Iov 30

1 Și acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinți nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.NTR — Iov 30:1

2 Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneță?NTR — Iov 30:2

3 Sfrijiți de sărăcie și foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii.NTR — Iov 30:3

4 Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, și n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.NTR — Iov 30:4

5 Sînt izgoniți din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după niște hoți.NTR — Iov 30:5

6 Locuiesc în văi îngrozitoare, în peșterile pămîntului și în stînci.NTR — Iov 30:6

7 Urlă printre stufișuri, și se adună supt mărăcini.NTR — Iov 30:7

8 Ființe mîrșave și disprețuite, -sînt izgoniți din țară.NTR — Iov 30:8

9 Și acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.NTR — Iov 30:9

10 Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în față.NTR — Iov 30:10

11 Nu se mai sfiesc și mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.NTR — Iov 30:11

12 Ticăloșii aceștia se scoală la dreapta mea, și îmi împing picioarele, și își croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.NTR — Iov 30:12

13 Îmi nimicesc cărarea și lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.NTR — Iov 30:13

14 Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.NTR — Iov 30:14

15 Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.NTR — Iov 30:15

16 Și acum, mi se topește sufletul în mine, și m'au apucat zilele suferinței.NTR — Iov 30:16

17 Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.NTR — Iov 30:17

18 De tăria suferinței haina își pierde fața, mi se lipește de trup ca o cămașă.NTR — Iov 30:18

19 Dumnezeu m'a aruncat în noroi, și am ajuns ca țărîna și cenușa.NTR — Iov 30:19

20 Strig către Tine, și nu-mi răspunzi; stau în picioare, și nu mă vezi.NTR — Iov 30:20

21 Ești fără milă împotriva mea, lupți împotriva mea cu tăria mînii Tale.NTR — Iov 30:21

22 Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, și mă nimicești cu suflarea furtunii.NTR — Iov 30:22

23 Căci știu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toți cei vii.NTR — Iov 30:23

24 Dar cel ce se prăbușește nu-și întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?NTR — Iov 30:24

25 Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?NTR — Iov 30:25

26 Mă așteptam la fericire, și cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, și cînd colo, a venit întunerecul.NTR — Iov 30:26

27 Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.NTR — Iov 30:27

28 Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, și strig ajutor.NTR — Iov 30:28

29 Am ajuns frate cu șacalii, tovarăș cu struții.NTR — Iov 30:29

30 Pielea mi se înegrește și cade, iar oasele îmi ard și se usucă.NTR — Iov 30:30

31 Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, și cavalul meu scoate sunete plîngătoare.NTR — Iov 30:31