Capitolul 56—Cu voinţă Joe!

Era o după-amiază de vară. Roaba aştepta în faţa uşii doamnei Robin; strada era goală, pentru că soarele dogorea cu putere. Eu mă plimbam agale, pe partea umbroasă a străzii, peste drum de casa văduvei, şi am observat un băiat scoţând din casă nişte rufe, într-un coş, şi ducându-le la roabă. Am fost surprinsă de mărimea coşului pe care îl târa pe hol şi pe trepte, pentru ca apoi să îl ridice cu greu şi să îl pună în roabă, şi m-am oprit să mă uit la el. Îl trăgea, îl împingea, apoi se odihnea puţin şi începea din nou, iar în liniştea străzii îl auzeam spunând ceva, ca pentru el. Am traversat drumul până la jumătate. Era prea ocupat să mă observe şi apoi, într-o pauză de efort, l-am auzit icnind: „Cu voinţă, Joe!”PPC 331.1

Prin aceste cuvinte, se încuraja singur să depună un efort mai mare. În cele din urmă, urcând coşul cel mare pe bordură, a alergat înăuntru şi a adus o bucată de lemn neted, pentru a o folosi drept pârghie; sprijinind unul dintre capetele coşului pe roabă, a ridicat capătul celălalt şi, spunând puţin mai tare decât înainte: „Cu voinţă, Joe!”, coşul a fost urcat pe roabă.PPC 331.2

În timp ce se odihnea şi se uita mândru la reuşita lui, m-a văzut şi faţa lui rotundă şi îmbujorată, acoperită de transpiraţie, s-a făcut pentru o clipă stacojie, când m-a auzit spunându-i:PPC 331.3

Bravo, eşti un băiat curajos!PPC 331.4

Din casă s-a auzit vocea mamei: PPC 331.5

- Vin, Joe! şi apoi a ieşit, în timp ce copilul, arătându-i spre coş, i-a spus:PPC 332.1

- Am reuşit, mamă!PPC 332.2

Era o privelişte încântătoare să o vezi pe văduvă privindu-şi admi-rativ fiul. Cu toate că nu a mai fost rostit niciun cuvânt, simţământul de satisfacţie se putea citi foarte clar pe feţele lor şi nu am avut nici cea mai mică îndoială că în inima fiecăruia dintre ei exista o vibraţie de plăcere pe care cuvintele nu o puteau reda.PPC 332.3

Mi-am continuat drumul, dar îndemnul: „Cu voinţă, Joe!”, a con-tinuat să mă urmărească. Ce mult transmitea această expresie simplă, „Cu voinţă!” Cât de diferită este munca noastră dacă o facem cu voinţă sau dacă o facem împotriva voinţei noastre. Acest băiat ar fi putut să se plângă, să murmure sau să o lase pe mama lui să îndeplinească acea lucrare şi să fie, astfel, nemulţumit de sine şi o sursă de nemulţumire pentru mama lui; dar se îndemnase singur la muncă şi la împlinirea datoriei cu aceste cuvinte, pe cât de simple, pe atât de pline de putere: „Cu voinţă, Joe!”PPC 332.4

De atunci mi-am amintit de multe ori scena aceasta şi cuvintele rostite de băiat. Atunci când vreo tânără mi se plânge: „Nu am timp să fac un bine. Trebuie să fac vizite, să merg la cumpărături şi să termin o broderie; cum aş putea să-i ajut pe săraci când sunt atât de presată de timp?”, îmi spun în sinea mea: „Cât de diferită ar fi viaţa ei dacă şi-ar spune singură: «Cu voinţă!»”.PPC 332.5

Da, cu voinţă putem face aproape orice trebuie făcut; iar fără voinţă nu putem face nimic din ceea ce trebuie făcut. Toţi, indiferent de situaţia în care ne aflăm, avem de întâmpinat greutăţi şi încercări. Dacă cedăm în faţa lor, suntem doborâţi şi înfrânţi. Dar, dacă biruim ispita de a face ceea ce nu trebuie, chemând în ajutor, în lupta cu vrăjmaşul, puterea lui Dumnezeu, vom deveni cu fiecare încercare mai puternici, mai curajoşi şi mai puţin în pericol să cădem în faţa ispitei.PPC 332.6

Înţelepciunea şi datoria ne cer să ne încurajăm şi să ne îndemnăm singuri - să vorbim inimilor noastre aşa cum făcea acest copil, în cuvinte atât de simple: „Cu voinţă, Joe!” Atunci când vom fi ispitiţi să facem ceva greşit, voinţa noastră va fi suficient de puternică. Cel rău vine cu ispitele lui ca să ne conducă la ruină. Momentele când slăbim sunt tocmai acele momente când vrem să facem binele. „Căci vreau să fac binele, dar răul este lipit de mine”, era mărturisirea apos-tolului neamurilor şi este experienţa noastră, a tuturor, dacă nu mer-gem la El, Cel care ne poate aduce voinţa în ascultare de voinţa Lui. Rugăciunea noastră ar trebui să fie: „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule! Pune în mine un duh nou [voinţă] şi statornic!”PPC 332.7