Mustrarea ispititorului

Satana a triumfat când Domnul Isus și-a lăsat la o parte puterea și slava și a părăsit cerul. Credea că Fiul lui Dumnezeu a fost atunci lăsat în puterea lui. Ispitirea reușise atât de ușor în Eden cu perechea sfântă, încât el spera ca prin puterea lui satanică și prin vicleșug să-L învingă chiar și pe Fiul lui Dumnezeu și, astfel, să-și salveze viața și împărăția. Dacă L-ar fi putut ispiti pe Isus să Se depărteze de voia Tatălui Său, obiectivul lui ar fi fost atins. Dar Domnul Isus însă, l-a întâmpinat pe ispititor cu mustrarea: “Înapoia Mea, Satano!” El trebuia să Se plece numai înaintea Tatălui Său.IM 201.1

Satana pretindea împărăția pământului ca fiind a lui și I-a sugerat lui Isus ideea că ar putea fi scutit de toate suferințele Sale și că nu trebuia să moară pentru a obține împărățiile acestei lumi; dacă i S-ar închina lui, ar putea avea toate posesiunile pământului și slava de a împărăți peste ele. Domnul Isus, însă, a fost neclintit. știa că va veni timpul când, prin propria-I viață, va răscumpăra împărăția de la Satana și, după o vreme, toți cei din cer și de pe pământ I se vor supune. El și-a ales o viață de suferință și o moarte îngrozitoare, ca fiind calea hotărâtă de Tatăl Său prin care El să poată deveni moștenitor legal al împărățiilor pământului și să-I fie date ca o posesiune veșnică. și Satana va fi dat în mâinile Sale, să fie nimicit și să nu-L mai necăjească niciodată pe Isus sau pe sfinți în slavă.IM 201.2