Capitolul 45 — Taina fărădelegii

În a doua lui epistolă către tesaloniceni, apostolul Pavel a prezis marea apostazie ce va avea ca rezultat instaurarea puterii papale. El spunea că ziua lui Hristos nu va veni “înainte ca să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalță mai pe sus de tot ce se numește ‘Dumnezeu’ sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” Apostolul îi avertizează mai departe pe frații lui că “taina fărădelegii a și început să lucreze.” 2 Tesaloniceni 2; 3, 4.7. Chiar la acea dată timpurie, el a văzut strecurându-se în biserică rătăciri ce urmau să pregătească o cale pentru dezvoltarea papalității.IM 326.1

Puțin câte puțin, mai întâi pe furiș și în liniște, apoi din ce în ce mai pe față, pe măsură ce creștea în putere și câștiga controlul asupra minții oamenilor, taina fărădelegii și-a continuat lucrarea înșelătoare și blasfemiatoare. Aproape pe nesimțite, obiceiurile păgâne și-au croit drum în biserica creștină. Spiritul de compromis și de asemănare cu lumea a fost ținut în frâu pentru un timp de persecuțiile crude îndurate de biserică din partea păgânilor. Dar, când persecuția a încetat și creștinismul a intrat în curțile și palatele împăraților, biserica și-a lăsat la o parte simplitatea umilă a lui Hristos și a apostolilor pentru pompa și mândria preoților și conducătorilor păgâni, iar cerințele lui Dumnezeu au fost înlocuite cu teorii și tradiții omenești. Convertirea numai cu numele a lui Constantin, în prima parte a secolului al patrulea, a produs mare bucurie, iar lumea a intrat în biserică, îmbrăcată cu o formă de evlavie. Atunci corupția a progresat rapid. Păgânismul, în aparență înfrânt, devenise biruitor. Spiritul lui stăpânea biserica. Învățăturile, ceremoniile și superstițiile sale au fost integrate în credința și închinarea așa zișilor urmași ai lui Hristos.IM 326.2

Acest compromis între creștinism și păgânism a avut ca rezultat dezvoltarea omului fărădelegii prezis în profeție, ca împotrivindu-se și înălțându-se mai pe sus de Dumnezeu. Acest sistem uriaș al religiei false este o capodoperă a puterii lui Satana, un monument al eforturilor sale de a se așeza pe tron pentru a conduce lumea după voia lui.IM 327.1

Pentru a-și asigura câștiguri și onoruri lumești, biserica a fost condusă să caute favoarea și sprijinul oamenilor de seamă ai pământului și, respingându-L astfel pe Hristos, a fost determinată să se supună reprezentantului lui Satana — episcopul Romei.IM 327.2

Una din doctrinele principale ale catolicismului spune că papa este capul vizibil al bisericii universale a lui Hristos, învestit cu autoritate supremă asupra episcopilor și pastorilor din toate părțile lumii. Mai mult decât atât, papa și-a atribuit chiar titlurile Dumnezeirii.IM 327.3

Satana știa foarte bine că Sfintele Scripturi îi vor face pe oameni în stare să-i discearnă înșelăciunile și să reziste puterii lui. Pe temeiul acestui Cuvânt, chiar Mântuitorul lumii a rezistat atacurilor sale. La fiecare asalt, Domnul Hristos a prezentat scutul adevărului veșnic, spunând: “Stă scris.” El s-a opus fiecărei sugestii a adversarului, cu înțelepciunea și puterea Cuvântului. Pentru a-și păstra influența asupra oamenilor și a întări autoritatea uzurpatorului papal, Satana trebuie să țină omenirea în ignoranță în privința Scripturilor. Biblia L-ar înălța pe Dumnezeu și i-ar așeza pe oamenii mărginiți în adevărata lor poziție; prin urmare, adevărurile ei sacre trebuie ascunse și interzise. Această tactică a fost adoptată de biserica romană. Timp de sute de ani, circulația Bibliei a fost interzisă. Oamenii nu aveau voie s-o citească sau s-o aibă în casele lor, iar preoți și prelați lipsiți de principii îi interpretau învățăturile pentru a-și susține pretențiile. În felul acesta, papa a ajuns să fie recunoscut aproape peste tot ca locțiitorul lui Dumnezeu pe pământ, dotat cu autoritate supremă asupra bisericii și statului.IM 327.4