Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Îndrumarea copilului

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Lecții practice din cartea naturii

    Vocea lui Dumnezeu în lucrarea mâinilor Sale — Oriunde ne-am îndrepta, auzim vocea lui Dumnezeu și vedem lucrarea mâinilor Sale. De la prăbușirea cutremurătoare a tonului profund de tunet și mugetul neîncetat al bătrânului ocean până la cântecele voioase ce fac pădurea să răsune de melodie, zecile de mii de voci ale naturii proclamă slava Sa. Munții cei veșnici vorbesc despre puterea Lui. Copacii fluturându-și stindardele verzi în lumina soarelui, și florile în frumusețea lor delicată arată spre Creatorul lor. Verdele viu ce acoperă pământul cafeniu ca un covor vorbește despre grija lui Dumnezeu pentru cele mai umile creaturi ale Sale. Peșterile mării și adâncimile pământului își dezvăluie comorile. Cel care a așezat perlele în ocean și ametistul și hrisolitul între stânci este un iubitor de frumos. Soarele, înălțându-se pe ceruri, este o reprezentare a Aceluia care este viața și lumina a tot ceea ce a făcut El. Toată strălucirea și frumusețea ce împodobesc pământul și luminează cerurile vorbesc despre Dumnezeu.ÎC 53.1

    Vom putea atunci, în bucuria adusă de darurile Lui, să uităm pe Dăruitor? Mai degrabă acestea să ne conducă la contemplarea bunătății și iubirii Sale. Fie ca tot ceea ce este frumos în căminul nostru pământesc să ne amintească de râul de cristal și de câmpiile verzi, de unduirea pomilor și de fântânile cu apă vie, de cetatea strălucitoare și de cântăreții îmbrăcați în haine albe din căminul nostru ceresc — acea lume a frumuseții pe care nici un artist n-o poate picta și nici o limbă muritoare n-o poate descrie. “Ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit; așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” 1 Corinteni 2, 9. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 54, 55.)ÎC 53.2

    Despre iubirea și caracterul lui Dumnezeu — Mamele ... n-ar trebui să fie atât de absorbite de lucrurile artificiale și împovărate de griji încât să nu aibă timp să-și educe copiii din marea carte a lui Dumnezeu, natura, impresionând mințile lor tinere cu frumusețile florilor și ale mugurilor ce se deschid. Copacii cei înalți și păsările drăgălașe înălțându-și cântecele către Creatorul lor vorbesc simțurilor lor despre bunătatea, mila și bunăvoința lui Dumnezeu. Fiecare frunză și floare, cu nuanțele lor variate, înmiresmând aerul, îi învață că Dumnezeu este iubire. Tot ceea ce este bun, plăcut și frumos în această lume le vorbește despre iubirea Tatălui nostru ceresc. Ei pot distinge astfel caracterul lui Dumnezeu în lucrurile create de El. — (The Signs of the Times, 5 august, 1875.)ÎC 54.1

    Despre perfecțiunea lui Dumnezeu — După cum lucrurile din natură își arată aprecierea față de Maestrul Lucrător făcând tot ce pot mai bine pentru a înfrumuseța pământul și pentru a reprezenta perfecțiunea lui Dumnezeu, tot la fel ființele omenești ar trebui să se străduiască să reprezinte desăvârșirea lui Dumnezeu în sfera lor, permițându-I să lucreze în ei planurile Lui de dreptate, milă și bunătate. — (Letter 47, 1903.)ÎC 54.2

    Despre Creator și Sabat — Cine ne dă lumina soarelui ce face pământul să rodească și să producă? Și cine ne dă ploile roditoare? Cine ne-a dat cerul de sus, soarele și stelele de pe cer? Cine ți-a dat rațiune și veghează asupra ta zi de zi?... Ori de câte ori privim lumea, ni se amintește de mâna puternică a lui Dumnezeu care a chemat-o la existență. Bolta de deasupra capetelor noastre și pământul de jos, acoperit cu un covor de verdeață, amintesc de puterea lui Dumnezeu și de grija Lui iubitoare. El ar fi putut face iarba maro sau neagră, dar Dumnezeu este un iubitor de frumos și de aceea ne-a dat lucruri frumoase la care să privim. Cine ar putea picta florile cu nuanțele lor delicate în care El le-a îmbrăcat?...ÎC 54.3

    Nu putem avea alt manual mai bun decât cartea naturii. “Uitați-vă ... la crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.” Lăsați mințile copiilor voștri să fie înălțate spre Dumnezeu. Pentru aceasta ne-a dat El ziua a șaptea și ne-a lăsat-o ca un memorial al creațiunii. — (Manuscript 16, 1895.)ÎC 55.1

    Ascultare de lege — Aceeași putere care susține natura lucrează și în om. Aceleași legi mărețe care conduc atât steaua cât și atomul, stăpânesc și viața omenească. Legile ce guvernează activitatea inimii, reglând curgerea curentului de viață prin corp, sunt legile puternicei Inteligențe care are stăpânirea asupra sufletului. De la El purcede toată viața. Numai în armonie cu El se poate găsi adevărata sferă de activitate a vieții. Pentru toate lucrările creațiunii Sale, condiția este aceeași: o viață menținută prin primirea vieții lui Dumnezeu, o viață trăită în armonie cu voința Creatorului. A încălca legea Sa din punct de vedere fizic, mintal sau moral înseamnă a ieși din armonia universului și a introduce discordia, anarhia și ruina.ÎC 55.2

    Pentru cel care învață să interpreteze astfel învățăturile ei, întreaga natură devine elucidată; lumea este un manual, iar viața o școală. Unitatea omului cu natura și cu Dumnezeu, domnia universală a legii și urmările păcatului nu întârzie să aibă o înrâurire asupra minții și a formării caracterului. Acestea sunt lecții de care copiii noștri au nevoie. — (Education, 99, 100.)ÎC 55.3

    Alte lecții din legile naturii — În cultivarea sufletului, lucrătorul atent va găsi că înaintea lui se deschid comori despre care nici n-a visat măcar. Nimeni nu poate avea succes în agricultură sau grădinărit dacă nu dă atenție legilor implicate în această lucrare. Trebuie să fie studiate necesitățile fiecărui soi de plante. Varietăți diferite necesită soluri și îngrijiri diferite, iar cheia succesului este lucrarea în acord cu legile care le guvernează pe fiecare.ÎC 56.1

    Atenția necesară la răsădire, pentru ca nici un fir de rădăcină să nu fie înghesuit sau rău așezat, grija pentru plantele tinere, tăierea și udarea, adăpostirea de îngheț noaptea, de soare ziua, ferirea de buruieni, boli și insecte dăunătoare, îngrijirea și aranjarea, nu numai că învață lecții importante privind dezvoltarea caracterului, dar chiar lucrarea în sine este un mijloc de dezvoltare. Cultivarea îngrijirii, răbdării, atenției în lucrurile mici și ascultării față de lege oferă cea mai aleasă educație.ÎC 56.2

    Contactul neîntrerupt cu tainele vieții și cu farmecul naturii, precum și delicatețea necesară întreținerii acestor obiecte minunate ale creațiunii lui Dumnezeu tinde să stimuleze inteligența, să înnobileze și să înalțe caracterul, iar învățăturile primite îl pregătesc pe lucrător ca în contactul cu alte minți să aibă mai mult succes. — (Idem 111, 112.)ÎC 56.3

    Lecții din semănarea seminței — Parabola semănătorului și a seminței transmite o profundă lecție spirituală. Sămânța reprezintă principiile semănate în inimă, iar creșterea lor, dezvoltarea caracterului. În această privință transformați învățătura în practică. Copiii pot pregăti solul și semăna sămânța. În timp ce ei lucrează, părintele sau învățătorul le poate explica despre grădina inimii cu semințele bune sau rele semănate acolo și despre faptul că inima trebuie pregătită pentru semințele adevărului în același fel în care este pregătită grădina pentru sămânța naturală. Pe măsură ce planta crește poate fi continuată observarea legăturii dintre semănatul natural și cel spiritual. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 142.)ÎC 56.4

    Când sămânța este aruncată în pământ ei pot să predea învățătura despre moartea lui Hristos, iar când răsare firul, învățătura despre înviere. — (Education, 111.)ÎC 57.1

    Grădina inimii trebuie cultivată — Cultivarea solului furnizează mereu învățături. Nimeni nu se poate aștepta ca o bucată de pământ nelucrat să-i aducă vreodată o recoltă. Lucratul pământului, semănatul și îngrijirea culturilor necesită hărnicie și stăruință. Tot astfel trebuie să fie și în semănatul spiritual. Grădina inimii trebuie cultivată, solul brăzdat prin pocăință, iar plantele cele rele care sufocă grânele bune trebuie smulse. După cum pământul odată acoperit de mărăcini poate fi readus într-o stare bună numai prin muncă stăruitoare, tot astfel înclinațiile rele ale inimii pot fi învinse numai prin efort serios în numele și în puterea lui Hristos. — (Ibid.)ÎC 57.2

    Creșterea în har — Spuneți-le copiilor voștri despre puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu. Pe măsură ce ei studiază marele manual al naturii, Dumnezeu le va impresiona mințile. Semănătorul își ară pământul și seamănă sămânța, dar el nu poate face plantele să crească. Trebuie să depindă de puterea lui Dumnezeu ca El să facă ceea ce nici o putere omenească nu poate face. Domnul pune puterea Lui vitală în sămânță făcând-o să răsară la viață. Sub grija Sa, germenele vieții străbate crusta tare ce-l ține închis ca într-o carapace și răsare pentru a aduce rod. Mai întâi apare firul, apoi spicul, apoi grâul deplin în spic. Pe măsură ce li se povestește copiilor despre lucrarea pe care o face Dumnezeu pentru sămânță, ei învață taina creșterii în har. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 124, 125.)ÎC 57.3

    Înălțându-te deasupra mediului înconjurător — În America avem nuferi de apă. Aceste flori frumoase ies deasupra curate, fără pată, perfecte, fără vreun defect. I-am spus fiului meu: “Aș vrea să te străduiești să-mi aduci acel nufăr cu tulpina cât mai aproape de rădăcină. Vreau să înțelegi ceva din asta.”ÎC 58.1

    Mi-a adus un mănunchi de nuferi și i-am privit. Toți erau plini de canale deschise, iar tulpinile acumulau calitățile nisipului curat de jos, dezvoltând nufărul pur și fără pată. El a respins tot mâlul. A refuzat orice lucru neplăcut și s-a dezvoltat în curăția lui.ÎC 58.2

    În același fel trebuie să ne educăm copiii în această lume. Lăsați ca mintea și inima să învețe cine este Dumnezeu, cine este Hristos și ce înseamnă sacrificiul pe care l-a făcut pentru noi. Ei să-și absoarbă curăția, virtutea, farmecul, politețea, dragostea și stăpânirea de sine de la Izvorul a toată puterea. — (Manuscript 43a, 1894.)ÎC 58.3

    Lecții despre adevăr și stăruință — “Întreabă dobitoacele și te vor învăța; păsările cerului și îți vor spune ... și peștii mării îți vor povesti.” “Du-te la furnică ... vezi înțelepciunea ei.” “Priviți păsările” “Uitați-vă cu băgare de seamă la corbi.” Iov 12, 7. 8; Proverbe 6, 6; Matei 6, 26; Luca 12, 24.ÎC 58.4

    Noi nu trebuie doar să-i povestim copilului despre aceste creaturi ale lui Dumnezeu, ci însăși animalele să-i fie învățătorii. Furnicile predau lecția hărniciei răbdătoare, a stăruinței în a învinge piedicile, a prevederii pentru viitor. Păsările ne învață lecția prețioasă a încrederii. Tatăl nostru ceresc le poartă de grijă; dar ele trebuie să-și adune hrana, să-și construiască cuiburile și să-și crească puii. În fiecare clipă ele sunt expuse dușmanilor care caută să le distrugă. Totuși cât de voioase merg la lucrul lor! Ce pline de bucurie sunt cântecele lor!ÎC 58.5

    Cât de frumos descrie psalmistul grija lui Dumnezeu pentru viețuitoarele pădurilor: “Munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici,
    Iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.” Psalmii 104, 18.
    El trimite izvoarele să alerge printre dealuri unde păsările își au locuința “și fac să le răsune glasul printre ramuri”. Psalm 104, 12. Toate creaturile pădurilor și dealurilor sunt o parte din marea Sa gospodărie. El Își deschide mâna și satisface “dorința a tot ce are viață”. Psalm 145, 16. — (Education, 117, 118.)
    ÎC 59.1

    Insectele învață hărnicia — Harnica albină dă oamenilor inteligenți un exemplu pe care ei ar face bine să-l învețe. Aceste insecte păstrează ordine perfectă și nici un leneș nu este îngăduit în stup. Ele își îndeplinesc lucrul încredințat cu o înțelepciune și o activitate ce depășesc puterea noastră de înțelegere.... Înțeleptul ne atrage atenția asupra lucrurilor mici ale pământului: “Du-te la furnică, leneșule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-te! Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; totuși își pregătește hrana vara și strânge de-ale mâncării în timpul secerișului.” “Furnicile, care nu sunt un popor tare, totuși își pregătesc hrana vara.” Putem învăța de la acești mici învățători o lecție a credincioșiei. Cât de utile ar deveni capacitățile noastre dacă ne-am perfecționa cu aceeași stăruință facultățile cu care ne-a înzestrat un Creator atotînțelept. Ochiul lui Dumnezeu este asupra celei mai mici din creaturile Sale; nu privește El oare și la om, făcut după chipul Său și nu cere de la el să dea înapoi potrivit cu avantajele ce le-a primit? — (Testimonies for the Church 4:455, 456.)ÎC 59.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents