Capitolul 19 — Sanctuarul

Capitol bazat pe textele din Exod 25 până la 40.

Cortul întâlnirii a fost făcut conform cu porunca lui Dumnezeu. Domnul a ridicat bărbați și i-a înzestrat cu capacități supranaturale pentru a săvârși cea mai ingenioasă lucrare. Nici Moise, nici acei lucrători nu au fost lăsați să plănuiască forma sau modul de executare a cortului. Dumnezeu Însuși a proiectat planul și i l-a dat lui Moise, împreună cu instrucțiuni speciale privind mărimea, forma și materialele care să fie folosite, și a specificat fiecare articol de mobilier din tabernacol. El i-a prezentat lui Moise un model în miniatură al sanctuarului ceresc și i-a poruncit să facă toate lucrurile după modelul arătat pe munte. Moise a scris într-o carte toate instrucțiunile și le-a citit oamenilor celor mai influenți.IM 151.1

Apoi Domnul a cerut poporului să aducă un dar de bună voie și să-I facă un locaș sfânt, ca El să poată locui în mijlocul lor. “Toată adunarea copiilor lui Israel a ieșit dinaintea lui Moise. Toți cei cu tragere de inimă și bunăvoință au venit și au adus un prinos Domnului pentru lucrarea cortului întâlnirii, pentru toată slujba lui și pentru veșmintele sfinte. Au venit îndată bărbații și femeile, toți cei cu tragere de inimă, și au adus belciuge de nas, inele, cercei, brățări, salbe și tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur pe care-l închinase Domnului.”IM 151.2

Erau necesare pregătiri mari și costisitoare. Trebuia colectate materiale valoroase și scumpe. Însă Domnul accepta numai darurile de bună voie. În pregătirea unui locaș pentru Dumnezeu, era nevoie în primul rând de devotament față de lucrarea Lui și de sacrificiu făcut din inimă. În timp ce construirea sanctuarului continua, poporul își aducea darurile la Moise, iar el le înmâna lucrătorilor. Toți înțelepții care se ocupau de lucrări examinau darurile și la un moment dat au hotărât că poporul adusese îndeajuns, ba chiar mai mult decât puteau ei folosi. “Moise a pus să strige în tabără ca nimeni, fie bărbat, fie femeie, să nu mai aducă daruri pentru sfântul locaș. Au oprit astfel pe popor să mai aducă daruri.”IM 152.1