Capitolul 29 — Răstignirea Domnului Hristos

Domnul Hristos, Fiul scump al lui Dumnezeu, a fost dus și predat poporului ca să fie răstignit. Ucenicii și credincioșii din împrejurimi, s-au alăturat mulțimii care-L urma pe Isus la Calvar. Era și mama lui Isus acolo, sprijinită de Ioan, ucenicul iubit. Inima îi era lovită de un chin de nedescris; totuși, ca și ucenicii, ea spera ca scena dureroasă să se schimbe, iar Isus să-și afirme puterea și să apară înaintea dușmanilor Lui ca Fiul lui Dumnezeu. Apoi inima ei de mamă era iarăși zdrobită, când își amintea cuvintele în care El Se referise pe scurt la lucrurile care se întâmplau în acea zi.IM 220.1

Isus abia trecuse de poarta casei lui Pilat când, a fost adusă crucea pregătită pentru Baraba și pusă pe umerii Lui zdrobiți și însângerați. Tovărășii lui Baraba, care aveau să sufere moartea în același timp cu Isus, au primit și ei câte o cruce. Mântuitorul și-a purtat povara doar câțiva zeci de metri când, din cauza pierderii de sânge, a epuizării și durerii excesive, a căzut la pământ.IM 220.2

Când și-a revenit, crucea I-a fost din nou pusă pe umeri și a fost forțat să meargă înainte. El S-a clătinat câțiva pași, ducându-și povara, apoi a căzut la pământ, parcă fără viață. La început s-a crezut că este mort, dar, până la urmă, și-a revenit. Preoții și conducătorii nu simțeau nici o compasiune pentru victima lor suferindă; dar au văzut că Îi era imposibil să-și ducă mai departe instrumentul de tortură. În timp ce se gândeau ce să facă, Simon, un cirenian care venea din direcție opusă, a întâlnit mulțimea, a fost prins la instigarea preoților și silit să care crucea Domnului Hristos. Fiii lui Simon erau ucenici ai lui Isus, dar el nu avusese niciodată legături cu El.IM 220.3

O mare mulțime Îl urma pe Mântuitorul la Calvar. Mulți din ei Îl sfidau și batjocoreau; însă alții plângeau și povesteau faptele Sale slăvite. Cei pe care îi vindecase de diferite boli și cei pe care îi înviase din morți declarau lucrările Lui minunate cu voce arzătoare, întrebând ce a făcut Isus ca să fie tratat ca un făcător de rele. Numai cu câteva zile în urmă Îl însoțiseră cu osanale voioase, fluturând ramuri de palmier, în timp ce El intra triumfător în Ierusalim. Dar mulți din cei care strigaseră preamărindu-L, pentru că atunci era popular să facă aceasta, acum strigau din ce în ce mai tare: “Răstigniți-L! Răstigniți-L!”IM 221.1