Sanctuarul pământesc și sanctuarul ceresc

În investigațiile lor, au aflat că sanctuarul pământesc, construit de Moise la porunca lui Dumnezeu potrivit cu modelul ce i-a fost arătat pe munte, era “o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri și jertfe”; că cele două locuri sfinte ale sale erau “chipurile lucrurilor care sunt în ceruri”; că Hristos, Marele nostru Preot, este “slujitor al locului prea sfânt și al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de om, ci de Domnul”; că “Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.” Evrei 9, 9, 23; 8, 2; 9, 24.IM 376.2

Sanctuarul din cer, în care Domnul Isus slujește în favoarea noastră, este marele original, iar sanctuarul construit de Moise era o copie a acestuia. După cum sanctuarul de pe pământ avea două încăperi, sfânta și sfânta sfintelor, există două locuri sfinte și în sanctuarul din cer. Chivotul ce conținea legea lui Dumnezeu, altarul tămâierii și alte instrumente de slujire care se găseau în sanctuarul pământesc erau duplicate ale celor din sanctuarul de sus. Într-o viziune sfântă, apostolului Ioan i s-a permis să intre în cer și să vadă sfeșnicul și altarul tămâierii și, când “templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis,” a mai văzut și “chivotul legământului Său.” Apocalipsa 4, 5; 8, 3; 11, 19.IM 377.1

Cei care căutau adevărul au găsit dovezi incontestabile ale existenței unui sanctuar în cer. Moise a făcut sanctuarul pământesc după un model ce i-a fost arătat. Pavel a declarat că acel model era adevăratul sanctuar care este în cer. (Evrei 8, 2.5). Ioan a mărturisit că l-a văzut în cer.IM 377.2

La încheierea celor 2300 de zile, în anul 1844, pe pământ nu mai exista de multe secole nici un sanctuar; de aceea, sanctuarul din cer trebuie să fie acela despre care se vorbește în declarația: “Până vor trece 2300 de seri și dimineți; apoi sfântul locaș va fi curățit.” Dar cum poate sanctuarul ceresc să aibă nevoie de curățire? Întorcându-se iarăși la Scripturi, cercetătorii profeției au aflat că această curățire nu însemna îndepărtarea impurităților fizice, deoarece trebuia făcută cu sânge și, prin urmare, trebuie să fie o curățire de păcat. Apostolul spune: “Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curățite în felul acesta [cu sângele animalelor], trebuia ca înseși lucrurile cerești să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea [chiar sângele scump al lui Hristos].” Evrei 9, 23.IM 377.3

Pentru a obține o cunoaștere mai profundă a curățirii despre care vorbește profeția, a fost necesară înțelegerea serviciului din sanctuarul ceresc. Acest lucru putea fi învățat numai din slujba sanctuarului pământesc; deoarece Pavel declară că preoții care slujeau acolo reprezentau “chipul și umbra lucrurilor cerești.” Evrei 8, 5.IM 378.1