Mana

“Când s-a luat roua aceasta, pe fața pământului era ceva mărunt ca niște grăunțe, mărunt ca bobițele de gheață albă pe pământ. Copiii lui Israel s-au uitat la ea și au zis unul către altul: ‘Ce este aceasta?’ căci nu știau ce este. Moise le-a zis: ‘Este pâinea pe care vi-o dă Domnul ca hrană. Iată ce a poruncit Domnul: Fiecare din voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană și anume, un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.’IM 129.3

Israeliții au făcut așa și au strâns, unii mai mult, alții mai puțin. În urmă o măsurau cu omerul și cine strânsese mai mult nu avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puțin, nu ducea lipsă de loc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană. Moise le-a zis: ‘Nimeni să nu lase ceva din ea pentru a doua zi dimineață.’ N-au ascultat de Moise și s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea până dimineața; dar a făcut viermi și s-a împuțit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia. Astfel, în toate diminețile fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană; și, când venea căldura soarelui, se topea.IM 129.4

În ziua a șasea, au strâns hrană îndoit și anume doi omeri de fiecare. Toți fruntașii adunării au venit și au spus lui Moise lucrul acesta. și Moise le-a zis: ‘Domnul a poruncit așa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți ce fiert și păstrați până a doua zi dimineața tot ce va rămânea!’ Au lăsat-o până a doua zi dimineața, cum poruncise Moise; și nu s-a împuțit și n-a făcut viermi. Moise a zis: ‘Mâncați-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veți găsi mană pe câmp. Veți strânge timp de șase zile; dar în ziua a șaptea, care este Sabatul, nu va fi.’”IM 130.1

Domnul nu este mai puțin meticulos astăzi, cu privire la Sabatul Lui, decât atunci când le-a dat instrucțiuni speciale copiilor lui Israel. El le-a cerut să coacă ce au de copt, să fiarbă ce au de fiert în ziua a șasea, ziua de pregătire pentru odihna Sabatului.IM 130.2

Dumnezeu și-a manifestat marea grijă și iubire față de poporul Lui prin faptul că i-a trimis pâine din cer. “Au mâncat pâinea îngerilor”; înseamnă că mâncarea le era asigurată de îngeri. Minunea întreită a manei — cantitate dublă în ziua a șasea, nimic în a șaptea zi și calitatea de a se păstra proaspătă pe parcursul Sabatului, în timp ce în alte zile se strica — a fost destinată să-i impresioneze pe copiii lui Israel în privința sfințeniei Sabatului.IM 130.3

După ce li s-a dat hrană din belșug, le-a fost rușine de necredința și murmurarea lor și au promis să se încreadă în Domnul pentru viitor, dar și-au uitat curând făgăduiala și au căzut la prima încercare a credinței.IM 131.1