Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Istoria Mântuirii

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Un conducător reformator

    În providența lui Dumnezeu, Luther s-a hotărât să viziteze Roma. Papa promisese o indulgență tuturor celor care urcau pe genunchi așa numita scară a lui Petru. Într-o zi, Luther îndeplinea acest lucru când, deodată, o voce ca de tunet a părut să-i spună: “Cel neprihănit va trăi prin credință!” El a sărit în picioare cu rușine și groază și a fugit de la locul nesocotinței lui. Acel text nu și-a pierdut niciodată puterea asupra sufletului său. De la data aceea, el a văzut mai clar decât oricând înainte aberația încrederii în faptele omenești pentru mântuire și necesitatea unei credințe statornice în meritele lui Hristos. I se deschiseseră ochii și nu aveau să li se mai închidă față de înșelătoriile satanice ale papalității. Când și-a întors fața de la Roma, el și-a întors și inima, iar de la data aceea separarea s-a adâncit până când el a rupt orice legătură cu biserica papală.IM 341.3

    După ce s-a întors de la Roma, Luther a primit la universitatea din Wittenberg titlul de doctor în teologie. Avea acum libertatea să se dedice, ca niciodată mai înainte, Scripturii pe care o iubea. El se angajase solemn să studieze cu atenție și să predice cu fidelitate Cuvântul lui Dumnezeu în toate zilele vieții lui și nu spusele și învățăturile papilor. El nu mai era un simplu călugăr sau profesor, ci vestitorul autorizat al Bibliei. El a fost chemat ca păstor, să hrănească turma lui Dumnezeu care flămânzea și înseta după adevăr. Luther a declarat cu hotărâre că nici o altă doctrină n-ar trebui primită de creștini decât cele întemeiate pe autoritatea Sfintelor Scripturi. Aceste cuvinte loveau chiar temelia supremației papale. Ele conțineau principiile vitale ale Reformei.IM 342.1

    Cu îndrăzneală, Luther și-a început lucrarea ca un erou al adevărului. Glasul i se auzea la amvon într-o avertizare solemnă și stăruitoare. El prezenta înaintea poporului caracterul ofensator al păcatului și învăța că este imposibil ca omul să-și micșoreze vina sau să scape de pedeapsa ei prin faptele proprii. Nimic nu-l poate salva pe păcătos decât pocăința înaintea lui Dumnezeu și credința în Hristos. Harul Domnului Hristos nu poate fi cumpărat; este un dar fără plată. Luther îi învăța pe oameni să nu cumpere indulgențe, ci să privească prin credință la Mântuitorul răstignit. El își relata propria experiență dureroasă din vremea când încerca zadarnic să-și asigure mântuirea prin umilire și penitență și îi asigura pe ascultătorii săi că a găsit pace și bucurie doar luându-și privirea de la sine și crezând în Hristos.IM 342.2

    Învățăturile lui Luther au atras atenția minților gânditoare din întreaga Germanie. Din predicile și scrierile sale ieșeau raze de lumină care trezeau și iluminau mii de oameni. O credință vie lua locul formalismului mort în care fusese ținută biserica un timp așa de îndelungat. Zilnic, poporul își pierdea încrederea în superstițiile catolicismului. Barierele prejudecăților erau date la o parte. Cuvântul lui Dumnezeu, prin care Luther încerca orice doctrină și orice pretenție, era ca o sabie cu două tăișuri, care-și tăia drum spre inima oamenilor. Pretutindeni se deștepta dorința de progres spiritual. Pretutindeni exista o astfel de foame și sete după neprihănire, cum nu mai fusese cunoscută timp de secole. Ochii oamenilor, așa de multă vreme îndreptați spre rituri și mijlocitori omenești, se întorceau acum cu pocăință și credință către Domnul Hristos și răstignirea Lui.IM 343.1

    Scrierile și învățătura reformatorului au ajuns la toate popoarele creștinătății. Lucrarea s-a răspândit în Elveția și Olanda. Copii ale scrierilor sale și-au croit drum spre Franța și Spania. În Anglia, învățăturile lui au fost primite ca și cuvântul vieții. Adevărul a ajuns și în Belgia și Italia. Mii se deșteptau din amorțeala lor de moarte, la bucuria și speranța unei vieți de credință.IM 343.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents