Capitolul 7 — Set și Enoh
.
Set avea un caracter ales și urma să ia locul lui Abel într-o trăire fără prihană. Totuși el era un fiu al lui Adam, ca și Cain cel păcătos, și nu a moștenit din natura tatălui său mai multă bunătate firească decât fratele lui. El s-a născut în păcat, dar, prin harul lui Dumnezeu, primind învățăturile date cu credincioșie de Adam, L-a onorat pe Dumnezeu, făcând voia Lui. S-a despărțit de urmașii corupți ai lui Cain și a lucrat, așa cum ar fi făcut Abel dacă ar fi trăit, ca să întoarcă mintea oamenilor păcătoși la adorarea și ascultarea de Dumnezeu.IM 57.1
Enoh a fost un om sfânt. El L-a slujit pe Dumnezeu cu toată inima. Văzând corupția familiei omenești, s-a despărțit de descendenții lui Cain, mustrându-i pentru marea lor stricăciune. Pe pământ existau și din aceia care Îl cunoșteau pe Dumnezeu, se temeau de El și I se închinau. Totuși neprihănitul Enoh era atât de nefericit din cauza înmulțirii ticăloșiei celor lipsiți de evlavie, încât evita să se asocieze cu ei în fiecare zi, temându-se că ar putea fi afectat de necredința lor și astfel, în mintea lui, nu L-ar mai privi pe Dumnezeu cu acea sfântă venerație cuvenită înaltului Său caracter. Sufletul îi era tulburat când vedea zilnic cum ei călcau în picioare autoritatea lui Dumnezeu. A ales să stea separat de ei și își petrecea mare parte din timp în singurătate, în meditație și rugăciune. El aștepta înaintea Domnului, rugându-Se să-I cunoască voința în mod desăvârșit spre a o împlini. Dumnezeu comunica cu Enoh prin îngerii Lui și-i dădea învățături divine. El i-a făcut cunoscut că nu va suporta răzvrătirea omului la nesfârșit și că intenționa să distrugă rasa păcătoasă, aducând asupra pământului un potop.IM 57.2
Grădina Edenului, curată și plăcută, din care au fost izgoniți primii noștri părinți, a rămas până când Dumnezeu și-a pus în gând să nimicească pământul prin potop. El o plantase și o binecuvântase în mod deosebit. În providența Lui minunată, a retras-o de pe pământ și o va aduce înapoi împodobită mai frumos decât înainte de a fi fost luată. Dumnezeu și-a propus să păstreze o mostră a lucrării Lui de creațiune desăvârșită, neafectată de blestemul cu care a lovit pământul.IM 58.1
Domnul i-a desfășurat mai deplin lui Enoh planul de Mântuire și, prin Duhul profeției, l-a dus de-a lungul generațiilor ce aveau să trăiască după potop și i-a arătat marile evenimente legate de a doua venire a lui Hristos și de sfârșitul lumii. (Iuda 1, 14.)IM 58.2
Enoh era tulburat cu privire la moarte. I se părea că cel neprihănit și cel rău vor merge împreună în țărână și acela le va fi sfârșitul. El nu putea să vadă clar viața celor drepți, după mormânt. În viziune profetică el a fost învățat cu privire la Fiul lui Dumnezeu, care avea să moară ca jertfă pentru om, și i s-a arătat venirea Domnului Hristos pe norii cerului, însoțit de oastea îngerească, pentru a da viață neprihăniților morți și a-i elibera din mormintele lor. Enoh a mai văzut și starea coruptă a lumii în timpul când Hristos ar trebui să vină a doua oară. A văzut că va exista o generație lăudăroasă, obraznică și încăpățânată, aliniată în răzvrătire împotriva Legii lui Dumnezeu, tăgăduindu-L pe singurul Dumnezeu și pe Domnul nostru Isus Hristos, nesocotindu-I sângele și disprețuindu-I ispășirea. El i-a văzut pe cei neprihăniți încununați cu slavă și cinste, în timp ce nelegiuiții erau despărțiți de prezența Domnului și nimiciți de foc.IM 58.3
Enoh le-a repetat oamenilor cu credincioșie tot ce îi descoperise Dumnezeu prin Spiritul profeției. Unii l-au crezut și s-au întors de la răutatea lor la frica și închinarea față de Dumnezeu.IM 59.1