Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Provestiri Pentru Părinţi Şi Copii

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 54—Surorile

    Nu ai fost ieri la şcoală, spuse cu blândeţe învăţătoarea de la mica şcoală din sat, punându-şi uşor mâna pe capul încărcat de bucle al uneia dintre elevele sale.PPC 317.1

    Era recreaţie, dar fetiţa căreia i se adresase nu ieşise să se joace pe-afară, în cele zece minute libere; nici măcar nu se ridicase de la locul ei, ci rămăsese acolo, nemişcată, părând absorbită în ceea ce părea o încercare zadarnică de a duce la bun sfârşit o lungă operaţie de împărţire.PPC 317.2

    Faţa şi gâtul i s-au înroşit la remarca învăţătoarei, dar, uitându-se în sus, a părut cumva încurajată de privirea caldă şi blândă pe care a întâlnit-o şi a răspuns:PPC 317.3

    - Nu, doamnă, nu am fost, dar a fost sora mea, Nellie.PPC 317.4

    - Îmi amintesc că a venit ieri o fetiţă care spunea că se numeşte Nellie Gray, dar nu am ştiut că era sora ta. Dar tu de ce nu ai venit? Se pare că îţi place foarte mult să înveţi.PPC 317.5

    - Nu am venit nu pentru că n-aş fi vrut să vin, a venit răspunsul sincer. (Şi fetiţa s-a oprit puţin, în timp ce faţa palidă i s-a îmbujorat din nou.) Dar, a continuat după o clipă de vizibilă stânjeneală, mama nu ne poate lăsa să plecăm amândouă odată, aşa că vom face cu rândul. Eu voi veni la şcoală o zi şi sora mea în următoarea; în seara aceasta eu o voi învăţa pe Nellie ce am învăţat astăzi la şcoală, iar mâine seară ea mă va învăţa pe mine tot ceea ce va fi învăţat aici. Este singura posibilitate de a putea urma şcoala amândouă, pentru că vrem foarte mult să învăţăm, astfel încât, cândva, să putem fi noi înşine învăţătoare şi să avem grijă de mama, pentru că şi ea munceşte din greu ca să aibă grijă de noi.PPC 317.6

    Cu o adevărată delicateţe, domnişoara M. s-a abţinut să-i mai pună fetiţei şi alte întrebări, ci s-a aşezat lângă ea şi, într-un minut, i-a explicat regula care îi dăduse atâta bătaie de cap, astfel că operaţia a fost rezolvată uşor.PPC 318.1

    - Ar fi mai bine să ieşi afară şi să iei puţin aer curat; ai studiat foarte mult astăzi, îi spuse învăţătoarea, în timp ce fetiţa îşi punea deoparte tăbliţa de scris.PPC 318.2

    - Mai bine nu - pentru că aş putea să-mi rup rochiţa. Voi sta la geam şi mă voi uita la ceilalţi cum se joacă.PPC 318.3

    Fusese ceva atât de deosebit în vocea elevei sale, când spusese: „Aş putea să-mi rup rochiţa”, încât învăţătoarea s-a uitat în mod instinctiv spre aceasta. Nu era nimic mai mult decât o stambă ieftină, un imprimeu într-o nuanţă deschisă, dar era cusută cu grijă şi nu fusese spălată niciodată. Privind-o, şi-a amintit că, în cele două săptămâni de mai înainte, în care Mary Gray venise la şcoală regulat, nu o văzuse niciodată îmbrăcată în altceva decât în rochia aceea. „Este o fetiţă foarte chibzuită şi foarte grijulie”, îşi spuse în sinea ei, „şi nu vrea să-i facă greutăţi mamei ei. Aş vrea să am mai mulţi elevi ca ea.”PPC 318.4

    În dimineaţa următoare, Mary a fost absentă, dar locul ei a fost ocupat de sora ei. Era ceva atât de neobişnuit ca cele două surori, una de unsprezece ani, iar cealaltă cu un an şi jumătate mai mică, să fie de acord să vină la şcoală pe rând, încât domnişoara M. nu s-a putut abţine să le urmărească mai îndeaproape. Erau nişte copile drăguţe, cu trăsături delicate, cea mai mare având ochii negri şi buclele de culoarea castanei, iar cealaltă cu ochii ca cerul de iunie, în timp ce gâtul alb îi era acoperit de o adevărată bogăţie de inele aurii. În amândouă a observat aceeaşi preocupare atentă pentru studiu şi aceeaşi şovăială în a merge să se joace pe-afară, în recreaţii. Iar atunci când o întrebase pe Nellie cu privire la lucrul acesta, primise acelaşi răspuns cu cel pe care i-l dăduse Mary: „Aş putea să-mi rup rochiţa”.PPC 318.5

    Răspunsul a determinat-o pe domnişoara M. să se uite şi la îm-brăcămintea ei. A observat imediat că era din acelaşi material cu cel pe care îl văzuse la Mary, cu o zi în urmă, şi, după ce s-a uitat mai atent, şi-a dat seama că era, de fapt, una şi aceeaşi rochiţă. Nu se potrivea la fel de bine pe Nellie şi îi era prea lungă, iar fetiţa s-a simţit, în mod vădit, stânjenită când a observat că învăţătoarea se uită atât de insistent la florile acelea roz, imprimate pe fondul alb.PPC 319.1

    Descoperirea era una care nu putea să nu impresioneze o inimă atât de bună ca cea care bătea în pieptul învăţătoarei acelei şcoli de ţară. S-a interesat unde locuiau cele două surori împreună cu mama lor şi, cu toate că ea însăşi era strâmtorată, în aceeaşi seară a trecut pe la singurul magazin din sat, unde a mai găsit un metru şi jumătate din acelaşi material, şi a cumpărat o rochiţă pentru micuţa Nellie, dând indicaţii ca vânzătorul să i-o trimită acesteia în aşa fel încât să nu se poată şti cine i-o dăruise.PPC 319.2

    Cât de fericită şi de luminoasă arăta Mary Gray în dimineaţa aceea de vineri, când a intrat în şcoală, la prima oră. De-abia a avut răbdare să-şi aşeze cărţile în ordine pe bancă şi s-a şi dus la învăţătoarea ei, şoptindu-i cu o voce din care nu-şi putea ascunde bucuria:PPC 319.3

    - De săptămâna viitoare, surioara mea, Nellie, va veni la şcoală în fiecare zi şi sunt atât de bucuroasă!PPC 319.4

    - Oh, dar aceasta este o veste foarte bună, răspunse învăţătoarea cu blândeţe. Nellie îşi iubeşte foarte mult cărţile, din câte am putut să văd, şi sunt fericită să ştiu că va putea avea şi ea posibilitatea de a le studia în fiecare zi.PPC 319.5

    Apoi a continuat, în timp ce în ochi avea o luminiţă jucăuşă şi buzele i se încreţiseră, parcă încercând să-şi stăpânească un zâmbet:PPC 319.6

    - Dar mama voastră vă poate lăsa acum să plecaţi amândouă deodată?PPC 319.7

    - O, da, doamnă, acum poate. S-a întâmplat ceva la care nu se aştepta şi este la fel de bucuroasă să ne trimită pe amândouă pe cât suntem şi noi să venim.PPC 319.8

    A ezitat o clipă, dar inimioara ei tânără era plină de bucurie de dădea peste margini, iar când un copil este fericit, este la fel de firesc să spună motivul cum este pentru o pasăre să ciripească atunci când soarele străluceşte. Aşa că, din preaplinul inimioarei ei, i-a spus învăţătoarei mica lor poveste:PPC 319.9

    Ea şi surioara ei erau singurii copii ai unei sărmane văduve, a cărei sănătate era atât de fragilă, încât îi era aproape imposibil să se întreţină pe ea şi pe fetiţele ei. Toată iarna fusese obligată să le ţină acasă fără să le trimită la şcoală, pentru că nu aveau hăinuţe potrivite; dar le spusese că, dacă aveau să câştige suficienţi bănuţi, din serviciile pe care le îndeplineau pentru vecini, încât să poată cumpăra pentru fiecare dintre ele câte o rochiţă nouă, puteau să meargă la şcoală din primăvară. Cu câtă sârguinţă adunaseră fetiţele bănuţ cu bănuţ din ceea ce primeau pentru munca lor! Adunaseră aproape suficient pentru câte o rochiţă nouă, când Nellie s-a îmbolnăvit şi, cum mama nu avusese alţi bani la-ndemână, singura ei comoară a trebuit să fie cheltuită.PPC 320.1

    - Oh, m-am simţit atât de nefericită când a început şcoala şi Nellie nu a putut să meargă pentru că nu avea rochiţă, a spus Mary. I-am spus mamei că nu voi merge nici eu, dar ea a spus că era mai bine să mă duc, pentru că o puteam învăţa şi pe sora mea, şi aceasta avea să-i fie mai de folos decât să nu poată învăţa deloc. Am venit timp de două săptămâni, dar feţişoara lui Nellie părea că mă urmărea întotdeauna cu tristeţe în timp ce mergeam spre şcoală şi eu nu puteam să fiu deloc fericită; aşa că, în cele din urmă, m-am gândit la o cale prin care să putem merge amândouă şi i-am spus mamei că aveam să merg eu o zi şi în ziua următoare aveam să-i împrumut rochiţa lui Nellie, ca să poată veni şi ea. Şi aşa am făcut săptămâna aceasta. Dar în seara trecută, n-o să vă vină să credeţi! Cineva i-a trimis surioarei mele o rochiţă exact ca a mea şi acum vine şi ea. O, dacă aş şti cine a fost, aş îngenunchea şi i-aş mulţumi; şi la fel ar face şi Nellie. Dar nu ştim, aşa că am făcut tot ceea ce puteam să facem pentru acea persoană - ne-am rugat pentru ea. Şi, oh, domnişoară M., suntem atât de fericite acum! Dumneavoastră nu sunteţi?PPC 320.2

    - Cu adevărat sunt, a venit răspunsul plin de emoţie.PPC 320.3

    Când, în lunea următoare, micuţa Nellie, în noua ei rochiţă roz, a intrat în clasă, faţa îi radia ca un trandafir în lumina soarelui şi, apropiindu-se de masa învăţătoarei, a exclamat cu o voce la fel de melodioasă ca un izvor ţâşnind liber la suprafaţă:PPC 320.4

    Voi veni la şcoală în fiecare zi şi sunt atât de fericită! Învăţătoarea simţea ca niciodată înainte că este o mai mare binecuvântare să dai, decât să primeşti. Niciun milionar, văzându-şi numele pe afişe publice pentru miile de dolari daţi în scopuri caritabile, nu a fost vreodată atât de fericit ca sărmana învăţătoare care şi-a purtat mănuşile de dantelă o jumătate de vară mai mult decât ar fi trebuit şi a economisit, astfel, suficienţi bani ca să-i cumpere acelei fetiţe orfane o rochiţă de stambă. PPC 321.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents