Capitolul 32—De ce el nu fuma
Fiul domnului Jeremy Lord, în vârstă de paisprezece ani, îşi petrecea după-amiaza acasă la unul dintre prietenii lui, iar joaca lor s-a prelungit până spre seară. Între timp, au venit în vizită nişte prieteni de-ai familiei. Băieţii s-au retras în nişa ferestrei arcuite din celălalt capăt al camerei, iar bărbaţii au început să discute cele mai importante chestiuni ale zilei, politică etc. Deşi aparent erau preocupaţi de joaca lor, cei doi băieţi aveau urechile ciulite, aşa cum au băieţii de vârsta lor, fiind atenţi la ceea ce spuneau adulţii şi exprimându-şi, prin mimică, aprobarea sau dezaprobarea.PPC 192.1
- Domnilor, fumaţi? a întrebat gazda, domnul Benedict.PPC 192.2
Un simultan „Mulţumim” s-a auzit de jur împrejurul camerei şi toate feţele, cu excepţia uneia singure, au fost luminate de un zâmbet de satisfacţie. Nu că bărbatul acela ar fi fost posomorât sau supărat pe ceilalţi, dar zâmbetul lui nu a fost unul de încuviinţare. În curând a fost adusă o cutie cu ţigări, scumpe şi parfumate, şi discuţia şi-a schimbat imediat subiectul.PPC 192.3
- Ce ţigară fină, spuse unul dintre ei, adulmecând-o, parcă, îna-inte de a o aprinde.PPC 192.4
- Linton, tu nu fumezi?PPC 192.5
- Sunt fericit să spun că nu, a venit răspunsul hotărât.PPC 192.6
- Dar arăţi ca un fumător: jovial, lipsit de griji şi tot restul. Sunt chiar surprins, spuse un altul.PPC 192.7
- Nu facem bine că fumăm în salon, nu-i aşa? întrebă un bărbat cu faţa rumenă, care pufăia de zor. Eu mai greşesc astfel şi soţia mea nu poate suferi buruiana aceasta. Face mare caz de perdelele ei.PPC 193.1
- În ceea ce mă priveşte, nu-mi fac prea multe probleme în această privinţă, spuse gazda, sigură pe ea. În casa aceasta nu există o cameră prea bună ca eu şi prietenii mei să putem fuma în ea. Soţia mea a înţeles întotdeauna lucrul acesta şi a cedat.PPC 193.2
- Dar nu ştii cât o sufocă, spuse tânărul Hal Benedict. Da, într-adevăr, ştii că fumul se răspândeşte în toată casa, iar atunci când fumează doi sau trei, ea se retrage întotdeauna în camera mătuşii Nellie? Acolo se duce şi acum, adăugă el, în timp ce uşa din faţă de închidea.PPC 193.3
- Deci, pur şi simplu, o alungă din casă, nu-i aşa? întrebă Johnny. Foarte rău!PPC 193.4
- Tu de ce nu fumezi, Dalton? întrebă cineva. Ţi-este teamă? Ai renunţat de curând? Unora nu le face bine.PPC 193.5
- Ei bine, dacă vrei să ştii de ce nu fumez, prietene Jay, a venit răspunsul, î ţi voi spune: pentru că îmi respect prea mult soţia.PPC 193.6
- Doar nu vrei să spui că..., se miră cel care pusese întrebarea.PPC 193.7
- Vreau să spun exact ceea ce am spus. Atunci când m-am căsă-torit, eram un împătimit de tutun. Am văzut că fumul o deranja, cu toate că se purta cu multă îngăduinţă şi bunăvoinţă faţă de mine, şi am redus ţigările, astfel încât să pot fuma doar atunci când merg sau mă întorc de la afacerile mele. Apoi m-am gândit ce trebuie să însemne, pentru o femeie delicată şi sensibilă, prezenţa mea neplăcută, cu respiraţia şi hainele îmbibate de mirosul acela oribil, şi a început să-mi fie silă de mine însumi, astfel că, în cele din urmă, am abandonat definitiv acest obicei şi nu pot spune că îmi pare rău.PPC 193.8
- Şi eu ar trebui să renunţ, ştiu prea bine, spuse un altul, admirativ. Sunt destul de sincer ca să recunosc aceasta şi cred că soţia ta ar trebui să-ţi fie foarte îndatorată.PPC 193.9
- Dimpotrivă, eu sunt cel care îi sunt îndatorat soţiei mele, spuse domnul Dalton, în timp ce gazda fuma în tăcere, cu faţa roşie şi tresărind evident la orice mustrare implicită.PPC 193.10
- Pot spune că Dalton este grozav! spuse, în şoaptă, tânărul Benedict.PPC 194.1
- Este nemaipomenit! întări Johnny, frământat de propriile gân-duri, în timp ce fumul ajunsese să-l deranjeze serios, astfel că, brusc, se ridică să plece.PPC 194.2
A doua zi, Johnny era gânditor şi atât de tăcut, încât toţi din casă au observat, iar seara, când tatăl şi-a aprins pipa cu tutunul ei puternic, Johnny stătea ca pe ghimpi.PPC 194.3
- Nu-mi vine să cred că tu nu o respecţi pe mama, izbucni el şi se înroşi brusc la faţă.PPC 194.4
- Ce vrei să spui? întrebă tatăl pe un ton aspru. Ce vrei să spui, domnule, te-am întrebat?PPC 194.5
- Pentru că mama urăşte atât de mult fumul; pentru că intră în perdele şi în covoare şi... şi pentru că l-am auzit aseară pe domnul Dalton spunând că motivul pentru care nu mai fumează este acela că-şi respectă prea mult soţia.PPC 194.6
- Prostii! Pe mama ta nu o deranjează că fumez - nu-i aşa, mamă? întrebă el, în glumă, în timp ce soţia sa tocmai intra.PPC 194.7
- Ei bine, mă deranja mai mult înainte, decât acum. La urma ur-mei, te poţi obişnui cu orice, presupun, aşa că eu merg pe principiul că dacă nu poţi scăpa de ceva, trebuie să-l suporţi.PPC 194.8
- Prostii! Dacă aş vrea, m-aş putea lăsa şi mâine de fumat! râse el.PPC 194.9
- Dar nu vrei, spuse ea încet.PPC 194.10
Nu ştiu dacă tatăl lui Johnny s-a lăsat de buruiana aceasta rea. Cel mai probabil că nu; dar, dacă vreţi să vedeţi unde a condus, de fapt, toată întâmplarea aceasta, vă voi lăsa să aruncaţi o privire pe hârtia aceasta, scrisă cu câţiva ani în urmă şi care s-a întâmplat să ajungă în posesia mea:PPC 194.11
„Astăzi, întâia zi din ianuarie 1861, eu, John Lord, în deplinătatea facultăţilor mele mintale, iau următoarele hotărâri şi Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute să le respect:PPC 194.12
Prima - Nu mă voi căsători până când nu voi avea o casă a mea, pentru că mă aştept ca unchiul meu să-mi dea una, zilele acestea; mama spune că o va face.PPC 194.13
A doua - Nu voi jura niciodată pentru că este o nebunie şi un lucru nelegiuit.PPC 195.1
A treia - Nu voi fuma niciodată, astfel încât să mă fac dezagreabil oricui se apropie de mine şi, după ce mă voi căsători, voi păstra întot-deauna, ca motto, aceste cuvinte:PPC 195.2
«Nu fumez pentru că îmi respect soţia”. Domnul Dalton a spus astfel şi nu voi uita niciodată aceste cuvinte.PPC 195.3
(semnat) John Lord”PPC 195.4
Şi Johnny şi-a respectat cuvântul ca un adevărat erou.PPC 195.5
„Lumea nu se va schimba niciodată,
astfel încât să se potrivească la literă dorinţelor tale.
Unele lucruri vor rămâne greşite cât vei trăi,
Şi, cu cât îţi vei da seama mai repede de lucrul acesta,
cu atât va fi mai bine.”PPC 195.6
Ella Wheeler Wilcox