O moarte de martir
La auzul acestor lucruri, preoții și conducătorii și-au ieșit din fire de mânie. Ei semănau mai mult cu niște fiare sălbatice de pradă, decât cu niște ființe omenești. S-au năpustit asupra lui Ștefan, scrâșnind din dinți. El, însă, nu s-a intimidat; se aștepta la asta. Fața îi era calmă și strălucea de o lumină îngerească. Nu s-a speriat de preoții furioși și de mulțimea agitată. “Dar Ștefan, plin de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; și a zis: ‘Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.’”IM 265.2
Priveliștea din jur s-a șters din fața ochilor lui;IM 265.3
porțile cerului erau întredeschise, iar Ștefan, privind prin ele, a văzut slava curților lui Dumnezeu și pe Domnul Hristos, ca și când tocmai s-ar fi ridicat de pe tron, gata să-și sprijine slujitorul care avea să sufere moarte de martir pentru Numele Său. Când Ștefan a prezentat scena slăvită deschisă înaintea lui, persecutorii lui n-au mai putut îndura. Și-au astupat urechile să nu-i mai poată auzi cuvintele și, scoțând strigăte tari, s-au năpustit cu furie asupra lui, cu un singur gând. “Și ei au aruncat cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: ‘Doamne Isuse, primește duhul meu!’ Apoi a îngenuncheat și a strigat cu glas tare: ‘Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!’ și după aceste vorbe, a adormit.”
În mijlocul agoniei acestei morți crude, credinciosul martir, ca și Învățătorul lui divin, s-a rugat pentru ucigașii lui. Martorilor care îl acuzaseră pe Ștefan li s-a cerut să arunce primele pietre. Aceste persoane și-au pus hainele la picioarele lui Saul, care luase parte activă la dispută și consimțise la moartea arestatului.IM 266.1
Martiriul lui Ștefan a făcut o impresie profundă asupra tuturor care l-au văzut murind. A fost o încercare dureroasă pentru biserică, dar a avut ca rezultat convertirea lui Saul. Credința, hotărârea și proslăvirea martirului n-au putut fi șterse din amintirea acestuia. Sigiliul lui Dumnezeu de pe fața lui Ștefan și cuvintele lui, care atingeau sufletul tuturor care îl ascultau, cu excepția celor împietriți din cauză că opuneau rezistență luminii, au rămas în memoria privitorilor și au mărturisit în favoarea adevărului celor proclamate de el.IM 266.2
Lui Ștefan nu i s-a dat o sentință legală, dar autoritățile romane au fost mituite cu sume mari de bani ca să nu investigheze cazul. Saul părea plin de un zel frenetic în timpul judecării și uciderii lui Ștefan. Părea să fie supărat pe propria lui convingere secretă că Ștefan a fost onorat de Dumnezeu chiar atunci când oamenii l-au dezonorat.IM 266.3
El a continuat să persecute biserica lui Dumnezeu, hăituindu-i pe credincioși, prinzându-i în casele lor și dându-i în mâinile preoților și conducătorilor pentru a fi întemnițați și uciși. Zelul lui de a continua prigoana era o teroare pentru creștinii din Ierusalim. Autoritățile romane nu au făcut nici un efort pentru a opri această lucrare nemiloasă, ci, în secret i-au ajutat pe evrei pentru a le câștiga respectul și a se asigura de favoarea lor.IM 267.1
Învățatul Saul era un instrument puternic în mâinile lui Satana, prin care acesta își manifesta răzvrătirea împotriva Fiului lui Dumnezeu; dar Unul mai puternic decât Satana îl alesese pe Saul ca să ia locul martirului Ștefan, să lucreze și să sufere pentru Numele Lui. Saul era un bărbat foarte respectat de evrei, atât pentru faptul că era învățat, cât și pentru zelul lui în prigonirea credincioșilor. El nu era membru în consiliul Sinedriului. După moartea lui Ștefan, însă, s-a luat în considerare rolul pe care îl îndeplinise el cu acea ocazie și Saul a fost ales în acel consiliu.IM 267.2