Iluminarea Angliei și Scoției

În timp ce Luther deschidea o Biblie închisă pentru poporul Germaniei, Tyndale a fost impulsionat de Duhul lui Dumnezeu să facă același lucru pentru Anglia. studia cu sârguință Scripturile și predica fără teamă convingerile sale despre adevăr, îndemnând ca toate doctrinele să fie puse la proba Cuvântului lui Dumnezeu. Zelul său nu putea decât să stârnească opoziția papistașilor. Un doctor catolic învățat, care s-a angajat într-o dispută cu el, a exclamat: “Ar fi mai bine pentru noi să fi fost fără Legea lui Dumnezeu, decât fără a papei.” Tyndale a răspuns: “Îl disprețuiesc pe papă și toate legile lui; și, dacă Dumnezeu îmi cruță viața, nu după mulți ani voi face ca un băiat de la plug să cunoască mai mult din Scripturi decât tine.”IM 350.2

Astfel a fost confirmat țelul pe care începuse să-l nutrească, de a da poporului Noul Testament în limba lui, iar el s-a dedicat imediat acestei lucrări. Întreaga Anglie părea împotriva lui și Tyndale s-a hotărât să caute adăpost în Germania. Aici a început tipărirea Noului Testament în limba engleză. Curând au fost terminate trei mii de copii ale Noului Testament, urmate în același an de o altă ediție.IM 350.3

În cele din urmă, el a dat mărturie pentru credința lui printr-o moarte de martir, dar armele pregătite de el le-au dat altor soldați posibilitatea să lupte, de-a lungul secolelor, chiar până în vremea noastră.IM 351.1

În Scoția, Evanghelia a găsit un erou în persoana lui John Knox. Acest reformator devotat nu se temea de oameni. Focurile martiriului, care izbucneau în jur, nu făceau decât să-i însuflețească zelul cu o intensitate mai mare. Cu securea despotică atârnând amenințătoare deasupra capului său, și-a păstrat poziția lovind cu putere în stânga și în dreapta, ca să nimicească idolatria. Astfel și-a menținut el obiectivul, rugându-se și luptând luptele Domnului, până când Scoția a fost liberă.IM 351.2

În Anglia, Latimer susținea de la amvon că Biblia trebuie citită în limba poporului. El spunea că Autorul Sfintei Scripturi “este Însuși Dumnezeu;” și această Scriptură se împărtășește de puterea și de veșnicia Autorului ei. “Nu există rege, împărat, magistrat și conducător ... care să nu fie obligat să asculte.... Cuvântul Lui sfânt.” “Să nu mergem pe vreo cale lăturalnică, ci să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu să ne conducă: să nu mergem după ... străbunii noștri, nici să nu căutăm ceea ce au căutat ei, ci ceea ce ar fi trebuit ei să facă.”IM 351.3

Barnes și Frith, prietenii credincioși ai lui Tyndale, s-au ridicat în apărarea adevărului. Au urmat Cranmer și frații Ridley. Acești conducători ai Reformei engleze erau bărbați învățați, iar cei mai mulți dintre ei fuseseră foarte respectați pentru zelul sau evlavia lor în credința Romei. Opoziția lor față de papalitate a fost rezultatul faptului că ei cunoșteau erorile Sfântului Scaun. Cunoașterea tainelor Babilonului a dat putere mai mare mărturisirii lor împotriva acestuia.IM 351.4

Mărețul principiu susținut de Tyndale, Frith, Latimer și frații Ridley era autoritatea divină și suficiența Sfintelor Scripturi. Ei au respins autoritatea pretinsă de papi, concilii, părinți bisericești și împărați de a stăpâni asupra conștiinței în chestiuni de credință. Biblia era standardul lor și cu Biblia testau ei toate învățăturile și toate pretențiile. Credința în Dumnezeu și în Cuvântul Lui i-a susținut pe acești bărbați sfinți când și-au dat viața pe rug.IM 352.1