Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Îndrumarea copilului

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Secțiunea 11 — Disciplina greșita

    Relele indulgenței

    Iubirea adevărată nu este indulgență — Dragostea este cheia pentru inima unui copil, dar iubirea care-i conduce pe părinți să le permită copiilor dorințe nelegiuite nu este o iubire care să lucreze spre binele lor. Afecțiunea zeloasă izvorâtă din iubirea Domnului Isus îi va face pe părinți în stare să exercite o autoritate judicioasă și să ceară ascultare promptă. Inimile părinților și ale copiilor trebuie să fie sudate împreună așa încât, ca familie, să poată fi un canal prin care să curgă înțelepciune, virtute, îngăduință, bunătate și iubire. — (The Review and Herald, 24 iunie, 1890.)ÎC 271.1

    Prea multă libertate face fii risipitori — Motivul pentru care copiii nu devin evlavioși este că li se îngăduie prea multă libertate. Se acordă indulgență voinței și înclinației lor.... Mulți fii s-au depărtat de la principii pentru că părinții nu au fost împlinitori ai Cuvântului. Mintea și ținta trebuie susținute de principii ferme, neabătute și sfințite. Consecvența și afecțiunea trebuie să fie promovate printr-un exemplu consistent și plin de iubire. — (Letter 117, 1898.)ÎC 271.2

    Cu cât există mai multă indulgență cu atât mai grea este educarea copiilor — Părinți, faceți căminul fericit pentru copiii voștri. Prin aceasta nu vreau să spun că trebuie să fiți indulgenți cu ei. Cu cât sunteți mai indulgenți față de ei, cu atât vor fi mai greu de stăpânit și cu atât mai dificil va fi pentru ei să trăiască o viață cinstită și nobilă când vor ieși în lume. Dacă le permiteți să facă ce le place, puritatea și frumusețea caracterului lor se va ofili repede. Învățați-i să asculte. Lăsați-i să vadă că autoritatea voastră trebuie respectată. Aceasta poate părea să le producă puțină nefericire acum, dar îi va scuti de multă nefericire în viitor. — (Manuscript 2, 1903.)ÎC 271.3

    A tolera un copil când este tânăr și greșit este un păcat. Copilul trebuie ținut sub control. — (Letter 144, 1906.)ÎC 272.1

    Dacă li se îngăduie copiilor să aibă propria lor cale, ei vor căpăta ideea că trebuie să fie așteptați, îngrijiți, răsfățați și amuzați. Ei cred că dorințele și voința lor trebuie satisfăcute. — (Manuscript 27, 1896.)ÎC 272.2

    N-ar trebui ca ea {mama} să-și lase copilul în voia lui din când în când, să-l lase să facă ceea ce dorește și să-i permită să fie neascultător? Sigur că nu! Făcând astfel îl lasă pe Satana să-și înfigă steagul infernal în casa ei. Ea trebuie să lupte în bătălia în care copilul nu poate lupta. Aceasta este lucrarea ei: să mustre diavolul, să-L caute pe Dumnezeu în mod stăruitor și să nu-l lase pe Satana să-i ia copilul chiar din brațele ei. — (Manuscript 13, 1888.)ÎC 272.3

    Indulgența provoacă neliniște și nemulțumire — În unele familii, dorințele copilului sunt lege. I se dă tot ce dorește. Este încurajat să nu-i placă nimic din ce nu-i place. Se așteaptă ca aceste îngăduințe să-l facă fericit pe copil dar chiar acestea îl fac fără astâmpăr, nemulțumit și nesatisfăcut de nimic. Indulgența i-a stricat apetitul pentru mâncarea simplă și sănătoasă și pentru folosirea simplă și sănătoasă a timpului. Căutarea satisfacției a făcut lucrarea de a împiedica dezvoltarea acelui caracter pentru acum și pentru veșnicie. — (Manuscript 126, 1897.)ÎC 272.4

    Mustrarea eficace a lui Elisei pentru lipsă de respect — Ideea că trebuie să ne supunem căilor copiilor pervertiți este o greșeală. Chiar la începutul lucrării sale, Elisei a fost sfidat și ridiculizat de tinerii din Betel. El era un om de o blândețe aleasă dar Duhul lui Dumnezeu l-a impulsionat să pronunțe un blestem asupra acelora care s-au dedat la insulte. Ei au auzit despre înălțarea lui Ilie și au făcut din acest eveniment solemn subiectul batjocurii lor. Elisei a dovedit că nu trebuia luat în derâdere de bătrâni sau tineri în chemarea lui sfântă. Atunci când ei i-au spus că mai bine s-ar sui, așa cum a făcut Ilie înaintea lui, el i-a blestemat în numele Domnului. Judecata teribilă ce a venit asupra lor a fost judecata lui Dumnezeu.ÎC 272.5

    După aceasta, Elisei n-a mai avut nici un necaz în misiunea lui. Timp de cinzeci de ani a intrat și a ieșit pe poarta Betelului, a plecat și a venit din oraș în oraș, prin mulțimile celor mai răi și necuviincioși, celor mai indolenți și mai desfrânați tineri; dar nici unul nu l-a ridiculizat vreodată și n-a privit cu ușurătate calificarea lui ca profet al Celui Prea Înalt. — (Testimonies for the Church 5:44, 45.)ÎC 273.1

    Nu vă lăsați convinși de lingușiri — Părinții vor avea mult de răspuns în ziua socotelilor din cauza indulgenței lor dăunătoare față de copiii lor. Mulți satisfac fiecare dorință lipsită de rațiune pentru că este mai ușor să scape în felul acesta de insistență. Un copil ar trebui instruit astfel încât un refuz să fie primit cu un spirit bun și acceptat ca definitiv. — (Pacific Health Journal, mai, 1890.)ÎC 273.2

    Nu acceptați spusele copilului mai pe sus de spusele altora — Părinții n-ar trebui să treacă cu ușurință peste păcatele copiilor lor. Când aceste păcate sunt arătate de niște prieteni credincioși, părintele n-ar trebui să simtă că drepturile lui au fost invadate și că a primit o ofensă personală. Obiceiurile fiecărui tânăr și copil afectează binele societății. Cursul rău al unui tânăr poate conduce pe mulți alții pe o cale rea. — (The Review and Herald, 13 iunie, 1882.)ÎC 273.3

    Nu îngăduiți copiilor să vadă că vorbele lor au prioritate față de relatările creștinilor mai în vârstă. Nu le puteți face un rău mai mare. Spunând: “Eu îl cred pe copilul meu mai mult decât pe cei a căror dovadă o am că sunt copiii lui Dumnezeu, îi încurajați în obiceiul falsificării”. — (The Review and Herald, 13 aprilie, 1897.)ÎC 273.4

    Moștenirea unui copil răsfățat — Este imposibil să descrii în cuvinte răul ce rezultă când un copil este lăsat de capul lui. Unii care rătăcesc din cauza neglijenței din copilărie, își vor reveni mai târziu prin insuflarea lecțiilor practice; mulți sunt însă pierduți pentru totdeauna pentru că în copilărie și tinerețe au primit numai o educație unilaterală. Copilul răsfățat are o povară grea de purtat în viață. În încercare, în dezamăgire, în ispită, el își va urma voința nedisciplinată și greșit direcționată. Copiii care n-au învățat niciodată să asculte, vor avea caractere slabe și impulsive. Ei caută să conducă, dar n-au învățat să se supună. Ei nu au puterea morală să-și înfrâneze temperamentul capricios, să-și corecteze obiceiurile rele sau să-și supună voința necontrolată. Greșelile needucate și nedisciplinate în copilărie devin moștenirea maturității. Mintea pervertită nu poate să discearnă cum ar trebui între ce este adevărat și ce este fals. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 112, 113.)ÎC 274.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents