Mărturisirea lui Iuda

Iuda a fost plin de amară remușcare și rușine din cauza faptei lui perfide de a-L trăda pe Domnul Isus. Când a fost martor la tratamentul crud pe care L-a îndurat Mântuitorul, a fost copleșit. El Îl iubise pe Isus, dar iubise și mai mult banii. Nu se gândise că Isus va suporta să fie luat de gloata pe care o condusese el. Iuda se așteptase ca Isus să facă o minune și să Se elibereze. Când a văzut, însă, mulțimea furioasă în sala de judecată, însetând după sânge, și-a simțit profund vina. În timp ce mulți Îl acuzau pe Isus cu vehemență, Iuda s-a grăbit prin mulțime, mărturisind că păcătuise vânzând sânge nevinovat. El le-a oferit preoților banii pe care aceștia i-i plătiseră și i-a implorat să-L elibereze, declarând că Isus era complet nevinovat.IM 216.1

Iritarea și confuzia i-au făcut pe preoți să tacă pentru puțin timp. Nu doreau ca lumea să știe că îi plătiseră pe unul din pretinșii urmași ai lui Isus să-L dea în mâinile lor. Doreau să ascundă faptul că Îl vânaseră pe Isus ca pe un tâlhar și că Îl prinseseră pe ascuns. Mărturisirea lui Iuda, însă, precum și înfățișarea lui vinovată și sălbatică, i-au expus înaintea mulțimii, arătând că ura fusese cea care îi făcuse să-L prindă pe Domnul Isus. În timp ce Iuda, cu voce tare, Îl declara nevinovat, preoții au răspuns: “Ce ne pasă nouă? Treaba ta.” Matei 27, 4. Îl aveau pe Isus în puterea lor și erau hotărâți să nu le scape. Copleșit de tulburare, Iuda a aruncat banii pe care acum îi disprețuia, la picioarele celor care îl plătiseră și, cu groază și chin sufletesc, a plecat și s-a spânzurat.IM 216.2

Domnul Isus avea mulți simpatizanți în mulțimea din jurul Lui, iar faptul că nu răspundea nimic la întrebările ce Îi erau puse a uimit gloata. Cu toată batjocura și violența oamenilor, pe fața Lui nu s-a văzut nici o expresie de tulburare și nici o privire încruntată. Era demn și liniștit. Spectatorii priveau la El cu mirare. Ei comparau statura Lui perfectă și ținuta Lui hotărâtă și demnă cu înfățișarea celor care stăteau împotriva Lui la judecată și își spuneau unul altuia că El semăna mai mult cu un împărat decât oricare dintre conducători. Nu avea semne de criminal. Ochii îi erau blânzi, limpezi și fără teamă, iar fruntea lată și înaltă. Fiecare trăsătură Îi era puternic marcată de bunăvoință și principii nobile. Răbdarea și stăpânirea Lui de Sine erau atât de diferite de ale omului, încât mulți s-au cutremurat. Chiar Irod și Pilat au fost tulburați de ținuta Lui nobilă și dumnezeiască.IM 216.3