Prima Conferință Generală

Unii evrei din Iudea au stârnit o consternare generală printre credincioșii dintre neamuri cu privire la circumcizie. Ei afirmau cu putere că nimeni nu poate fi mântuit fără să fie tăiat împrejur și să țină întreaga lege ceremonială.IM 304.3

Aceasta era o chestiune importantă, care afecta biserica într-un grad foarte mare. Pavel și Barnaba au întâmpinat-o cu promptitudine și s-au opus prezentării acestui subiect neamurilor. Credincioșii evrei din Antiohia, care favorizau poziția celor din Iudea, s-au opus lui Pavel și Barnaba. Au rezultat multe discuții și lipsă de armonie în biserică, până când în final biserica din Antiohia, presimțind că între ei va avea loc o divizare dacă vor continua discuțiile pe această temă, a hotărât să trimită pe Pavel și Barnaba împreună cu niște bărbați cu răspundere din Antiohia la Ierusalim, ca să prezinte situația înaintea apostolilor și prezbiterilor. Acolo, ei trebuiau să se întâlnească cu delegați din diferite biserici și cu aceia care veneau pentru sărbătorile anuale care se apropiau. Între timp, toate controversele trebuiau să înceteze, până când bărbații cu răspundere ai bisericii aveau să ia o hotărâre finală. Această decizie trebuia atunci acceptată în mod universal de diferitele comunități din țară.IM 305.1

Când au ajuns la Ierusalim, delegații din Antiohia au prezentat înaintea adunării bisericilor succesul care însoțise lucrarea lor și confuzia rezultată din faptul că anumiți farisei convertiți afirmau că neamurile trebuie să fie circumcise și să țină legea lui Moise, pentru a fi mântuite.IM 305.2

Evreii se mândreau cu serviciile lor stabilite în mod divin și au dedus că, odată ce Dumnezeu a precizat modul de închinare evreiesc, era imposibil ca El să autorizeze vreodată vreo schimbare în vreuna din indicațiile legate de aceasta. Creștinătatea, au hotărât ei, trebuie să se adapteze la legile și ceremoniile iudaice. Le era greu să înțeleagă pe deplin ce fusese desființat prin moartea Domnului Hristos.IM 305.3

Le era greu să priceapă că toate jertfele lor prefiguraseră moartea Fiului lui Dumnezeu, în care tipul s-a întâlnit cu antitipul, făcând ca toate ceremoniile și jertfele religiei iudaice, hotărâte în chip divin, să nu mai aibă nici o valoare.IM 306.1

Pavel fusese mândru de strictețea lui ca fariseu, dar, după ce Domnul Hristos i S-a descoperit în drum spre Damasc, în mintea lui s-a clarificat misiunea Mântuitorului, precum și propria-i lucrare în convertirea neamurilor, și a înțeles pe deplin diferența dintre credința vie și formalismul mort. Pavel încă se pretindea un fiu al lui Avraam și ținea cele Zece Porunci în literă și în spirit, cu tot atâta loialitate ca și înainte de convertirea lui la creștinism. El știa, însă, că ceremoniile tipice trebuiau, în curând, să înceteze cu totul, de vreme ce lucrurile spre care acestea arătaseră se împliniseră, iar lumina Evangheliei își revărsa slava peste religia iudaică, dând o semnificație nouă vechilor sale ritualuri.IM 306.2