Arestarea și judecarea apostolilor

Saducheii au fost foarte agitați din cauza acestei predicări despre învierea lui Hristos și despre faptul că, prin moartea și învierea Lui, îi va învia până la urmă pe toți cei din morminte. Au simțit că doctrina lor preferată era în primejdie și reputația le era în joc. Căpitanul templului și unii din slujbași erau saduchei. Căpitanul, cu ajutorul unor saduchei, i-a arestat pe cei doi apostoli și i-a aruncat în temniță, pentru că era prea târziu să le cerceteze cazurile în seara aceea.IM 250.1

În ziua următoare, Ana, Caiafa și alți demnitari ai templului s-au adunat pentru judecarea celor prinși, care au fost aduși înaintea lor. Exact în aceeași sală și în fața acelorași oameni, se lepădase Petru în mod rușinos de Domnul lui. Toate acestea i-au venit în minte ucenicului cu claritate, când a fost adus acolo la propria-i judecată. Avea acum ocazia să-și răscumpere lașitatea de mai înainte.IM 250.2

Cei prezenți și-au amintit rolul jucat de Petru la judecata Învățătorului lui și se măguleau că-l vor putea intimida amenințându-l cu închisoarea și moartea. Dar acel Petru care se lepădase de Hristos în ceasul marii Lui nevoi era ucenicul impulsiv, încrezător în sine, mult diferit de cel care se afla în ziua aceea în fața Sinedriului pentru examinare. El se convertise; nu se mai încredea în sine și nu mai era un lăudăros mândru. Fusese umplut cu Duhul Sfânt și prin puterea Lui devenise tare ca stânca, plini de curaj și, totuși, modest în a-L înălța pe Hristos. Era gata să îndepărteze pata apostaziei lui, onorând Numele pe care odată refuzase să-L recunoască.IM 250.3