Primii învățători

Părinții să-și înțeleagă responsabilitatea — Tatăl și mama trebuie să fie primii învățători ai copiilor lor. — (Manuscript 67, 1903.)ÎC 21.1

Tații și mamele trebuie să-și înțeleagă responsabilitatea. Lumea este plină de curse pentru picioarele celui tânăr. Mulțimile sunt atrase către o viață de egoism și de plăceri senzuale, și nu pot discerne primejdiile ascunse sau sfârșitul teribil al drumului ce li se pare a fi calea fericirii. Prin îngăduirea apetitului și a patimei, energiile lor sunt risipite și milioane de oameni sunt ruinați pentru lumea aceasta și pentru cea viitoare. Părinții ar trebui să-și amintească faptul că fiii lor trebuie să reziste acestor ispite. Încă înainte de nașterea copilului ar trebui să înceapă pregătirea ce-i va permite să lupte cu succes împotriva răului. — (The Ministry of Healing, 371.)ÎC 21.2

La fiecare pas, părinții au nevoie de o înțelepciune mai mult decât omenească pentru a putea înțelege cum este cel mai bine să-și educe copiii pentru o viață folositoare și fericită aici și pentru o slujire mai înaltă și o bucurie mai mare în viața viitoare. — (The Review and Herald, 13 septembrie, 1881.)ÎC 21.3

Instruirea copilului, o parte importantă a planului lui Dumnezeu — Instruirea copilului este o parte însemnată a planului lui Dumnezeu pentru a demonstra puterea creștinismului. Asupra părinților apasă răspunderea solemnă de a-și pregăti în așa fel copiii, încât atunci când aceștia vor ieși în lume, să facă bine și nu rău celor cu care se vor întovărăși. — (The Signs of the Times, 25 septembrie, 1901.)ÎC 21.4

Părinții n-ar trebui să privească superficial lucrarea de instruire a copiilor lor și nici să n-o neglijeze în vreo împrejurare ci, să folosească mult timp în studiul atent al legilor ce reglementează ființa noastră. Prima lor țintă trebuie să fie aceea de a deveni buni cunoscători ai modului de lucru cu copiii lor, pentru a le asigura o minte sănătoasă într-un corp sănătos....ÎC 21.5

Mulți dintre cei ce declară a fi urmașii lui Hristos, neglijează datoriile căminului într-un mod jalnic. Ei nu înțeleg importanța sacră a obligației pe care Dumnezeu a pus-o în mâinile lor: aceea de a modela caracterele copiilor lor în așa fel încât aceștia să aibă puterea de a rezista multelor ispite ce ademenesc picioarele tineretului. — (Pacific Health Journal, aprilie, 1890.)ÎC 22.1

Este necesară conlucrarea cu Dumnezeu — Domnul Hristos n-a cerut Tatălui să-i ia pe ucenici din lume, ci să-i păzească de cel rău în lume, să-i păzească de a cădea în ispitele pe care le-ar avea de întâmpinat. Această rugăciune trebuie s-o înalțe tații și mamele pentru copiii lor. Dar vor pleda ei în fața lui Dumnezeu, ca apoi să-i lase pe copii să facă ce le place? Dumnezeu nu-i poate păzi pe copii de rău dacă părinții nu conlucrează cu El. Părinții ar trebui să-și împlinească cu grijă și curaj lucrarea, ducând-o înainte cu efort neobosit. — (The Review and Herald, 9 iulie, 1901.)ÎC 22.2

Dacă părinții nu se vor simți niciodată scutiți de povara educării și instruirii copiilor lor pentru Dumnezeu, dacă-și vor face în credință lucrarea cooperând cu Dumnezeu prin muncă și rugăciune stăruitoare, atunci vor fi plini de succes în a-și aduce copiii la Mântuitorul. — (The Signs of the Times, 9 aprilie, 1896.)ÎC 22.3

Un cuplu care și-a onorat responsabilitățile — Un înger din cer a venit la Zaharia și Elisabeta să-i învețe cum să-și instruiască și să-și educe copilul și cum să lucreze în armonie cu Dumnezeu pentru a pregăti un mesager care să anunțe venirea Domnului Hristos. Ca părinți, ei trebuia să colaboreze cu Dumnezeu în mod credincios pentru a forma un astfel de caracter în Ioan, încât să-l facă în stare să-și îndeplinească partea pe care Dumnezeu i-a încredințat-o, ca un lucrător competent.ÎC 22.4

Ioan a fost un copil la bătrânețe, un copil al miracolului și părinții puteau să-și închipuie că el avea de făcut o lucrare specială pentru Domnul și că Domnul va avea grijă de el. Dar ei nu au gândit așa; s-au mutat într-un loc retras la țară, unde fiul lor să nu fie expus ispitelor vieții de la oraș sau să fie determinat să se depărteze de sfaturile și instrucțiunile pe care ei, ca părinți, le-ar fi dat. Ei și-au făcut partea în dezvoltarea unui astfel de caracter în copilul lor, ce va îndeplini pe orice cale planul pe care Dumnezeu l-a destinat vieții lui.... Ei și-au îndeplinit cu sfințenie obligația. — (The Signs of the Times, 16 aprilie, 1896.)ÎC 23.1

Considerați copilul ca fiindu-vă încredințat — Părinții să-i privească pe copiii lor ca și când aceștia le-ar fi fost încredințați de Dumnezeu ca să fie educați pentru familia de sus. Învățați-i în frică și dragoste de Domnul, căci “frica de Domnul este începutul înțelepciunii”.— (The Signs of the Times, 16 aprilie, 1896.)ÎC 23.2

Aceia care sunt loiali lui Dumnezeu Îl vor reprezenta în viața de cămin. Ei vor privi educația copiilor lor ca pe o lucrare sacră, încredințată lor de Cel Prea Înalt. — (Manuscript 103, 1902.)ÎC 23.3

Părinții să se califice ca învățători creștini — Lucrarea părinților, de o așa mare însemnătate, este foarte neglijată. Treziți-vă, părinți, din somnul vostru spiritual, și înțelegeți că prima învățătură pe care copilul o primește trebuie să-i fie dată de voi. Voi să-i învățați pe micuții voștri să-L cunoască pe Hristos. Trebuie să faceți această lucrare înainte ca Satana să semene semințele lui în inimile lor. Hristos îi cheamă pe copii, iar ei trebuie conduși la El, educați în obiceiuri de hărnicie, îngrijire și ordine. Aceasta este disciplina pe care Domnul Hristos dorește ca ei s-o primească. — (The Review and Herald, 9 octombrie, 1900.)ÎC 23.4

Păcatul stă la ușa părinților dacă ei nu se califică pentru a deveni învățători creștini înțelepți și siguri. — (Manuscript 38, 1895.)ÎC 24.1

Este necesară unitate între părinți — Soțul și soția să fie strâns uniți în lucrul lor din școala căminului. Să fie foarte blânzi și prudenți în vorbire ca nu cumva să deschidă ușa prin care Satana va intra să obțină biruință după biruință. Ei trebuie să fie amabili și curtenitori unul cu altul, purtându-se în așa fel încât să se poată respecta unul pe altul. Fiecare să ajute pe celălalt să aducă în cămin o atmosferă plăcută și sănătoasă. Diferențele de opinii nu trebuie discutate în fața copiilor. Demnitatea creștină să fie păstrată întotdeauna. — (Letter 272, 1903.)ÎC 24.2

Instructor special pentru fiecare copil — Mama să exceleze întotdeauna în această lucrare de instruire a copiilor. În timp ce asupra tatălui apasă datorii mari și importante, mama, printr-o continuă rămânere cu copiii ei, în special în primii lor ani, trebuie să fie întotdeauna educatorul și însoțitorul lor special. — (Pacific Health Journal, ianuarie, 1890.)ÎC 24.3

O educație mai amplă decât instruirea obișnuită — Părinții trebuie să învețe lecția ascultării numai de vocea lui Dumnezeu, ce le vorbește prin Cuvântul Său; și, pe măsură ce o învață, ei pot preda copiilor lor lecția respectului și ascultării în cuvânt și faptă. Aceasta este lucrarea ce trebuie adusă în familie. Cei care o împlinesc, se vor înălța pe ei înșiși, dându-și seama că trebuie să-i înalțe pe copiii lor. Această educație înseamnă mult mai mult decât o instruire obișnuită.— (Manuscript 84, 1897.)ÎC 24.4

Lucrarea ocazională nu este primită — O lucrare în cămin, făcută la întâmplare, nu va trece examenul la judecată. Părinții creștini trebuie să îmbine credința cu faptele. Așa cum Avraam a poruncit casei lui după el, să poruncească și ei casei lor. Standardul pe care trebuie să-l înalțe fiecare părinte, este dat: “să țină calea Domnului”. Orice altă cale nu duce la cetatea lui Dumnezeu, ci în rândurile distrugătorului. — (The Review and Herald, 30 martie, 1897.)ÎC 25.1

Părinții să-și verifice lucrarea — Vor părinții să-și revizuiască lucrarea de educare și instruire a copiilor lor și să analizeze dacă și-au făcut toată datoria cu speranță și credință ca acești copii să poată fi o coroană a bucuriei în ziua Domnului Isus? Au trudit ei pentru bunăstarea copiilor lor în așa fel încât Domnul Isus, privind jos din ceruri, să poată sfinți eforturile lor prin darul Duhului Sfânt? Părinți, de voi depinde să vă pregătiți copiii pentru cea mai înaltă folosință în această viață, iar la sfârșit să vă împărtășiți de slava vieții viitoare. — (Good Health, ianuarie, 1880.)ÎC 25.2