Neemia 2

1 În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe, pe cînd vinul era înaintea lui, am luat vinul și l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui.NTR — Neemia 2:1

2 Împăratul mi -a zis: “Pentru ce ai fața tristă? Totuș nu ești bolnav; nu poate fi decît o întristare a inimii.” Atunci m'a apucat o mare frică,NTR — Neemia 2:2

3 și am răspuns împăratului: “Trăiască împăratul în veac! Cum să n'am fața tristă, cînd cetatea în care sînt mormintele părinților mei este nimicită și porțile ei sînt arse de foc?”NTR — Neemia 2:3

4 Și împăratul mi -a zis: “Ce ceri?” Eu m'am rugat Dumnezeului cerurilor,NTR — Neemia 2:4

5 și am răspuns împăratului: “Dacă găsește cu cale împăratul, și dacă robul tău îi este plăcut, trimete-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinților mei, ca s'o zidesc din nou.”NTR — Neemia 2:5

6 Împăratul, lîngă care ședea și împărăteasa, mi -a zis atunci: “Cît va ținea călătoria ta, și cînd te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec, și i-am hotărît o vreme.NTR — Neemia 2:6

7 Apoi am zis împăratului: “Dacă găsește împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Rîu, ca să mă lase să trec și să intru în Iuda,NTR — Neemia 2:7

8 și o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile cetățuiei de lîngă casă, pentru zidul cetății, și pentru casa în care voi locui.” Împăratul mi -a dat aceste scrisori, căci mîna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.NTR — Neemia 2:8

9 M'am dus la dregătorii de dincolo de Rîu, și le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoțească niște mai mari ai oastei și niște călăreți.NTR — Neemia 2:9

10 Sanhalat, Horonitul, și Tobia, slujitorul Amonit, cînd au auzit lucrul acesta, nu le -a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.NTR — Neemia 2:10

11 Am ajuns la Ierusalim, și am rămas acolo trei zile.NTR — Neemia 2:11

12 După aceea, m'am sculat noaptea cu cîțiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altă vită, afară de vita pe care călăream.NTR — Neemia 2:12

13 Am ieșit noaptea pe poarta văii, și m'am îndreptat spre izvorul balaurului și spre poarta gunoiului, uitîndu-mă cu băgare de seamă la zidurile dărîmate ale Ierusalimului și la porțile lui arse de foc.NTR — Neemia 2:13

14 Am trecut pela poarta izvorului și pela iazul împăratului, și nu era loc pe unde să treacă vita care era supt mine.NTR — Neemia 2:14

15 M'am suit noaptea pe la pîrău, și m'am uitat iarăș, cu băgare de seamă la zid. Apoi am intrat pe poarta văii, și astfel m'am întors.NTR — Neemia 2:15

16 Dregătorii nu știau unde fusesem, și ce făceam. Pînă în clipa aceea nu spusesem nimic Iudeilor, nici preoților, nici mai marilor, nici dregătorilor, nici vreunuia din ceice vedeau de treburi.NTR — Neemia 2:16

17 Le-am zis atunci: “Vedeți starea nenorocită în care sîntem! Ierusalimul este dărîmat, și porțile sînt arse de foc. Veniți să zidim iarăș zidul Ierusalimului, și să nu mai fim de ocară!”NTR — Neemia 2:17

18 Și le-am istorisit cum mîna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine, și ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: “Să ne sculăm, și să zidim!” Și s'au întărit în această hotărîre bună.NTR — Neemia 2:18

19 Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul Amonit, și Gheșem, Arabul, fiind înștiințați, și-au bătut joc de noi și ne-au disprețuit. Ei au zis: “Ce faceți voi acolo? Vă răsculați împotriva împăratului?”NTR — Neemia 2:19

20 Și eu le-am răspuns: “Dumnezeul cerurilor ne va da izbînda. Noi, robii Săi, ne vom scula și vom zidi; dar voi, n'aveți nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusalim.”NTR — Neemia 2:20