Capitolul 37 — Convertirea lui Saul

Capitol bazat pe textele din Faptele Apostolilor 9, 1-22.

Mintea lui Saul a fost foarte frământată de moartea triumfătoare a lui ștefan. Prejudecățile i-au fost zguduite, dar părerile și argumentele preoților și conducătorilor l-au convins până la urmă că ștefan fusese un hulitor; că Isus Hristos pe care Îl predica fusese un înșelător și că aceia care îndeplineau slujbele sfinte trebuia să aibă dreptate. Saul era un om hotărât și cu convingeri puternice. Odată ce s-a fixat pe deplin în mintea lui faptul că vederile preoților și cărturarilor erau corecte, el a devenit foarte înverșunat împotriva creștinismului. Zelul lui l-a determinat să se angajeze de bună voie în prigonirea credincioșilor. El a făcut ca oameni sfinți să fie târâți înaintea consiliilor, să fie închiși sau condamnați la moarte, fără dovada vreunui delict, cu excepția credinței lor în Isus. Zelul lui Iacov și Ioan avea un caracter asemănător, dar o orientare diferită, atunci când doriseră să coboare foc din cer ca să-i consume pe cei care L-au luat în râs și L-au disprețuit pe Învățătorul lor.IM 268.1

Saul urma să călătorească la Damasc pentru afacerile lui, dar era hotărât să atingă un dublu obiectiv, căutându-i pe toți care credeau în Hristos. Pentru aceasta, el a obținut scrisori de la marele preot, ca să le citească în sinagogi, scrisori care îl autorizau să-i prindă pe toți cei suspectați a crede în Isus și să-i trimită la Ierusalim prin soli, ca să fie judecați și pedepsiți. El a pornit la drum plin de tăria și vigoarea bărbăției și de focul zelului său greșit orientat.IM 268.2

Pe când călătorii obosiți se apropiau de Damasc, ochii lui Saul priveau cu plăcere ținutul fertil, grădinile frumoase, livezile roditoare și pârâurile reci care curgeau clipocind printre arbuștii de un verde viu. Era foarte reconfortant să vadă asemenea priveliște după o călătorie lungă și obositoare prin pustietate. În timp ce Saul și tovarășii lui priveau peisajul cu admirație, o lumină mai puternică decât a soarelui a strălucit deodată în jurul lui. “El a căzut la pământ și a auzit un glas care-i zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce mă prigonești?’ ‘Cine ești Tu, Doamne?’ a răspuns el. și Domnul a zis: ‘Eu sunt Isus pe care-L prigonești. ți-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un țepuș.’”IM 269.1