Pregătirea pentru școală

Primii opt sau zece ani — Copiii nu trebuie să fie mult timp închiși în casă și nu trebuie să li se ceară să se silească la studiu până ce n-a fost așezată o bună temelie a dezvoltării fizice. Pentru primii opt sau zece ani din viața unui copil, câmpul sau grădina este cea mai bună sală de clasă, mama, cel mai bun învățător, iar natura, cel mai bun manual. Chiar atunci când copilul este destul de mare pentru a merge la școală, sănătatea lui ar trebui privită ca fiind de mai mare importanță decât cunoștința din cărți. El ar trebui să fie înconjurat cu condițiile cele mai favorabile creșterii fizice și intelectuale. — (Education, 208.)ÎC 300.1

Se obișnuiește să se trimită copiii foarte mici la școală. Li se cere să studieze din cărți lucruri ce le solicită mintea prea tânără.... Această cale nu este înțeleaptă. Un copil nervos n-ar trebui să fie suprasolicitat în nici o direcție. — (Fundamentals of Christian Education, 416.)ÎC 300.2

Programul copilului în timpul vârstei fragede — În timpul primilor șase sau șapte ani din viața unui copil, ar trebui acordată atenție deosebită instruirii sale fizice mai mult decât celei intelectuale. După această perioadă, dacă constituția fizică este bună, educația ambelor părți ar trebui să primească atenție. Prima parte a copilăriei se întinde până la vârsta de șase sau șapte ani. Până la această perioadă, copiii ar trebui să fie lăsați, ca mielușeii, să colinde prin jurul casei și prin curte în vioiciunea spiritului lor, zburdând și sărind, liberi de grijă și necaz.ÎC 300.3

Părinții, în special mamele, ar trebui să fie singurii învățători ai acestor minți tinere. Ei n-ar trebui să-i educe din cărți. Copiii, de obicei, vor fi curioși să învețe lucrurile naturii. Ei vor pune întrebări cu privire la lucrurile pe care le văd și le aud, iar părinții ar trebui să îmbunătățească ocaziile de a instrui și a răspunde cu răbdare acelor mici solicitări. Astfel ei pot câștiga un avantaj asupra dușmanului și pot să fortifice mințile copiilor semănând în inima lor sămânță bună și nelăsând ca răul să prindă rădăcină. Învățătura iubitoare a mamei la o vârstă fragedă este ceea ce au nevoie copiii în formarea caracterului. — (Pacific Health Journal, septembrie, 1897.)ÎC 300.4

Lecții în perioada de tranziție — Mama trebuie să fie învățătorul, iar căminul școala în care fiecare copil să primească primele sale lecții care să includă și obiceiuri de hărnicie. Mame, lăsați-i pe cei mici să se joace în aer liber, să asculte cântecul păsărilor și să învețe iubirea lui Dumnezeu așa cum este ea exprimată în lucrările Sale frumoase. Învățați-i lecții simple din cartea naturii și din lucrurile înconjurătoare, iar pe măsură ce mintea li se dezvoltă, lecțiile din cărți pot fi adăugate și fixate bine în memorie. Ei să învețe, de asemenea, să fie folositori din cei mai fragezi ani. Învățați-i să gândească în felul următor: fiind membri ai familiei, ei trebuie să fie de ajutor împlinind cu interes partea ce le revine din poverile gospodăriei și să găsească un exercițiu sănătos în îndeplinirea datoriilor casnice. — (Fundamentals of Christian Education, 416, 417.)ÎC 301.1

Nu trebuie să fie un proces dureros — O astfel de educație este de o nespusă valoare pentru un copil și nu trebuie să fie un proces dureros. Ea poate fi dată în așa fel încât copilul să găsească plăcere în a fi de ajutor. Mamele pot să-și amuze copiii în timp ce îi învață să săvârșească mici fapte de iubire, mici datorii casnice. Aceasta este lucrarea mamei: să-și învețe cu răbdare copiii, învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, puțin aici, puțin acolo. și făcând acest lucru, însăși mama va câștiga o inestimabilă instruire și disciplină. — (Letter 55, 1902.)ÎC 301.2

Principiile morale periclitate de tovarășii de școală — Nu-i dați pe micuții voștri la școală prea de timpuriu. Mama trebuie să fie atentă cum încredințează altor mâini modelarea minții copilașului. — (Christian Temperance and Bible Hygiene, 67.)ÎC 302.1

Multe mame simt că nu au timp ca să-și educe copiii și, pentru a-i da la o parte din cale și pentru a scăpa de gălăgia și tulburarea lor, îi trimit la școală.... ÎC 302.2

Nu numai că sănătatea fizică și mintală a copiilor a fost primejduită din cauză că au fost dați la școală prea devreme, dar ei au pierdut din punct de vedere moral. Au avut ocazia să cunoască copii cu maniere necultivate. Au fost aruncați în societatea celor grosolani și aspri, care mint, înjură, fură și înșeală și care își găsesc plăcerea în a împărtăși celor mai mici decât ei cunoștințele lor despre viciu. Copiii mici, dacă sunt lăsați în voia lor, învață mai repede răul decât binele. Obiceiurile rele se potrivesc cel mai bine cu inima firească, iar lucrurile pe care ei le văd și le aud în pruncie și în copilărie sunt adânc imprimate în mintea lor. Semințele rele semănate în inimile lor tinere vor prinde rădăcină și vor deveni spini ascuțiți ce vor răni inimile părinților lor. — (A Solemn Appeal, 130, 132.)ÎC 302.3