Apocalipsa 14

1 Apoi m-am uitat, și iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; și împreună cu El stăteau o sută patruzeci și patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său.NTR — Apocalipsa 14:1

2 Și am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; și glasul, pe care l-am auzit, era ca al celor ce cântă cu alăuta, și cântau din alăutele lor.NTR — Apocalipsa 14:2

3 Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii și înaintea bătrânilor. Și nimeni nu putea să învețe cântarea, afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, care au fost răscumpărați de pe pământ.NTR — Apocalipsa 14:3

4 Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri și urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpărați dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu și pentru Miel.NTR — Apocalipsa 14:4

5 Și în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.NTR — Apocalipsa 14:5

6 Și am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vecinică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și ori cărui norod.NTR — Apocalipsa 14:6

7 El zicea cu glas tare: “Temeți-vă de Dumnezeu, și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui; și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!”NTR — Apocalipsa 14:7

8 Apoi a urmat un alt înger, al doilea, și a zis: “A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”NTR — Apocalipsa 14:8

9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, și a zis cu glas tare: “Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei, și primește semnul ei pe frunte sau pe mână,NTR — Apocalipsa 14:9

10 va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; și va fi chinuit în foc și în pucioasă, înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului.NTR — Apocalipsa 14:10

11 Și fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei și icoanei ei, și oricine primește semnul numelui ei!NTR — Apocalipsa 14:11

12 Aici este răbdarea sfinților, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.NTR — Apocalipsa 14:12

13 Și am auzit un glas din cer, care zicea: “Scrie: Ferice de acum încolo de morții, cari mor în Domnul!” - “Da”, zice Duhul; “ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”NTR — Apocalipsa 14:13

14 Apoi m-am uitat, și iată un nor alb; și pe nor ședea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur; iar în mână, o secere ascuțită.NTR — Apocalipsa 14:14

15 Și un alt înger a ieșit din Templu, și striga cu glas tare Celui ce ședea pe nor: “Pune secerea Ta și seceră: pentru că a venit ceasul să seceri, și secerișul pământului este copt.”NTR — Apocalipsa 14:15

16 Atunci Cel ce ședea pe nor, Și-a aruncat secerea pe pământ. Și pământul a fost secerat.NTR — Apocalipsa 14:16

17 Și din Templul, care este în cer, a ieșit un alt înger, care avea și el un cosor ascuțit.NTR — Apocalipsa 14:17

18 Și un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieșit din altar, și a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuțit: “Pune cosorul tău cel ascuțit, și culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copți.”NTR — Apocalipsa 14:18

19 Și îngerul și-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului, și a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.NTR — Apocalipsa 14:19

20 Și teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; și din teasc a ieșit sânge, până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie șase sute de stadii.NTR — Apocalipsa 14:20