Psalm 142

1 (O cîntare a lui David. O rugăciune făcută cînd era în peșteră.) Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.NTR — Psalm 142:1

2 Îmi vărs necazul înaintea Lui, și-mi povestesc strîmtorarea înaintea Lui.NTR — Psalm 142:2

3 Cînd îmi este mîhnit duhul în mine, Tu îmi cunoști cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.NTR — Psalm 142:3

4 Aruncă-Ți ochii la dreapta, și privește! Nimeni nu mă mai cunoaște, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu -i pasă de sufletul meu.NTR — Psalm 142:4

5 Doamne, către Tine strig, și zic: “Tu ești scăparea mea, partea mea de moștenire pe pămîntul celor vii.”NTR — Psalm 142:5

6 Ia aminte la strigătele mele, căci sînt nenorocit de tot. Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, căci sînt mai tari decît mine.NTR — Psalm 142:6

7 Scoate-mi sufletul din temniță, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniți vor veni să mă înconjoare, cînd îmi vei face bine.NTR — Psalm 142:7