Cum este ruinat caracterul

Părinții pot semăna sămânța ruinei — Părinții incorecți îi învață pe copiii lor lecții ce se vor dovedi distrugătoare pentru ei și, de asemenea, plantează spini pentru propriile lor picioare.... Într-o mare măsură fericirea viitoare a copiilor se află în mâinile părinților. Asupra lor stă importanta lucrare a formării caracterelor acestor copii. Învățăturile date în copilărie îi vor urmări pe toți prin viață. Părinții seamănă sămânța ce va încolți și va aduce roadă fie spre bine, fie spre rău. Ei îi pot pregăti pe fiii și fiicele lor fie pentru fericire, fie pentru nenorocire. — (Testimonies For The Church 1:393.)ÎC 175.1

Prin indulgență sau prin reguli de fier — Copiii sunt adesea răsfățați din pruncie și obiceiurile rele sunt fixate. Părinții au îndoit mlădița. Prin felul lor de educație, caracterul se dezvoltă fie deformat, fie în simetrie și frumusețe. Dar, în timp ce mulți greșesc de partea indulgenței, alții merg la extrema opusă și își conduc copiii cu un toiag de fier. Nici unii din aceștia nu urmează învățăturile Bibliei, ci fac o lucrare înfricoșătoare. Ei modelează mintea copiilor și trebuie să dea socoteală în ziua lui Dumnezeu pentru modul în care au făcut aceasta. Veșnicia va descoperi rezultatele lucrării făcute în această viață. — (Testimonies for the Church 4:368, 369.)ÎC 175.2

Nereușind să educe pentru Dumnezeu — Prin nereușita de a-i educa pe copiii lor să țină calea Domnului și să facă acele lucruri pe care El le-a poruncit, părinții neglijează o datorie solemnă. — (Manuscript 12, 1898.)ÎC 175.3

Unii {copii} au fost lăsați să facă ce le place; altora li s-au găsit greșeli și au fost descurajați. Doar puțin farmec, voioșie și cuvinte de aprobare le-au fost dăruite. — (Manuscript 34, 1893.)ÎC 176.1

O, numai dacă ar lucra mamele cu înțelepciune, cu calm și cu hotărâre să instruiască și să supună temperamentul firesc al copiilor lor, ce volum de păcat ar fi înăbușit în fașă și de ce oștire de necazuri ar fi scutită biserica!... Multe suflete vor fi pe veci pierdute datorită neglijenței părinților de a-și disciplina copiii cum se cuvine și de a-i învăța în tinerețe supunerea față de autoritate. Tolerarea greșelilor și domolirea acceselor de furie nu înseamnă înfigerea toporului la rădăcina răului, ci se dovedește a fi ruina a mii de suflete. O, cum vor răspunde părinții față de Dumnezeu pentru această înspăimântătoare neglijare a datoriei! — (Testimonies for the Church 4:92, 93.)ÎC 176.2

Prin neglijența ce cochetează cu păcatul — Copiii au nevoie de îngrijire și îndrumare vigilentă ca niciodată mai înainte, pentru că Satana se străduiește să câștige controlul asupra minții și inimii și să îndepărteze Duhul lui Dumnezeu. Starea înspăimântătoare a tineretului din vremea noastră constituie unul din cele mai puternice semne că trăim în ultimele zile, dar căderea multora poate fi urmarea directă a conducerii greșite a părinților. Spiritul de murmurare împotriva mustrării a prins rădăcină și aduce roada lui de nesupunere. Părinții nu sunt satisfăcuți cu caracterul pe care copiii dezvoltă, dar, în același timp, ei nu reușesc să vadă greșelile ce-i fac pe copii așa cum sunt....ÎC 176.3

Dumnezeu condamnă atât neglijența ce glumește cu păcatul și crima, cât și insensibilitatea ce descoperă prea târziu prezența dăunătoare a păcatului în familiile pretinșilor creștini. — (Idem., 199, 200.)ÎC 176.4

Prin lipsa restricției — Din cauză că nu li se impune restricție și nu sunt îndrumați corect, unii copii cresc cu caractere deformate, cu principii morale slabe și cu puțină educație în datoriile practice ale vieții. Ei sunt lăsați să facă ce le place cu impulsurile lor, cu timpul și puterile lor intelectuale. Cauza lui Dumnezeu pierde datorită neglijării acestor talente, iar răspunderea o poartă tații și mamele; și ce scuză vor prezenta oare Aceluia ai cărui ispravnici sunt, ei, cărora li s-a încredințat datoria sacră a modelării sufletelor ca, sub îngrijirea lor, acestea să-și sporească toate puterile, spre slava Creatorului lor? — (Idem., 326.)ÎC 177.1

Părinții au crezut că-și iubesc copiii dar s-au dovedit a fi cei mai răi dușmani ai lor. Ei au lăsat răul să înainteze neînfrânat. Le-au permis copiilor să cultive păcatul, ceea ce se aseamănă cu îndrăgirea și îngrijirea unei vipere care otrăvește nu doar victima care o îngrijește, ci și pe toți aceia cu care vine în contact. — (Fundamentals of Christian Education, 52, 53.)ÎC 177.2

Prin trecerea cu vederea a greșelilor evidente — În loc să se alăture celor care poartă poverile, să ridice standardul principiilor morale, lucrând cu inima și sufletul în frică de Dumnezeu ca să corecteze greșelile în copiii lor, mulți părinți își liniștesc conștiința spunând: “Copiii mei nu sunt mai răi decât alții.” Ei caută să ascundă greșelile fățișe, neplăcute lui Dumnezeu, ca nu cumva copiii lor să fie ofensați și să recurgă la metode disperate. Dacă în inimile lor este un spirit de revoltă, este mult mai bine să-l supuneți acum decât să-i permiteți să crească și să se întărească prin indulgență. Dacă părinții și-ar face datoria, am vedea o altă stare de lucruri. Mulți din acești părinți au căzut de la credință. Ei nu au înțelepciune de la Dumnezeu ca să observe șiretlicurile lui Satana și să reziste capcanelor lui. — (Testimonies for the Church 4:650, 651.)ÎC 177.3

Prin răsfățarea copiilor și prin indulgență — În mod frecvent, părinții sunt indulgenți cu copilașii lor și-i răsfață pentru că li se pare mai ușor să-i conducă în felul acesta. E mai comod să-i lași în voia lor decât să le înfrânezi înclinațiile nesupuse ce se ridică cu putere în pieptul lor. Totuși acest mod este laș. Este un lucru rău ca în felul acesta să micșorezi responsabilitatea, căci va veni timpul când acești copii, ale căror înclinații nestăvilite s-au întărit devenind pe deplin vicii, vor aduce reproș și rușine asupra lor și asupra familiilor lor. Ei intră în viața activă nepregătiți pentru ispitele ei, nefiind destul de puternici ca să suporte complicațiile și necazurile; înflăcărați, poruncitori și nedisciplinați, ei caută să-i supună pe alții voinței lor și, nereușind, se consideră tratați cu răceală de lume și se întorc împotriva ei. — (Idem., 201.)ÎC 178.1

Prin semănarea semințelor vanității — Oriunde mergem, vedem copii tratați cu indulgență, răsfățați și lăudați fără rezervă. Aceasta tinde să-i facă înfumurați, fără rușine și vanitoși. Semințele frivolității sunt semănate cu ușurință în inima omenească de către părinți și tutori nechibzuiți care laudă și sunt indulgenți cu tânărul care se află în grija lor, fără să se gândească la viitor. Încăpățânarea și mândria sunt rele ce au transformat îngeri în demoni și au închis porțile cerului pentru ei. Și totuși părinții, inconștienți, își instruiesc în mod sistematic copiii să fie agenții lui Satana. — (Pacific Health Journal, ianuarie, 1890.)ÎC 178.2

Prin a deveni sclavii copiilor de vârsta adolescenței — Ce mulți părinți istoviți și împovărați au devenit sclavii copiilor în timp ce, potrivit cu educația și instrucțiunile lor, copiii trăiesc pentru a se mulțumi, a se distra și a se slăvi pe ei înșiși. Părinții seamănă în inimile copiilor lor sămânța ce produce o recoltă pe care nu se îngrijesc s-o culeagă. Sub această educație, la vârsta de zece, doisprezece sau șaisprezece ani, copiii se cred foarte înțelepți, își imaginează că sunt extraordinari și se privesc ca fiind întru totul prea pricepuți ca să fie supuși părinților, prea elevați ca să se coboare la datoriile vieții de fiecare zi. Iubirea de plăcere le stăpânește mintea, iar egoismul, mândria și revolta aduc rezultate amare în viața lor. Ei acceptă insinuările lui Satana și cultivă o ambiție nesfințită de a-și face o apariție măreață în lume. — (The Youth's Instructor, 20 iulie, 1893.)ÎC 178.3

Prin îndrumarea greșită a iubirii și compasiunii — Părinții pot să-și îngăduie să le arate copiilor lor o afecțiune care să-i coste ascultarea de legea sfântă a lui Dumnezeu. Călăuziți de această afecțiune, ei nu ascultă de Dumnezeu, permițându-le copiilor să-și formeze impulsuri rele și se abțin să dea învățăturile și disciplina pe care Dumnezeu le-a poruncit s-o dea. Părinții își pun în primejdie sufletele lor și ale copiilor lor atunci când nesocotesc astfel poruncile lui Dumnezeu. — (The Review and Herald, 6 aprilie, 1897.)ÎC 179.1

Slăbiciunea de a nu pretinde ascultare, iubirea și compasiunea înțelese și manifestate greșit și noțiunea falsă că înțelepciunea constă în a fi indulgent și nu în a împiedica constituie un sistem de educație ce întristează pe îngeri, dar care îl încântă pe Satana, căci el aduce sute și mii de copii în rândurile sale. De aceea orbește el ochii părinților, le amorțește simțurile și le încețoșează mintea. Ei văd că fiii lor nu sunt plăcuți și responsabili, iar fiicele lor nu sunt agreabile și ascultătoare; totuși, copiii se înmulțesc în familiile lor ca să le otrăvească viața, să le umple inima cu tristețe și să fie adăugați la numărul acelora pe care Satana îi folosește ca să atragă sufletele la distrugere. — (Testimonies for the Church 5:324.)ÎC 179.2

Prin nereușita de a pretinde ascultare — Când copiii nerecunoscători sunt hrăniți, îmbrăcați și lăsați să plece necorectați, sunt încurajați de fapt să continue în calea lor rea. Și, în măsura în care părinții și tutorii lor sunt îngăduitori cu ei în felul acesta și nu le pretind ascultare, le sunt părtași la poftele lor rele. Astfel de copii ar putea fi la fel de bine la un loc cu cei răi a căror cale păcătoasă au ales s-o urmeze, decât să rămână în familii creștine, să otrăvească pe alții. În acest veac al răutății, fiecare creștin trebuie să condamne în mod hotărât faptele satanice ale copiilor neascultători. Tinerii răi n-ar trebui tratați ca buni și ascultători, ci ca tulburători ai păcii și corupători ai tovarășilor lor. — (Manuscript 119, 1901.)ÎC 179.3

Prin permisiunea dată copiilor de a-și urma propriile gânduri — Influența predominantă în societate este în favoarea îngăduirii tinerilor să-și urmeze înclinațiile naturale ale minții. — (Messages to Young People, 373.)ÎC 180.1

Ei {părinții} cred că pot câștiga dragostea copiilor, satisfăcându-le dorințele și lăsându-i să-și urmeze propriile înclinații. Ce greșeală! Copiii îngăduiți în felul acesta cresc neînfrânați în dorințele lor, cu firi nesupuse, egoiști, pretențioși și poruncitori, un blestem pentru ei înșiși și pentru cei din jurul lor. — (Testimonies For The Church 1:393.)ÎC 180.2

Prin permiterea atitudinilor greșite — Lecțiile copilăriei, bune sau rele, nu sunt învățate în zadar. În tinerețe, caracterul este dezvoltat înspre bine sau rău. Acasă poate exista laudă și flatare; în lume, fiecare este apreciat după propriile merite. Cei răsfățați, cărora le-a fost cedată, întreaga autoritate a căminului, sunt zilnic subiectul degradării, fiind constrânși să asculte de alții. Mulți sunt învățați chiar atunci, prin aceste lecții practice ale vieții, care le este locul adevărat. Adeseori, prin refuzuri, dezamăgiri și vorbire fără menajamente din partea superiorilor lor își găsesc ei adevărata poziție și sunt umiliți să înțeleagă și să-și accepte locul potrivit. Este însă un chin sever la care sunt supuși și ar fi putut fi preîntâmpinat printr-o educație adecvată în tinerețe.ÎC 180.3

Majoritatea celor rău disciplinați trec prin viață având intenții contrare celor ale lumii, suferind eșec când ar fi trebuit să aibă succes. Ei ajung să simtă că lumea le poartă pică deoarece nu-i flatează și nu-i mângâie și se răzbună prin opoziție și sfidare. Uneori, circumstanțele îi obligă să simuleze o umilință pe care n-o simt și care nu-i ajută să dea pe față un farmec natural, iar adevăratele lor caractere vor fi cu siguranță descoperite mai devreme sau mai târziu....ÎC 181.1

De ce își educă părinții în așa fel copiii încât să fie în conflict cu toți cei cu care vin în contact? — (Idem., 201, 202.)ÎC 181.2

Prin pregătirea copiilor pentru a iubi societatea — Copiii nu trebuie formați ca amatori de societate — jertfe pentru Moloh, ci ca membri ai familiei Domnului. Părinții să fie plini de compasiunea lui Hristos ca să poată lucra pentru salvarea sufletelor așezate sub influența lor. Să nu aibă mintea absorbită în întregime cu modele și practicile lumii și să nu-și educe copiii să participe la reuniuni, concerte și dansuri, sau să dea și să frecventeze petreceri, pentru că aceste lucruri neamurile le caută. — (The Review and Herald, 13 martie, 1894.)ÎC 181.3

Prin permiterea unei căutări egoiste a fericirii — Există mulți tineri care ar fi putut fi o binecuvântare pentru societate și o onoare pentru cauza lui Dumnezeu dacă ar fi pășit în viață cu idei corecte despre ce constituie succesul, dar, în loc să fie conduși de judecată și principii, au fost învățați să se supună înclinației capricioase și au căutat să-și facă doar lor pe plac, îngăduindu-și plăceri egoiste, crezând că în felul acesta obțin fericirea. Ei însă nu reușesc să-și atingă obiectivul deoarece căutarea fericirii pe calea egoismului nu aduce decât nenorocire. Ei sunt nefolositori atât în societate, cât și în cauza lui Dumnezeu. Perspectivele lor sunt din cele mai descurajatoare, atât pentru lumea aceasta cât și pentru cea viitoare, căci prin iubirea de plăcere egoistă le pierd pe amândouă. — (The Youth's Instructor, 20 iulie, 1893.)ÎC 181.4

Prin lipsa de evlavie în cămin — În familiile pretins creștine, unde tații și mamele trebuie să fie cercetători sârguincioși ai Scripturilor pentru ca să poată cunoaște fiecare specificare și restricție a Cuvântului lui Dumnezeu, se manifestă neglijarea instrucțiunilor Cuvântului și a creșterii copiilor în sfatul și învățătura Domnului. Părinții pretinși creștini dau greș în a practica evlavia în familie. Cum pot tații și mamele să reprezinte caracterul lui Hristos în viața de cămin, când ei sunt mulțumiți să atingă un standard scăzut și ieftin? Sigiliul viului Dumnezeu va fi așezat numai asupra acelora care vor purta o asemănare cu Hristos în caracter. — (The Review and Herald, 21 mai, 1895.)ÎC 182.1

Dacă părinții erau ascultători de Dumnezeu — Dumnezeu nu va îndreptăți guvernarea rea a părinților. Astăzi sute de copii îngroașă rândurile dușmanului, trăind și lucrând departe de cauza lui Dumnezeu. Ei sunt neascultători, nemulțumitori, nesfinți, dar păcatul zace la ușa părinților lor. Părinți creștini, mii de copii pier în păcatele lor din cauza nereușitei părinților lor de a conduce căminul cu înțelepciune. Dacă părinții ar fi ascultat de Conducătorul nevăzut al armatelor lui Israel, a cărui slavă era ascunsă în stâlpul de nor, n-ar fi fost văzută starea nefericită de lucruri existentă acum în atât de multe familii. — (The Review and Herald, 6 iunie, 1899.)ÎC 182.2