Capitolul 58—Mama lui Nellie Alton
O, mamă! strigă o voce tânără şi energică.PPC 340.1
Nellie Alton, o şcolăriţă de doisprezece ani, bucălată şi cu obrajii îmbujoraţi, dădu buzna în camera mamei, aruncându-şi cărţile pe canapea şi aşezându-se pe o pernă la picioarele ei. Doamna Alton îşi ridică privirea de la lucrul de mână la care cosea şi, îndepărtând cu un zâmbet uşor buclele ciufulite de pe fruntea ridicată a lui Nellie, spuse:PPC 340.2
- Ce a păţit fetiţa mea? S-a întâmplat ceva grav la şcoală?PPC 340.3
- O, mamă, spuse Nellie pe jumătate cu reproş, doar n-ai uitat că acum o săptămână am primit invitaţia aceea la petrecerea lui Minnie Shelburne? Am fost cuminte şi răbdătoare şi nu te-am bătut la cap cu ea. Aproape toate fetele merg. Doamna Doane a cumpărat pentru Carrie şi Jessie cea mai frumoasă mătase; iar doamna Hilton a angajat trei cusătorese să-i facă rochia Emmei. Iar eu nici nu ştiu dacă pot să merg sau nu. Verişoara Sue mi-a spus că ea crede că mama mea este prea prudentă şi se gândeşte foarte mult înainte de a hotărî ceva.PPC 340.4
- Te vei bucura de adevărul acestei remarci în anii care vor veni, draga mea.PPC 340.5
- Dar, mamă, te rog să hotărăşti chiar acum, vrei?PPC 340.6
- Am hotărât, draga mea. În seara trecută, tatăl tău şi cu mine am discutat mult despre problema aceasta şi am căzut de acord...PPC 340.7
- Să mă lăsaţi să merg? strigă nerăbdătoare Nellie.PPC 340.8
- Nu, draga mea. Fiind interesaţi de binele tău mai presus decât de orice altceva, ne pare rău că trebuie să te dezamăgim. Dar nu-ţi putem îngădui o plăcere care îţi va dăuna.PPC 341.1
Nellie îşi muşcă buzele, în timp ce ochii i se umplură de lacrimi.PPC 341.2
- Pot să te întreb motivele, mamă?PPC 341.3
- Sigur, scumpa mea, şi sunt convinsă că fetiţa mea cea înţeleaptă va fi satisfăcută de ele. Toate avantajele de care te bucuri acum au scopul de a te transforma, cândva, peste ani, într-o femeie folositoare în societate. Pentru a beneficia de ele pe deplin, mintea ta trebuie să fie păzită de orice ţi-ar putea slăbi sănătatea şi puterea. Petrecerile te agită, te privează de somn, îţi umplu mintea cu fantezii prosteşti, te reţin de la învăţătură şi te fac slabă, palidă şi nervoasă. N-am vrea s-o pierdem pe Nellie a noastră cea înfloritoare şi plină de strălucire. Te mai miri că refuzăm să te lăsăm să mergi la petrecere?PPC 341.4
- Dar o singură dată nu-mi poate face niciun rău, insistă Nellie.PPC 341.5
- Această singură dată, copila mea, va fi urmată de multe altele. Dacă mergi acum, la domnişoara Shelburne, celelalte fete se vor întreba de ce nu poţi merge şi la petrecerile lor şi se vor supăra. Nu vom mai vorbi despre lucrul acesta acum. Cândva îmi vei mulţumi pentru această hotărâre. Eşti mulţumită?PPC 341.6
- Voi încerca să fiu, mamă, spuse Nellie. Dar între pleoape îi străluceau câteva bobiţe suspecte.PPC 341.7
A sosit seara petrecerii. Nellie avusese o săptămână foarte grea la şcoală, pentru că fetele nu se gândiseră la nimic altceva decât la pregătirile lor pentru acea ocazie. A suportat totul cu mult curaj şi, după ceai, s-a aşezat hotărâtă la masă, să-şi facă temele, care erau neobişnuit de dificile. Ora opt şi jumătate a găsit-o lângă cărţile ei, exclamând cu un aer de învingătoare:PPC 341.8
- Gata, mamă, am terminat totul. Acum pot să merg vizavi, la verişoara Sue, să o văd cum pleacă la petrecere?PPC 341.9
Aprobarea i-a fost dată şi Nellie a intrat în holul casei unchiului ei tocmai când Sue cobora scările, învăluită într-un nor de dantelă şi de mătase roz. A simţit un nod în gât, dar a reuşit să spună, pe un ton liniştit:PPC 341.10
- Sue, arăţi minunat; dar exerciţiul de mâine de la franceză este teribil de greu.PPC 342.1
- Şi Domnişoara Stă-Acasă s-a pregătit pentru el, presupun. Nu-ţi pare rău că nu poţi să mergi şi tu? spuse Sue, aşezându-şi volanele cu un aer satisfăcut.PPC 342.2
- Mama ştie ce este cel mai bine, răspunse Nellie hotărâtă, apoi plecă acasă.PPC 342.3
Când ea se bucura, liniştită, de cea de-a şasea oră de somn dulce şi odihnitor, peste drum, Sue de-abia se întorcea acasă, urcând obosită treptele către camera ei.PPC 342.4
A doua zi, Nellie a venit acasă spunând:PPC 342.5
- Sunt cea mai bună din clasă la toate materiile. Unele dintre fete au întârziat, pe altele le-a durut capul. Toate au fost obosite şi nesuferite şi niciuna nu-şi avea lecţiile pregătite. Profesorul Marshly a fost foarte supărat, dar mi-a mulţumit pentru exemplul bun pe care li l-am dat celorlalte. Draga mea mamă! Voi avea încredere în înţelepciunea ta cât voi trăi!PPC 342.6
Şi, plină de recunoştinţă, Nellie îşi pecetlui declaraţia cu o sărutare.PPC 342.7
Peste ani, două doamne stăteau într-o încăpere plăcută, angajate într-o discuţie. Una dintre ele se sprijinea slăbită pe canapea, iar faţa ei palidă şi obosită, precum şi aerul ei de nemulţumire pe care îl afişa, te lăsau să îţi dai seama că este bolnavă. Chipul celeilalte strălucea de sănătate şi de prospeţime. Zâmbetul ei luminos şi vocea plină de voioşie arătau că era cu totul străină de boală şi de durere.PPC 342.8
- Nellie, draga mea, oftă cea dintâi, nici n-ai idee în ce stare de-plorabilă sunt nervii mei. Mi-am petrecut cea mai mare parte din zi stând întinsă pe canapea. Copiii mă obosesc cumplit, totul în casă merge rău, iar Ralph pare atât de nemulţumit. Nu mă pot bucura deloc de ieşirile în societate. De fapt, doctorul mi-a spus că m-am distrat prea mult când eram tânără şi mi-am ruinat organismul cu petrecerile şi cu mesele târzii. Mi-aş da toată averea să am sănătatea şi spiritul tău vesel.PPC 342.9
- Verişoară Sue, îmi amintesc că obişnuiai să mergi la petreceri şi că râdeai de mine că-mi petreceam serile în linişte, acasă. PPC 342.10
- Şi eu îmi amintesc, Nellie. Te rog să-mi mai dai o pernă, să mă sprijin mai bine, şi să mai laşi puţin storurile, căci mă deranjează lumina. Aşa, mulţumesc. Acum ai putea să-mi spui şi mie cui îi dato-rezi viaţa ta atât de sănătoasă şi de fericită?PPC 343.1
În clipa aceea, uşa salonului s-a deschis şi a intrat o doamnă căruntă, cu o faţă nobilă şi frumoasă. Nellie s-a ridicat să o întâmpine şi, trecându-şi un braţ pe după talia ei, a spus:PPC 343.2
- Iată, Sue, sănătatea mea perfectă, calmul şi fericirea mea, voioşia care mă caracterizează şi binele pe care sunt în stare să îl fac pentru Dumnezeu şi pentru semeni, confortul pe care reuşesc să-l asigur soţului şi copiilor mei, cunoştinţa pe care o am cu privire la Tatăl meu ceresc şi dragostea pe care I-o port, toate le datorez grijii atente, sfatului înţelept, iubirii gingaşe şi rugăciunilor stăruitoare ale mamei mele.PPC 343.3