Să fim buni cu cei săraci

Dorința de a lucra independent, neținând seama de judecata celorlalți lucrători, nu trebuie să aibă loc în sanatoriile noastre. “Noi toți suntem frați.” Trebuie arătat un spirit de iubire și considerație. În sanatoriile noastre și în orice alt sanatoriu, cuvintele amabile, privirile prietenoase și o atitudine binevoitoare sunt de mare valoare. Oamenii care sunt cu adevărat buni au un anumit farmec. În tranzacțiile de afaceri, ce putere pozitivă reprezintă atitudinea binevoitoare! Ce influență restauratoare și înălțătoare are aceasta asupra celor săraci și descurajați, doborâți la pământ de boală și sărăcie! Să nu le oferim noi mângâierea pe care o aduce un asemenea comportament?...LMM 172.2

Cei care sunt în funcții de răspundere au de-a face cu oameni a căror soartă nu este deloc ușoară. Truda și lipsurile, lipsa de speranță pentru lucruri mai bune în viitor le fac povara foarte grea. Atunci când se adaugă și durerea și suferința, povara este aproape mai grea decât pot ei să poarte. Fie ca reprezentanții lui Dumnezeu să nu se poarte aspru cu acești oameni. Aceasta nu ar fi decât cruzime. Ci ei să se îmbrace cu bunătate, ca și cu o haină. Să fie buni și împăciuitori cu cei ce sunt cei mai de jos și cei mai săraci. Dumnezeu va vedea și va răsplăti un astfel de comportament. — (Letter 30, 1887).LMM 172.3