Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Istoria Mântuirii

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Un lucrător care se adaptează

    Priviți-l pe Pavel în temnița din Filipi unde, în ciuda durerii care-i chinuia trupul, cântecul său de laudă sparge tăcerea nopții. După ce cutremurul a deschis ușile închisorii, glasul său este iarăși auzit, în cuvinte de voioșie pentru temnicerul păgân: “Să nu-ți faci nici un rău, căci noi suntem toți aici.” Fiecare om era la locul lui, reținut de prezența unui tovarăș de temniță. Temnicerul, convins de realitatea acelei credințe care îl susține pe Pavel, întreabă despre calea mântuirii și, împreună cu toată casa lui, se unește cu grupa persecutată a ucenicilor lui Hristos.IM 312.1

    Priviți-l pe Pavel la Atena, înaintea sfatului Areopagului, întâmpinând știința cu știință, logica cu logică și filozofia cu filozofie. Observați cum, cu tactul născut din dragostea divină, el arată către Iehova ca fiind “Dumnezeul necunoscut” căruia I se închinau fără să știe ascultătorii lui; folosindu-se de cuvintele unui poet de-al lor, Pavel Îl descrie ca Tată ai cărui copii sunt ei. În acea epocă a castelor sociale, când drepturile omului erau total nerecunoscute, ascultați-l cum prezintă marele adevăr al frăției omenești, declarând că Dumnezeu dorește “ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului.” Apoi arată cum modul în care îi trataseră Dumnezeu pe oameni este străbătut, ca de un fir de aur, de planurile Sale pline de har și îndurare. El “le-a așezat anumite vremi și a pus anumite hotare locuinței lor, ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.”IM 312.2

    Ascultați-l pe Pavel în sala de judecată a lui Festus, când împăratul Agripa, convins de adevărul Evangheliei, exclamă: “Aproape m-ai convins să fiu creștin.” Pavel răspunde cu politețe prietenoasă, arătând spre lanțurile sale: “Să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci și toți cei ce mă ascultă astăzi să fiți așa cum sunt și eu, afară de lanțurile acestea.”IM 313.1

    Și-a petrecut viața așa cum o descrie în propriile-i cuvinte: “Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între frații falși; în osteneli și necazuri, în priveghiuri adesea, în foame și sete, în posturi adesea, în frig și în lipsă de îmbrăcăminte.” 2 Corinteni 11, 26.27.IM 313.2

    “Când suntem ocărâți,” spunea Pavel, “binecuvântăm; când suntem prigoniți, răbdăm; când suntem vorbiți de rău, ne rugăm”; “ca niște întristați și totdeauna suntem veseli; ca niște săraci și totuși îmbogățim pe mulți; ca neavând nimic și totuși stăpânind toate lucrurile.” 1 Corinteni 4, 12.13; 2 Corinteni 6, 10.IM 313.3

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents