Capitolul 65 — Încoronarea lui Hristos

Domnul Hristos se arată din nou dușmanilor Lui. Mult deasupra cetății, pe o temelie de aur strălucitor, se află un tron înalt și plin de slavă. Pe el stă Fiul lui Dumnezeu, iar în jur sunt supușii împărăției Sale. Nici o limbă nu poate descrie și nici o pană nu poate zugrăvi puterea și maiestatea Domnului Hristos. Slava Tatălui veșnic Îl înfășoară pe Fiul Lui. Strălucirea prezenței Sale umple cetatea lui Dumnezeu și se revarsă dincolo de porți, inundând întregul pământ cu aureola ei.IM 421.1

Cel mai aproape de tron se află cei care odinioară erau zeloși pentru cauza lui Satana, dar care, smulși ca niște cărbuni din foc, L-au urmat pe Mântuitorul lor cu mare devotament. Următorii sunt aceia care și-au desăvârșit caracterul creștin în mijlocul minciunii și necredinței, cei care au onorat Legea lui Dumnezeu în timp ce lumea creștină o declara fără valoare și milioanele din toate veacurile care au fost martirizați pentru credința lor. După aceștia urmează “gloata cea mare pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, ... înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini.” Apocalipsa 7, 9. Lupta lor s-a terminat și biruința a fost câștigată. Ei și-au alergat alergarea și au căpătat premiul. Ramura de palmier din mâna lor este simbolul triumfului, iar haina albă reprezintă neprihănirea Domnului Hristos, care este acum a lor.IM 421.2

Răscumpărații înalță un cântec de laudă al cărui ecou răsună în bolțile cerului: “Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care stă pe scaunul de domnie, și a Mielului.” Îngerii și serafimii își unesc glasurile în adorare. Când mântuiții au văzut puterea și răutatea lui Satana, și-au dat seama, ca niciodată mai înainte, că nici o putere în afară de aceea a lui Hristos nu i-ar fi putut face biruitori. În toată acea mulțime strălucitoare nu există nimeni care să-și atribuie sieși mântuirea, ca și cum ar fi biruit prin propria putere și bunătate. Nu se spune nimic despre ce au făcut sau au suferit ei. Tema fiecărui cântec și nota fundamentală a fiecărui imn este: “Mântuirea este a Dumnezeului nostru ... și a Mielului.” Apocalipsa 7, 10.IM 422.1

În prezența adunării tuturor locuitorilor pământului și ai cerului are loc încoronarea finală a Fiului lui Dumnezeu. Învestit cu maiestate și putere supremă, Împăratul împăraților pronunță sentința asupra celor răzvrătiți împotriva guvernării Sale și execută dreptatea asupra celor care au călcat Legea Lui și I-au asuprit poporul. Profetul lui Dumnezeu spune: “Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui și nu s-a mai găsit loc pentru ele. și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea.” Apocalipsa 20, 11.12.IM 422.2

Imediat ce se deschid cărțile faptelor și ochiul Domnului Isus privește asupra celor răi, ei sunt conștienți de toate păcatele pe care le-au comis vreodată. Ei văd exact unde li s-a abătut piciorul de la calea curăției și sfințeniei și cât de departe i-au dus mândria și răzvrătirea în încălcarea Legii lui Dumnezeu. Ispitele seducătoare pe care ei le-au încurajat complăcându-se în păcat, binecuvântările pervertite, valurile harului respinse de inima îndărătnică și nepocăită — toate le apar ca scrise cu litere de foc.IM 422.3