Capitolul 12 — Iacov și Esau
.
Dumnezeu cunoaște sfârșitul încă de la început. Înainte de nașterea lui Iacov și Esau, El a știut ce fel de caractere își vor dezvolta aceștia. A știut că Esau nu va avea plăcere să-L asculte. El a răspuns rugăciunii îngrijorate a Rebecăi și a informat-o că va avea doi copii, iar cel mai mare va sluji pe cel mai mic. I-a prezentat istoria viitoare a celor doi fii, faptul că vor fi două națiuni, una mai mare decât cealaltă, și că fiul mai mare va sluji celui mai mic. Întâiul născut avea dreptul la avantaje deosebite și privilegii speciale, care nu aparțineau nici unui alt membru al familiei.IM 87.1
Isaac îl iubea pe Esau mai mult decât pe Iacov, pentru că îi procura vânat. El era încântat de spiritul lui îndrăzneț și curajos, manifestat la vânătoarea de animale sălbatice. Iacov era fiul preferat al mamei, pentru că firea lui era mai blândă și mai potrivită s-o facă fericită. Iacov învățase de la mama lui ceea ce Dumnezeu o învățase pe ea: că cel mai mare trebuie să slujească celui mai mic. Judecata lui tinerească l-a făcut să tragă concluzia că această făgăduință nu va putea fi îndeplinită cât timp Esau avea privilegiile acordate întâiului născut. Când Esau s-a întors de la câmp, slăbit de foame, Iacov s-a folosit de ocazie pentru a profita de nevoia lui Esau. I-a propus să-i dea să mănânce ciorbă, dacă se va lepăda de dreptul de întâi născut, iar Esau i l-a vândut lui Iacov.IM 87.2
Esau și-a luat două soții idolatre, ceea ce a produs o mare întristare lui Isaac și Rebecăi. Cu toate acestea, Isaac îl iubea pe Esau mai mult decât pe Iacov. Când a crezut că era aproape să moară, i-a cerut lui Esau să-i pregătească o mâncare, ca să-l binecuvânteze înainte de a muri. Esau nu i-a spus tatălui său că îi vânduse lui Iacov dreptul de întâi născut, întărind aceasta printr-un jurământ. Rebeca a auzit cuvintele lui Isaac și și-a amintit cuvintele Domnului: “Cel mai mare va sluji celui mai mic.” Ea știa că Esau își tratase cu nechibzuință dreptul de întâi născut și i-l vânduse lui Iacov. L-a convins pe Iacov să-și înșele tatăl și, prin fraudă, să primească binecuvântarea lui care, credea ea, nu putea fi obținută pe nici o altă cale. La început, Iacov nu a vrut să înfăptuiască această înșelătorie, dar până la urmă a fost de acord cu planul mamei lui.IM 88.1
Rebeca cunoștea părtinirea lui Isaac în favoarea lui Esau și credea că logica nu-i va schimba planurile. În loc să se încreadă în Dumnezeu, care rânduiește toate evenimentele, ea a manifestat lipsă de credință, convingându-l pe Iacov să-și înșele tatăl. Calea lui Iacov, în această privință, nu a fost aprobată de Dumnezeu. În loc de a încerca să aducă la îndeplinire evenimentele prezise cu ajutorul înșelătoriei, Rebeca și Iacov ar fi trebuit să aștepte ca Dumnezeu să-și împlinească scopurile în felul Său și la timpul Său.IM 88.2
Dacă Esau ar fi primit binecuvântarea părintească ce se oferea întâiului născut, prosperitatea lui nu ar fi putut veni decât de la Dumnezeu. El ar fi putut să-l binecuvânteze cu prosperitate sau să aducă asupra lui nenorocirea, în funcție de faptele lui. Dacă L-ar fi iubit și onorat pe Dumnezeu, ca neprihănitul Abel, ar fi fost primit și binecuvântat de El. Dacă n-ar fi avut respect pentru Dumnezeu sau pentru poruncile Lui, ca și Cain cel rău, urmându-și calea coruptă, n-ar fi primit binecuvântarea Lui, ci ar fi fost respins, cum a fost și Cain. Dacă purtarea lui Iacov ar fi fost neprihănită, dacă L-ar fi iubit pe Dumnezeu și s-ar fi temut de El, ar fi fost binecuvântat cu prosperitate și mâna lui Dumnezeu ar fi fost cu el, chiar dacă n-ar fi obținut binecuvântarea și privilegiile oferite, în general, întâilor născuți.IM 88.3