Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Provestiri Pentru Părinţi Şi Copii

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 57—O scenă impresionantă într-un bar

    Într-o după-amiază de iunie din anul 1870, o doamnă în doliu, urmată de un copilaş, a intrat într-unul dintre barurile la modă din oraşul N...... Scriitorul se întâmpla să treacă pe acolo chiar la ora aceea şi, mânat de curiozitate, a urmat-o înăuntru, să vadă ce avea să se întâmple. Intrând în local şi adresându-se proprietarului, ea a spus:PPC 334.1

    - Domnule, mă puteţi ajuta? Nu am casă, nici prieteni şi nici nu pot să muncesc.PPC 334.2

    El s-a uitat la ea, apoi la copil, cu o privire ce exprima curiozitate amestecată cu milă. În mod evident, era foarte surprins să vadă o femeie intrând într-un astfel de loc şi cerşind; dar, fără să pună vreo întrebare, i-a dat nişte mărunţiş şi, întorcându-se spre cei de faţă, a spus:PPC 334.3

    - Domnilor, iată aici o doamnă lovită de nenorocire. Nu poate vreunul dintre voi să o ajute puţin?PPC 334.4

    Oamenii au răspuns voioşi cererii şi, în scurt timp, au strâns şi i-au înmânat o pungă cu doi dolari.PPC 334.5

    - Doamnă, spuse gentlemanul care îi dăduse banii, de ce vii aici, într-o cârciumă? Nu este un loc potrivit pentru o doamnă. Cum ai ajuns să faci acest pas? PPC 334.6

    - Domnule, spuse străina, ştiu că nu este un loc potrivit pentru o doamnă şi m-aţi întrebat ce m-a făcut să ajung aici. Vă voi spune într-un singur cuvânt, şi arătă spre o sticlă din spatele tejghelei, pe a cărei etichetă scria „whisky”. Asta m-a adus aici. Cândva eram fericită, înconjurată de tot confortul pe care ţi-l poate asigura bogăţia, având un soţ afectuos şi îngăduitor. Dar a venit ceasul rău, când a fost ispitit şi, neavând o voinţă suficient de puternică pentru a rezista ispitei, a căzut. Într-un singur an, tot visul meu de fericire s-a spulberat, casa mea a rămas pustie şi bunul meu soţ, precum şi averea despre care unii spuneau că este a mea, s-au pierdut pentru totdeauna - ca să nu se mai întoarcă niciodată. Şi toate acestea de la un blestemat de pahar cu whisky. Aveţi înaintea domniilor voastre doar o ruină din ceea ce eram cândva: fără casă, fără prieteni, fără să mai am pe lume altceva decât acest copilaş.PPC 335.1

    Şi, plângând cu amărăciune, mângâie plină de afecţiune buclele aurii care învăluiau o feţişoară de o neasemuită drăgălăşenie. Apoi, liniştindu-se şi întorcându-se spre proprietarul cârciumii, continuă:PPC 335.2

    - Domnule, motivul pentru care intru, din când în când, într-un astfel de loc este de a-i implora pe aceia care se lasă înrobiţi de această otravă mortală să renunţe, să pună capăt unei patimi care aduce doar distrugere, ruină, sărăcie şi înfometare. Gândeşte-te o clipă la cei dragi, la cei pe care îi iubeşti, şi imaginează-ţi-i în situaţia în care sunt eu. Apelez la ceea ce este bun în dumneata, la inima dumitale, pentru că ştiu că ai o inimă bună, să te retragi dintr-o afacere care îi conduce pe clienţii dumitale la ruină.PPC 335.3

    Ştii că banii pe care îi primeşti peste tejgheaua barului sunt banii de pâine pe care îi iei de la gura copiilor înfometaţi? Că le iei hainele de pe ei, privându-i de confortul acestei vieţi, şi îi arunci în nefericire, în mizerie, în nelegiuire şi în distrugere, în căminele lor care erau, cândva, fericite? O, domnule, te implor, te rog să renunţi la ocupaţia aceasta, care te va face să roşeşti de ruşine înaintea semenilor, şi să te apuci de una care să fie mai profitabilă şi pentru dumneata, şi pentru concetăţenii dumitale. Iartă-mă dacă am vorbit prea PPC 335.4

    direct, dar nu m-am putut abţine să o fac, atunci când m-am gândit la mizeria, la nefericirea şi la suferinţa pe care mi le-au adus mie acest viciu.PPC 336.1

    - Doamnă, nu mă simt jignit, răspunse el cu vocea gâtuită de emoţie, ci, dimpotrivă, îţi mulţumesc din adâncul inimii pentru ceea ce ai spus.PPC 336.2

    - Mami, spuse fetiţa - care, între timp, stătuse de vorbă cu unii dintre domnii prezenţi - prinzându-se de mâna mamei, aceşti domni vor să le cânt „Micuţa Bessie”. Pot?PPC 336.3

    Toţi s-au alăturat rugăminţii şi, aşezând-o pe micuţă pe un scaun, aceasta a cântat, cu o voce cristalină, de copil, următorul cântec:PPC 336.4

    „Afară, în noaptea întunecată, hoinăresc singură;
    nu am o mamă iubitoare şi nici cămin;
    nimeni nu-mi poartă de grijă, nimeni n-ar plânge
    dacă micuţa Bessie ar muri.
    Sărmană şi obosită, am rătăcit toată ziua,
    căutând de lucru; dar ei spun că sunt prea mică.
    Iar acum trebuie să-mi plec capul pe pământul ud;
    tata este un beţiv şi mama a murit.

    Eram atât de fericiţi, până când tati a-nceput să bea rom;
    Atunci, au început toate necazurile şi suferinţele noastre.
    Mama era tot mai palidă şi plângea în fiecare zi,
    iar frăţiorul meu mai mic şi cu mine eram prea flămânzi
    ca să ne mai jucăm.

    Au slăbit, tot mai mult, până când,
    într-o noapte de vară,
    i-am găsit morţi - cu chipul tăcut şi alb;
    atunci, cu lacrimile curgându-mi pe obraji,
    am spus:
    Tata este un beţiv, iar mama a murit.
    PPC 336.5

    O, dacă oamenii cumpătării
    l-ar putea găsi pe tatăl meu, sărac şi distrus cum este,
    şi i-ar vorbi cu blândeţe;
    dacă l-ar opri de la băutură,
    atunci aş fi din nou fericită.
    Este prea târziu, voi, oameni ai cumpătării?
    Vă rog, încercaţi!
    Altfel, micuţa Bessie va muri în curând de foame.
    Toată ziua am cerşit pâine;
    tata este un beţiv, iar mama a murit.”
    PPC 337.1

    Jocul de biliard a fost lăsat neterminat, cărţile zăceau împrăştiate pe masă, iar paharele, pe jumătate pline, au rămas pe tejghea; toţi se trăseseră aproape, cu ochii înceţoşaţi de lacrimi şi cu privirile îndu-ioşate, atraşi de glasul melodios şi de frumuseţea copilei, care părea că s-ar fi potrivit mai degrabă printre îngerii de sus, decât într-un asemenea loc.PPC 337.2

    Scena aceea nu o voi uita niciodată, cât voi trăi, iar timbrul plăcut al vocii ei de copil încă îmi răsună în urechi şi ştiu că s-a întipărit adânc şi în inimile celor care s-au strâns atunci în jurul ei.PPC 337.3

    Cu păru-i auriu căzându-i în bucle peste umeri şi cu o privire care exprima atâta încredere în oamenii de acolo, cu frumoşii ochi strălucind de o lumină care nu părea de pe pământul acesta, alcătuia un tablou de puritate şi de inocenţă vrednic de geniul unui poet sau al unui pictor.PPC 337.4

    La încheierea cântecului, mulţi plângeau; bărbaţi, care de ani de zile nu vărsaseră o lacrimă, acum plângeau ca nişte copii. Un tânăr care se împotrivise batjocoritor implorărilor unei mame deznădăjduite, care îl îndemna să se străduiască să trăiască o viaţă mai bună şi să se elibereze dintr-un blestem care le risipea banii şi le ruina sănătatea, acum s-a apropiat de copilă şi, luându-i amândouă mânuţele într-ale lui, în timp ce lacrimile i se prelingeau pe obraji, exclamă, cuprins de emoţie: PPC 337.5

    - Dumnezeu să te binecuvânteze, îngeraşul meu. M-ai salvat de la ruină şi de la ruşine, de la sărăcie şi de la o moarte de beţiv. Dacă există îngeri pe pământ, tu eşti unul dintre ei. Dumnezeu să te bine-cuvânteze! Şi, strecurând o bancnotă în mâna mamei ei, spuse:PPC 338.1

    - Vă rog să acceptaţi acest dar neînsemnat ca pe un semn al res-pectului şi al preţuirii mele faţă de fetiţa dumneavoastră, care mi-a făcut un bine pe care nu l-aş putea răsplăti niciodată. Şi nu uitaţi, ori de câte ori veţi fi în lipsuri şi veţi avea nevoie de ceva, veţi găsi în mine un adevărat prieten, adăugă, în acelaşi timp, numele şi adresa lui.PPC 338.2

    Luându-şi fetiţa de mână şi întorcându-se să plece, dar oprindu-se o clipă la uşă, femeia spuse:PPC 338.3

    - Dumnezeu să vă binecuvânteze, domnilor! Primiţi recunoştinţa unei femei sărmane şi lipsite de prieteni, pentru toată bunătatea şi amabilitatea pe care i-aţi arătat-o.PPC 338.4

    Apoi a plecat, înainte ca cineva să-i poată răspunde.PPC 338.5

    A urmat o tăcere de câteva minute, întreruptă, în cele din urmă, apoi de proprietarul cârciumei, care a exclamat:PPC 338.6

    - Domnilor, femeia aceasta a avut dreptate şi eu am vândut astăzi ultimul pahar de whisky; dacă vreunul dintre domniile voastre veţi mai dori altul, va trebui să mergeţi în altă parte.PPC 338.7

    - Iar eu mi-am băut ultimul pahar de whisky, spuse un tânăr care se considerase atât de adânc afundat în degradare, încât nu credea că mai există, pentru el, vreo speranţă de reformă şi care considerase că a trecut dincolo de posibilitatea ca cineva să manifeste vreun interes pentru binele lui.PPC 338.8

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents