Cei care îndrumă pe tineri, trebuie să fie bărbați și femei ai principiului. Viața religioasă a unui număr mare dintre cei care se pretind creștini, arată ca și când n-ar fi creștini. Ei reprezintă mereu greșit pe Hristos, falsificându-i caracterul. Ei nu simt importanța acestei transformări a caracterului și că trebuie să se conformeze asemănării divine, iar uneori prezintă lumii un aspect fals al creștinismului care va ruina sufletele acelora care sunt aduși în legătură cu ei, pentru singurul motiv că, în timp ce se pretind creștini, nu sunt sub stăpânirea lui Isus Hristos. Trăsăturile lor de caracter ereditare și cultivate sunt socotite ca niște calificări proaste, atunci când ele duc la moarte prin influența lor asupra minților altora. În cuvinte simple și clare, ei merg în lumina scânteilor lor. Ei se supun unei religii și sunt stăpâniți de ea, după împrejurări. Dacă se întâmplă să meargă într-o direcție care le convine și nu sunt împrejurări care să-i deranjeze și să scoată la lumină firea lor nesupusă și necreștină, atunci sunt plăcuți și binevoitori și foarte atrăgători. Dacă însă în familie și în tovărășia lor cu alții au loc lucruri care le tulbură pacea și le provoacă temperamentul, ei pun împrejurările înaintea lui Dumnezeu și continuă să se roage, implorând harul Său înainte de a se implica în lucrarea lor zilnică de profesori. Ei cunosc din experiență puterea, harul și dragostea lui Hristos care locuiesc în inimile lor. Înainte de a începe lucrul, îngerii lui Dumnezeu vor fi aduși în sălile de clasă. Dar dacă intră în clasă într-un spirit provocator și iritat, atunci atmosfera morală care le înconjoară sufletul, lasă impresie asupra copiilor care sunt sub grija lor, și în loc să fie destoinici pentru instruirea copiilor, au nevoie de cineva care să-i învețe lecțiile lui Isus Hristos. Ei trebuie să înțeleagă din lucrarea zilei respective că în ziua aceea n-au beneficiat de prezența dăinuitoare a lui Hristos și că ar fi trebuit să fie corectați și pedepsiți ei în locul copiilor pentru perversitatea lor, căci copiii au dat pe față doar spiritul profesorului, spirit satanic care le-a impresionat sufletele și care lucrează asupra copiilor, iar copii reflectă înapoi aceste influențe.MN 118.1

    Orice profesor care acceptă răspunderea de a educa pe copii și pe tineri să se cerceteze și să studieze critic de la cauză la efect. A pus stăpânire adevărul lui Dumnezeu asupra mea? A fost adusă în caracterul meu înțelepciunea care vine de la Hristos și care este “mai întâi curată, pașnică , ușor de înduplecat, blândă, plină de îndurare și de roduri bune, fără părtinire și nefățarnică”? În poziția de mare răspundere de educator, cultiv eu principiul că “roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei care fac pace”? Adevărul nu trebuie păstrat și nu trebuie pus în practică doar atunci când considerăm noi, ci în toate timpurile și în toate locurile.MN 119.1

    De la profesori se cer minți echilibrate și caractere simetrice în toate domeniile. Nu încredințați această lucrare tinerilor și tinerelor care nu se pricep să lucreze cu mințile oamenilor. Aceasta a fost o greșeală și a adus mult rău copiilor și tinerilor care au fost dați în grija lor. Ei cunosc atât de puțin cu privire la puterea stăpânitoare a harului asupra inimilor și a caracterelor lor și că ei trebuie să se dezvețe și să învețe lecții cu totul noi din experiența creștină. Ei n-au învățat niciodată să-și păstreze sufletul și caracterul sub disciplina lui Isus Hristos, și să-și aducă chiar și gândurile sub stăpânirea lui Isus Hristos. O, dacă toți ați avea un glas și o influență în aceste hotărâri importante de alegere a profesorilor, ar fi mult mai sigur și mai în temere de Dumnezeu că faceți alegeri înțelepte pentru binele copiilor și pentru slava lui Dumnezeu; ar fi stări de lucruri mai bune în toate domeniile. Între copii și tineri sunt tot felul de caractere cu care să se lucreze. Mințile lor sunt impresionabile. Orice manifestare pătimașă, de nerăbdare din partea profesorului poate anula influența spre bine asupra studenților asupra cărora este pus să lucreze. Și această educație va fi pentru binele prezent, viitor și veșnic al copiilor și al tinerilor? Numai o influență corectă trebuie exercitată pentru binele lor spiritual. Trebuie dată continuu îndrumarea care să încurajeze pe tineri pentru formarea unor obiceiuri corecte în vorbire, în voce și în comportament.MN 119.2

    Mulți dintre acești copii n-au avut acasă o educație corectă. Au fost mult neglijați. Unii au fost lăsați să facă ce le place, alții au fost socotiți greșiți și s-au descurajat. Însă s-a dat pe față puțină apreciere și bucurie față de ei și li s-au spus puține cuvinte de aprobare. Caracterele defectuoase ale părinților s-au transmis ca moștenire, iar disciplina aplicată de aceste caractere defectuoase s-a dovedit de natură îndoielnică în formarea caracterelor. N-a fost folosit material solid în clădirea caracterelor lor. Nu există o lucrare mai importantă ca aceea a educării și formării acestor tineri și copii. Profesorii care lucrează în această parte a viei Domnului trebuie mai întâi să învețe să se stăpânească, păstrându-și temperamentul și sentimentele în frâu, în supunere față de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Ei ar trebui să dea dovadă că nu au o experiență unilaterală, ci o minte echilibrată, un caracter simetric, astfel încât să poată avea încredere în ei pentru că sunt creștini credincioși sub conducerea Maestrului Profesor și Învățător care zicea: “Învățați de la Mine căci Eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. Și învățând zilnic în școala lui Hristos, ei pot educa în felul acesta pe copii și pe tineri.MN 119.3

    Stăpâni pe ei, cultivați prin eforturi proprii sub disciplina din școala lui Isus Hristos, având o legătură vie cu Marele Învățător, vor avea o cunoaștere inteligentă a religiei practice, și păstrându-și sufletele în dragostea lui Dumnezeu, vor ști cum să exercite harul răbdării și al iertării creștine. Pe măsură ce răbdarea, dragostea, îngăduința și simpatia sunt puse la lucru, își vor da seama că au de cultivat un câmp foarte important în via Domnului. Ei trebuie să-și înalțe inimile către Dumnezeu în rugăciune sinceră: “Fii Tu modelul meu”, și privind la Isus, vor face lucrarea lui Isus Hristos. Isus a zis: “Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci face ceea ce vede pe Tatăl făcând”. Tot astfel este și cu fiii și fiicele lui Dumnezeu; ei privesc la Isus neabătut și gata să învețe, nefăcând nimic după cum găsesc ei cu cale, după voia și plăcerea lor, ci fac după ceea ce au văzut în exemplul lui Isus Hristos, Modelul lor. În felul acesta ei prezintă în fața studenților care sunt sub îndrumarea lor în tot timpul și în toate ocaziile, caracterul lui Isus Hristos. Ei prind razele strălucitoare ale soarelui dreptății și reflectă aceste raze prețioase asupra copiilor și a tinerilor pe care îi educă.MN 120.1

    Formarea de obiceiuri corecte trebuie să lase amprenta asupra minții și caracterelor copiilor, astfel încât să le poată aplica în mod potrivit. A educa pe acești copii sub influența directă a Duhului lui Dumnezeu, educându-i și disciplinându-i în mustrarea și în certarea Domnului, înseamnă foarte mult. Formarea de obiceiuri sănătoase, dovedirea unui spirit drept, cer eforturi stăruitoare în numele și în puterea lui Isus.MN 120.2

    Instructorul trebuie să stăruiască, aducând rând după rând, precept după precept, puțin aici, puțin acolo, în răbdare și îndelungă răbdare, cu simpatie și cu dragoste, legând pe acești copii de inima lui prin dragostea lui Hristos care se descoperă în el. Adevărul acesta poate fi trăit și exemplificat în sensul cel mai înalt înaintea copiilor. “El poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, fiindcă și el este cuprins de slăbiciune. Și din pricina acestei slăbiciuni trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât și pentru ale norodului”.Evrei 5,2.3. Profesorii să țină minte lucrul acesta și să nu-l piardă niciodată din vedere atunci când sunt înclinați să se enerveze pe copii și pe tineri datorită comportamentului lor greșit. Să-și aducă aminte că îngerii lui Dumnezeu privesc cu amărăciune la ei, căci dacă cei mici greșesc și se poartă urât, atunci este cu atât mai important ca acei care sunt puși peste ei ca profesori să fie în stare să-i învețe prin precept și prin exemplu. În nici un caz să nu-și iasă din fire și să dea pe față nerăbdare, asprime și lipsă de simpatie și de dragoste, căci acești copii sunt proprietatea lui Isus Hristos, iar profesorii să fie foarte atenți și temători de Dumnezeu în ceea ce privește spiritul pe care-l cultivă și cuvintele pe care le rostesc, căci copiii își vor însuși spiritul dat pe față, fie bun, fie rău. Este o răspundere grea și sfântă.MN 120.3

    Este nevoie de profesori care sunt prudenți, conștienți cu privire la slăbiciunile, infirmitățile și păcatele lor și care nu vor persecuta și nu vor descuraja pe copii și pe tineri. Este nevoie de multă rugăciune, multă credință, multă îngăduință și curaj pe care Domnul este gata să le reverse peste ei, căci Dumnezeu vede orice încercare, și profesorii pot exercita o influență minunată dacă vor aplica lecțiile pe care le-a dat Hristos. Își vor da seama oare acești profesori de calea lor capricioasă și de eforturile foarte slabe ca să învețe în școala lui Hristos și să practice bunătatea și umilința de inimă a lui Hristos?MN 120.4

    Profesorii trebuie să se așeze sub ascultarea de Isus Hristos și să pună în aplicare cuvintele prin care să exemplifice caracterul lui Isus Hristos în fața studenților. Faceți ca lumina voastră să lumineze în fapte bune, în veghere credincioasă și în grijă pentru mieii turmei, cu răbdare, cu bunătate și cu dragostea lui Isus Hristos în inimile voastre. Nu-i învățați niciodată, niciodată să vorbească cu nerăbdare și cu patimă pentru că profesorul lor face așa. Niciodată să nu-i educați făcând publicitate greșelilor și practicilor rele ale vreunui școlar, căci atunci vor socoti ca o virtute să expună relele altuia.MN 121.1

    Niciodată să nu umiliți pe vreun școlar prezentându-i greșelile, nedreptățile și păcatele înaintea celorlalți școlari. Nu puteți face o lucrare mai eficientă pentru a învârtoșa inimile lor și a-i întări la rău decât procedând așa. Vorbiți și rugați-vă cu ei și dați pe față o așa delicatețe pe care Isus vi le-a arătat vouă profesorilor. Niciodată să nu încurajați pe vreun student să critice sau să vorbească despre greșelile altora.; evitați să spuneți multe păcate pe orice cale posibilă, urmând felul lui Hristos de a vindeca. Acest mod de a educa este o binecuvântare atât pentru viața aceasta și va trece și în viața viitoare nemuritoare.MN 121.2

    A pune pe un tânăr sau o tânără care n-au cultivat dragostea de Dumnezeu profundă și sinceră și dragostea pentru sufletele pentru care a murit Domnul Hristos într-un mediu ca acesta, va avea ca urmare pierderea multor suflete prețioase. Profesorul trebuie să fie sensibil la influențele Duhului lui Dumnezeu. Nimeni care este nerăbdător și iritabil n-ar trebui să fie educator. Profesorii trebuie să-și dea seama că au de a face cu copii și nu cu bărbați și cu femei. Ei sunt copii și trebuie să le învețe pe toate și este mult mai greu pentru unii dintre ei să învețe. Elevul leneș are nevoie de mai multă încurajare decât primește de obicei. Dacă profesorii puși peste aceste minți diferite și cărora în mod natural le place să dea ordine, să dicteze și să se fălească cu autoritatea lor, vor trata cu părtinire având elevi preferați față de care vor face favoruri, în timp ce alții sunt tratați cu asprime și cu strictețe, aceasta va duce la o stare de confuzie și de nesupunere. Profesorilor care n-au fost binecuvântați cu experiență plăcută și echilibrată, le poate fi încredințată răspunderea pentru copii și tineri, dar se face un rău mare acelora pe care îi instruiesc. Cei care acceptă astfel de persoane ca profesori sunt răspunzători pentru relele care sunt urmarea modului lor de învățare și pentru că dau un exemplu rău minților omenești tinere. Aceasta se poate compara cu un ogor nearat, și când neghina și grâul cresc, urmarea este un seceriș de spini, de neghină și de buruieni, ca rezultat al acestei educații defectuoase.MN 121.3

    Ogorul neglijat reprezintă mintea neglijată. Părinții trebuie să vadă această chestiune într-o altă lumină. Ei trebuie să simtă ca datorie a lor să conlucreze cu profesorul, să încurajeze disciplina înțeleaptă și să se roage mult pentru acela care învață pe copiii lor. Nu veți ajuta pe copii hărțuindu-i, nici prin a-i mustra și a-i descuraja, și nu veți face un lucru bun atunci când îi veți învăța la răzvrătire sau să fie neascultători, lipsiți de bunătate și de dragoste, datorită spiritului pe care îl încurajați în ei. Dacă în adevăr sunteți creștini, veți avea pe Hristos locuind în cer care și-a dat viața pentru păcătoși și Duhul Său, împreună cu înțelepciunea de la Dumnezeu, vă va învăța în toate situațiile calea de urmat. Hristos își identifică interesele cu fiecare categorie și cu fiecare etapă a oamenilor care se luptă cu ispitele.MN 121.4

    Nu trebuie să vă pierdeți cumpătul nicidecum în fața nici unui făptuitor de rele și să nu faceți declarații împotriva făptuirii răului care să îndepărteze pe făcătorul de rele cel mai pervers. Să nu pedepsiți niciodată într-un mod care să mărească încăpățânarea (dacă nu dorești să aduci asupra sufletului tău același tratament din partea lui Isus) și să întărească pe student în calea lui cea rea. Copiii au nevoie de principiul viu, permanent și categoric al dreptății exercitat asupra lor și accentuat în fața lor. Asigurați-vă ca lumina cea adevărată să ilumineze în fața copiilor voștri. Este nevoie de lumina cerului. Nu lăsați niciodată ca lumea să aibă impresia că spiritul, gustul și dorințele voastre nu sunt mai înalte și mai urâte decât ale celor din lume. Dacă prin ceea ce faci, lași această impresie, atunci lumina ta falsă, amăgitoare îi va duce la ruină. Trâmbița ta trebuie să dea un sunet clar. Dumnezeul cel veșnic a trasat o linie adâncă, clară și precisă între dreptate și nedreptate, între cei credincioși și cei necredincioși, între cei care ascultă de poruncile lui Dumnezeu și cei care nu ascultă.MN 122.1

    Scara pe care Israel a văzut-o în vedenie de noapte, având picioarele pe pământ și capătul care ajungea la cerurile cele mai înalte, iar Dumnezeu Însuși la capătul ei cu slava Sa strălucind peste tot, și cu îngeri urcând și coborând pe această scară de o strălucire uimitoare, este simbolul comunicării neîncetate dintre această lume și locurile cerești. Dumnezeu își aduce la îndeplinire voia prin intermediul îngerilor cerești care sunt în legătură permanentă cu omenirea. Această scară reflectă un canal de comunicație cu locuitorii pământului. Scara pe care a văzut-o Israel este Mântuitorul lumii care unește pământul și cerul laolaltă. Toți aceia care au văzut dovada și lumina adevărului și acceptă adevărul, mărturisindu-și credința în Isus Hristos, este misionar în sensul cel mai înalt al cuvântului. El este primitorul comorilor cerești și datoria lui este să le difuzeze și altora, să împartă ceea ce a primit.MN 122.2

    Înaintea celor care au fost acceptați ca profesori în școlile noastre le este deschis un câmp de lucru și de cultivare, pentru semănatul seminței și pentru seceratul grâului copt.MN 122.3

    Ce poate da o satisfacție mai mare decât să fii lucrător cu Dumnezeu în educarea și în formarea copiilor și a tinerilor să iubească pe Dumnezeu și să păzească poruncile Lui?MN 122.4

    Conduceți la Isus pe copiii pe care-i instruiți în fiecare zi și în școala de Sabat. Ce vă poate oferi o mai mare bucurie decât să vedeți pe copii și pe tineri urmând pe Hristos, Marele Păstor, care cheamă pe oi și pe miei să asculte glasul Lui și să-L urmeze? Ce altceva poate aduce o mai mare strălucire în sufletul lucrătorului devotat, decât să vadă că munca lui perseverentă și răbdătoare în Domnul nu este zadarnică, și să-și vadă copiii având în sufletele lor strălucirea bucuriei deoarece Hristos le-a iertat păcatele? Ce poate aduce mai multă satisfacție lucrătorilor împreună cu Dumnezeu decât să vadă pe copii și pe tineri primind impresiile Duhului lui Dumnezeu într-o adevărată noblețe de caracter și în refacerea chipului moral al lui Dumnezeu? Copii care caută pacea care vine de la Prințul păcii! Este adevărul o robie? Da, într-un anume sens aduce sufletul care vrea, în robia lui Isus Hristos plecându-le inimile în robie față de blândețea lui Isus Hristos. O, aceasta înseamnă mai mult decât poate înțelege mintea mărginită care vrea să prezinte în orice efort misionar pe Isus Hristos și pe El răstignit. “Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă nouă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți. Pe Cel care n-a cunoscut păcat El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El”. Aceasta trebuie să fie povara lucrării noastre. Dacă cineva crede că este în stare să învețe în Școala de Sabat sau în oricare zi de școală știința educației, trebuie mai întâi de toate să învețe temerea de Dumnezeu care este începutul înțelepciunii, ca să poată apoi preda această cea mai înaltă dintre toate științele.MN 122.5

    O, cât de mult aș dori ca Domnul cerului să deschidă mulți ochi care acum sunt orbi, ca să se vadă așa cum îi vede Dumnezeu și să le dea un simț al lucrării care trebuie adusă la îndeplinire în câmpurile de lucru, dar n-am speranța că toate apelurile pe care le fac vor fi luate în seamă, afară de cazul în care vorbește sufletului și scrie cerințele Sale pe tablele inimii. Nu este oare posibil ca toate uneltele omenești să aibă un simț înalt și sfânt cu privire la ce înseamnă să aibă un câmp de lucru mare și important în lucrarea misionară internă care i-a fost rânduit, fără a fi nevoie să meargă în țări depărtate? În timp ce unii trebuie să vestească solia celor care sunt departe, sunt mulți aceia care trebuie să vestească solia celor care de aproape. Școlile noastre ar trebui fie pregătite să devină școli pentru pregătirea tinerilor să devină misionari, atât prin învățătură cât și prin exemplu. Toți aceia care lucrează în calitate de profesori să păstreze mereu în minte gândul că acești copii și tineri sunt câștigați prin sângele Fiului lui Dumnezeu. Ei trebuie conduși să creadă în Dumnezeu ca Mântuitor al lor. Numele fiecărui credincios în parte este scris pe palmele mâinilor Sale. Păstorul cel Mare privește din sanctuarul ceresc la oile pășunii Sale. El cheamă pe fiecare oaie și o conduce. “Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos cel neprihănit”. O, ce adevăr scump și binecuvântat! El nu tratează nici un caz cu indiferență.MN 123.1

    Parabola Sa despre păstorul cel bun reprezintă răspunderea fiecărui păstor și a fiecărui creștin care a acceptat poziția de profesor al copiilor și al tinerilor, ca și profesor al celor vârstnici și tineri ca să le deschidă Scripturile. Dacă cineva se îndepărtează de turmă nu este îngăduit să fie întors cu cuvinte aspre și cu nuiaua, ci cu invitații duioase.MN 123.2

    Cele nouăzeci și nouă care nu s-au rătăcit nu au nevoie de împreună simțire și de dragostea plină de milă a păstorului. Însă păstorul caută oile și mieii care i-au produs cea mai mare îngrijorare și care i-au cucerit simpatia. Păstorul dezinteresat și credincios lasă toate celelalte oi, și toată inima, sufletul și energia sunt puse la lucru în căutarea celei pierdute și apoi imaginați-vă - lăudat să fie Dumnezeu! - păstorul se întoarce cu oaia ducând-o pe umăr și bucurându-se la fiecare pas. El spune: “Bucurați-vă împreună cu Mine, căci am găsit oaia pierdută”. Sunt atât de fericită că avem parabola cu oaia pierdută, și aceasta este tocmai lecția pe care trebuie s-o învețe păstorul - reușita în aducerea la turmă a oii și a mielului.MN 124.1

    Tabloul prezentat înaintea imaginației voastre nu este un păstor amărât care se întoarce fără oaie, iar Domnul Hristos declara bucuria păstorului, că bucuria lui atunci când găsește oaia produce bucurie și veselie în cer printre îngeri. Atunci când copiii și tinerii pleacă din turmă, nu cedați, nu-i eliminați din școală. Nu arătați că doriți să-i umiliți, ci cu glas plăcut și cu dragoste neobosită căutați-i, știind că cerul întreg este legat cu voi în lucrarea de a-i aduce înapoi în staul. Domnul a prezentat aceste lecții pentru voi, educatorii. El are un interes atât de viu pentru fiecare copil în parte, dintre cei răscumpărați ai Săi, pe care nu i-a lăsat să fie expuși pericolului să piară în pustia ispitei deoarece voi i-ați alungat acolo ca Satana să-și pună în aplicare voința lui crudă asupra lor. Înțelepciunea lui Dumnezeu, puterea și dragostea Sa nu-și au egal. Este dată asigurarea divină că nici măcar una din oile și mieii care s-au depărtat nu este trecut cu vederea și nici unul nu este lăsat neajutorat. Un lanț de aur al milei, compasiunii și puterii divine este aruncat în jurul oricărui suflet care se află în primejdie. Și atunci unealta omenească să nu conlucreze cu Dumnezeu? Chiar dacă este păcătos, supus căderii cu defecte de caracter, să fiți nepăsători față de sufletul gata să piară? Hristos Și-a lăsat tronul Său veșnic, oferindu-Și viața.MN 124.2

    Fiecare profesor care-și asumă răspunderea să lucreze cu mințile omenești, să păstreze mereu în minte, că fiecare suflet care este înclinat să greșească și este ispitit cu ușurință, este obiectul deosebit al apărării lui Hristos. Nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci cei bolnavi” Mijlocitorul cel plin de milă, pledează pentru el și oare bărbații și femeile, mărginiți și păcătoși să respingă un singur suflet?MN 124.3

    Să fie vreun bărbat sau femeie indiferenți chiar față de sufletele pentru care Hristos pledează în curțile cerului? Să imitați voi în modul de a acționa pe Fariseii fără milă și pe Satana care acuză și distruge? O, nu vreți să vă umiliți sufletele voastre înaintea lui Dumnezeu și să lăsați ca voința voastră neînduplecată, încăpățânată, de fier, să fie supusă și zdrobită?MN 124.4

    Depărtați-vă de sunetul glasului Satanei și de împlinirea voii lui și stați de partea lui Isus, având atributele Sale, posesori ai sensibilității pline de dragoste, care pot face din cauza unui suflet suferind și bolnav, cauza lor. Cel căruia i s-a iertat mult iubește mult. Isus este un Mijlocitor plin de milă și un mare Preot credincios, El, Maiestatea cerului”, împăratul slavei poate privi la omul mărginit, supus ispitelor Satanei, știind că El a simțit puterea vicleniilor Satanei. “Prin urmare, a trebuit să se asemene fraților Săi în toate lucrurile (îmbrăcând natura Sa divină cu cea umană) ca să poată fi în ce privește legăturile cu Dumnezeu un Mare Preot milos și vrednic de încredere ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. Și prin faptul că El însuși a fost ispitit poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți”.MN 124.5

    Vă sfătuiesc frații mei, să lucrați așa cum a lucrat Hristos. Să nu îmbrăcați niciodată mantaua asprimii și să condamnați, să denunțați și să îndepărtați din staul pe sărmanii muritori care sunt ispitiți, ci ca împreună lucrători cu Dumnezeu vindecați pe bolnavii spirituali. Puteți face lucrul acesta dacă aveți gândul lui Hristos.” Căci n-avem un Mare Preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi dar fără păcat”. Evrei 4,15.MN 125.1

    E.G. WhiteMN 125.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents