Capitolul 32 — Cincizecimea

Când Domnul Isus le-a deschis ucenicilor înțelegerea însemnătății profețiilor cu privire la El, i-a asigurat că toată puterea I-a fost dată în cer și pe pământ și le-a poruncit să meargă și să predice Evanghelia la orice făptură. Deodată li s-a redeșteptat ucenicilor vechea speranță că Domnul Isus Se va așeza pe tronul lui David la Ierusalim și L-au întrebat: “Doamne, în vremea aceasta ai de gând să așezi din nou împărăția lui Israel?” Faptele Apostolilor 1, 6. Mântuitorul a așternut peste mintea lor o incertitudine în privința acestui subiect și le-a răspuns: “Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.” Faptele Apostolilor 1, 7.IM 241.1

Ucenicii au început să spere că minunata coborâre a Duhului Sfânt va influența poporul evreu să-L accepte pe Isus. Mântuitorul S-a abținut de la alte explicații, deoarece știa că, atunci când Duhul Sfânt va veni peste ei în măsură deplină, mintea le va fi iluminată și ei vor înțelege mai bine lucrarea ce le stătea în față și o vor continua chiar de acolo de unde o lăsase El.IM 241.2

Ucenicii s-au adunat în camera de sus, unindu-se în rugăciune cu femeile credincioase, cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui. Acești frați, care fuseseră necredincioși, erau acum pe deplin statorniciți în credința lor de cele petrecute la răstignire, de învierea și înălțarea Domnului. Numărul celor adunați era de aproape o sută douăzeci.IM 241.3