Apărarea lui Ștefan

Ștefan a fost chestionat dacă erau adevărate acuzațiile aduse împotriva lui, iar el s-a apărat cu o voce clară și mișcătoare, ce a răsunat în sala soborului. A repetat istoria poporului ales al lui Dumnezeu în cuvinte ce au fermecat adunarea. A dat pe față o cunoaștere amănunțită a organizării societății iudaice, precum și interpretarea spirituală a acesteia, așa cum fusese manifestată prin Domnul Hristos. El a început cu Avraam, parcurgând istoria generație după generație, trecând prin toate evenimentele naționale ale lui Israel, până la Solomon, subliniind punctele cele mai importante pentru a-și apăra cauza.IM 264.1

Ștefan și-a prezentat în mod clar loialitatea față de Dumnezeu și față de credința iudaică, arătând în același timp că Legea în care se încredeau ei pentru mântuire nu fusese în stare să-l păzească pe Israel de idolatrie. El a făcut o legătură între Domnul Isus Hristos și întreaga istorie iudaică. A făcut referire la construirea templului de către Solomon și la cuvintele acestuia și ale lui Isaia: “Dar Cel Prea Înalt nu locuiește în locașuri făcute de mâini omenești, cum zice proorocul: Cerul este scaunul Meu de domnie și pământul este așternutul picioarelor Mele. Cel fel de casă Îmi veți zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă? N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?...” Locul celei mai înalte forme de închinare la Dumnezeu era în cer.IM 264.2

Când Ștefan a atins acest punct, s-a iscat un freamăt printre oameni. Arestatul și-a citit soarta pe chipurile din fața lui. El a înțeles rezistența cu care i-au fost întâmpinate cuvintele, pe care le rostea după cum îi dicta Duhul Sfânt. A știut că-și dădea ultima mărturie. Puțini care citesc cuvântarea lui Ștefan o apreciază cum se cuvine. Ar trebui ținut seama de ocazia, timpul și locul respectiv, pentru a face ca aceste cuvinte ale lui să ne transmită semnificația lor deplină.IM 264.3

Când a făcut legătura între Isus Hristos și profeții și a vorbit în felul acela despre templu, preotul, simulând că este cuprins de groază, și-a sfâșiat veșmântul. Acest fapt a fost pentru Ștefan semnalul că glasul îi va fi curând adus la tăcere pentru totdeauna. Deși se afla chiar în mijlocul predicii, a încheiat pe neașteptate, lăsând dintr-o dată la o parte lanțul istoriei și, întorcându-se către judecătorii lui înfuriați, le-a zis: “Oameni tari la cerbice, netăiați împrejur cu inima și cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt. Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi. Pe care din prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-ați vândut acum și L-ați omorât: voi, care ați primit legea dată prin îngeri și n-ați păzit-o.”IM 265.1