Iov 14

1 Omul născut din femeie, are viața scurtă, dar plină de necazuri.NTR — Iov 14:1

2 Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră.NTR — Iov 14:2

3 Și asupra lui ai Tu ochiul deschis! Și pe mine mă tragi la judecată cu Tine!NTR — Iov 14:3

4 Cum ar putea să iasă dintr'o ființă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.NTR — Iov 14:4

5 Dacă zilele lui sînt hotărîte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu -l va putea trece,NTR — Iov 14:5

6 întoarce-Ți măcar privirile dela el, și dă -i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfîrșitul zilei.NTR — Iov 14:6

7 Un copac, și tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăslește din nou, și iar dă lăstari.NTR — Iov 14:7

8 Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în țărînă,NTR — Iov 14:8

9 înverzește iarăș de mirosul apei, și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.NTR — Iov 14:9

10 Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd își dă sufletul, unde mai este?NTR — Iov 14:10

11 Cum pier apele din lacuri, și cum seacă și se usucă rîurile,NTR — Iov 14:11

12 așa se culcă și omul și nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă, și nu se mai scoală din somnul lui.NTR — Iov 14:12

13 Ah! de m'ai ascunde în locuința morților, de m'ai acoperi pînă-Ți va trece mînia, și de mi-ai rîndui o vreme cînd Îți vei aduce iarăș aminte de mine!NTR — Iov 14:13

14 Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aș mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc.NTR — Iov 14:14

15 Atunci m'ai chema, și Ți-aș răspunde, și Ți-ar fi dor de făptura mînilor Tale.NTR — Iov 14:15

16 Dar astăzi îmi numeri pașii, ai ochiul asupra păcatelor mele;NTR — Iov 14:16

17 călcările mele de lege sînt pecetluite într'un mănunchi, și născocești fărădelegi în sarcina mea.NTR — Iov 14:17

18 Cum se prăbușește muntele și piere, cum piere stînca din locul ei,NTR — Iov 14:18

19 cum este mîncată piatra de ape, și cum este luat pămîntul de rîu: așa nimicești Tu nădejdea omului.NTR — Iov 14:19

20 Îl urmărești într'una, și se duce; Îi schimonosești fața, și apoi îi dai drumul.NTR — Iov 14:20

21 De ajung fiii lui la cinste, el nu știe nimic; de sînt înjosiți, habar n'are.NTR — Iov 14:21

22 Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”NTR — Iov 14:22