Capitolul 9 — Sabatul si afacerile

Ziua sfântă de Sabat a lui Dumnezeu nu trebuie folosită pentru a obține avantaje lumești. Dar pentru prea mulți lumea este un idol. Ei pun principiile lumii și avantajele ei mai presus de Domnul, Dumnezeul Oștirilor. Ei se închină banilor. Înaintea universului ceresc, înaintea lumilor necăzute și înaintea oamenilor, ei arată că, în ochii lor, câștigul este dumnezeul lor. Ei acceptă fabule inventate pentru a-i întoarce pe oameni de la adevăr și neprihănire. Alegând lumea și atracțiile ei, ei se despart de Dumnezeu. — (The Review and Herald, 13 iulie, 1897.)MS 48.1

Mi-a fost arătat că există prea multă neglijență în privința păzirii Sabatului. Nu există acea dispoziție de a îndeplini datoriile lumești în cadrul celor șase zile lucrătoare pe care Dumnezeu le-a dat omului și grija de a nu călca nici măcar o singură oră din timpul sfânt, pe care Dumnezeu L-a pus deoparte pentru El însuși. Nu există nici o lucrare care să fie atât de importantă pentru om, încât să-l facă să calce porunca a patra a lui lehova. (...) — (Testimonies for the Church 1:531.)MS 48.2

Există mulți pretinși creștini care sunt egoiști și lacomi și se iubesc pe ei mai mult decât pe Dumnezeu sau pe semenii lor. Adeseori, sunt chiar mai lacomi decât cei care nu au pretenții de evlavie. Ei apar în fața lumii doar ca niște oameni de afaceri, dornici de a specula orice pentru câștigul lumesc. Ei nu sunt cunoscuți ca niște creștini umili, devotați, sinceri și gata de sacrificiu. Cele mai clare învățături ale Cuvântului lui Dumnezeu sunt date la o parte în mod deliberat în favoarea înțelepciunii și a maximelor lumești. Ei spun: “Dumnezeu nu se așteaptă ca noi să aplicam principiile stricte ale credinței în afacerile noastre. Afacerile sunt afaceri, iar religia este religie, rezervată doar pentru biserică și Sabat.” — (The Signs of the Times, 3 iulie, 1884.)MS 48.3

Ocupațiile noastre vremelnice trebuie să fie conduse după preceptele divine. Sabatul nu trebuie să fie adaptat pentru a veni în întâmpinarea intereselor de afaceri ale oamenilor, ci relațiile lor de afaceri trebuie aduse la nivelul standardului lui Dumnezeu. Dar dumnezeul acestei lumi a încurcat mintea multora în legătură cu acest subiect. Ei au nevoie să vină în prezența divină și să asculte vocea Marelui EU SUNT. — (The Signs of the Times, 13 mai, 1886.)MS 49.1

Aceia care nu sunt pe deplin convertiți la adevăr lasă adesea ca mintea lor să alerge liberă la afaceri lumești și, cu toate că pot să se odihnească de munca fizică în Sabat, limba lor exprimă ceea ce este în mintea lor; din cauza aceasta, au loc aceste discuții despre vite, recolte, pierderi și câștiguri. Toate acestea constituie o călcare a Sabatului. Dacă mintea aleargă după treburile lumești, limba va descoperi acest lucru, pentru că din prisosul inimii vorbește gura. — (Testimonies for the Church 2:703.)MS 49.2

Păziți-vă gândul și limba! Pe aceia care discută despre afacerile lor și fac planuri în Sabat, Dumnezeu îi consideră ca angajându-se în ele. Nu trebuie să permitem minții noastre să se ocupe cu lucrurile pământești, ca să nu profanăm sfințenia Sabatului. — (Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 218.)MS 49.3

În toată Biblia găsim îndemnuri repetate cu privire la respectarea plină de grijă a Sabatului, iar Dumnezeu a afirmat clar că aceia care calcă în mod constant Sabatul nu vor prospera. Cel care i-a dat omului șase zile în care să muncească pentru a-și câștiga traiul a pus deoparte o singură zi pentru Sine. El privește cu indignare la toți cei care folosesc oricât de puțin timp din această zi pentru propriile afaceri. Există unii care se ocupă de afacerile lor în Sabat, până acolo încât scriu scrisori de afaceri, chiar încasează venituri, plătesc facturi și își fac socotelile în Sabat. Ochii lui Dumnezeu sunt asupra lor și, deși ei pot părea că prosperă pentru un timp, cu siguranță vor suferi pedeapsa Lui. Rostind doar un Cuvânt, El poate risipi mai iute decât pot ei să adune. Prin foc, inundație, furtuni sau cutremur, El îi poate face să piardă tot ce au câștigat, călcând Sabatul. — (The Signs of the Times, 8 aprilie, 1886; The Review and Herald, 13 noiembrie, 1888.)MS 49.4

(...) În nici un caz nu trebuie să îngăduim ca poverile și tranzacțiile de afaceri să ne abată mintea de la Sabatul Domnului pe care I-a sfințit El. Nici nu trebuie să îngăduim ca mintea noastră să stăruie asupra lucrurilor cu un caracter lumesc. (...) — (Testimonies for the Church 2:583.)MS 50.1

În general, poporul nostru nu a păstrat Sabatul în locul de cinste intenționat de Dumnezeu. Lumea este instrumentul care cerne biserica și pune la încercare sinceritatea fiecărui membru. Lumea prezintă ispite care, o dată acceptate, fac în așa fel încât viața credinciosului să nu mai fie în armonie cu mărturisirea lui de credință. Unii dintre frații noștri angajați în afaceri nu țin Sabatul conform poruncii. Unii chiar au intrat în parteneriat cu necredincioșii, iar influența acestor călcători ai Sabatului și-a spus cuvântul. Alții au fost atât de orbiți, încât nu au putut discerne pericolul unei asemenea legături, iar acest fapt face pericolul să fie cu atât mai mare. În timp ce unul dintre parteneri susține că păzește Sabatul, celălalt, cu lucrătorii angajați, continuă afacerile firmei. Păzitorul Sabatului, deși fizic nu este angajat în muncă, nu poate să nu se gândească la afaceri. Chiar dacă încearcă să respecte Sabatul, el nu-l respectă. Domnul îl consideră un călcător al Sabatului. — (Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 215.)MS 50.2

Unii dintre cei care pretind că sunt de partea Legii lui lehova profanează Sabatul într-o asemenea măsură, încât încheie parteneriate cu aceia care nu au nici un respect pentru Sabat. Pretinșii păzitori ai Sabatului își pot înceta munca în ziua a șaptea, dar partenerii lor continuă lucrul. Cum pot privi îngerii această asociere, dacă, atunci când păzitorii Sabatului îngenunchează în închinare în Casa Domnului, partenerii lor continuă să lucreze la fel ca în orice altă zi? Cum privește cerul zgomotul și dezordinea, zgomotul toporului și al ciocanului, ce se înalță, în loc de mulțumire, ca o sfidare a poruncilor? Poate Domnul să socotească nevinovat pe omul care se unește astfel cu călcătorii Sabatului? — (The Signs of the Times, 8 aprilie, 1886.)MS 50.3

Noi, care pretindem că păzim ziua de odihnă a lui Dumnezeu, avem nevoie de o reformă. Unii dintre noi discută despre afacerile lor și fac planuri în Sabat, iar Dumnezeu îi consideră ca și când ar fi angajați efectiv în tranzacții de afaceri. Alții, care cunosc foarte bine dovezile Bibliei ce arată că ziua a șaptea este Sabatul, intră în parteneriat cu oameni care nu au nici un respect pentru ziua sfântă a lui Dumnezeu. Un păzitor al Sabatului nu poate permite ca angajații săi, plătiți cu banii lui, să lucreze în Sabat. Dacă, de dragul câștigului, el permite afacerilor de care este interesat să se desfășoare în continuare și în Sabat — conduse fiind de cel care nu crede, — el este la fel de vinovat ca și cel necredincios. Este de datoria lui să întrerupă o astfel de legătură, oricât de mult ar pierde făcând așa. — (The Review and Herald, 18 martie, 1884.)MS 51.1

(...) Nu intrați în relații de afaceri cu oamenii și nu deveniți parteneri cu aceia care nu respectă Sabatul și care râd de încercarea voastră de a-L respecta. Sub conducerea Satanei, ei se străduiesc necontenit să vă facă să vă continuați preocupările lumești în timpul zilei de Sabat. Ei se laudă că sunt la fel de buni ca voi. Respectați sfințenia Sabatului, oricât v-ar costa aceasta. Nu permiteți niciodată ca ziua sfântă a lui Dumnezeu să fie desconsiderată de voi sau de copiii voștri. — (Lake Union Herald, 7 aprilie, 1909.)MS 51.2

Va scriu aceasta ca să înțelegeți situația. Multe familii își câștigă existența crescând păsări. Aceștia nu pot ridica obiecțiile pe care le ridică mulți în privința păzirii Sabatului — că aceasta ar intra în conflict cu afacerile lor. Ei pot respecta Sabatul fără teama de a-și pierde locul de muncă. — (Letter 113, 1902; Evangelism, 246.)MS 52.1

Dumnezeu declara că trebuie să fie înființate restaurante și sanatorii cu scopul de a vesti lumii Legea Sa. Închiderea restaurantelor noastre în Sabat este o mărturie că există un popor care nu va profana ziua de odihnă a lui Dumnezeu de dragul câștigului sau aprobării lumii. Aceste restaurante trebuie înființate în orașe pentru a aduce cunoștința adevărului multora care sunt absorbiți de afacerile și de plăcerile acestei lumi. Mulți dintre ei pretind că sunt creștini, dar sunt “mai mult iubitori de plăceri decât de Dumnezeu”. Aceștia trebuie să afle că Dumnezeu are un popor care se teme de El și păzește poruncile Lui. — (Medical Ministry, 306; Testimony Studies on Diet and Foods, 107.)MS 52.2

Ne-am bucurat să auzim că acest restaurant este în întregime închis în Sabat. La început, nemulțumirile și rugămințile unora dintre clienții obișnuiți au fost ascultate, iar, în timpul Sabatului, câteva mese au fost servite. Mulți au afirmat că afacerea nu va putea fi menținută dacă ușile restaurantului vor fi închise în Sabat. Dar, de când restaurantul este închis în timpul Sabatului, o binecuvântare specială s-a revărsat asupra lucrării. — (The Review and Herald, 19 februarie, 1901.)MS 52.3

Timpul de încercare va veni asupra noastră, iar decretul va cere ca oricine nu va respecta prima zi a săptămânii să fie omorât. Cei care nu au respectat Sabatul așa cum ar fi trebuit, care și-au prețuit afacerile mai mult decât poruncile lui Dumnezeu, vor călca Sabatul și vor respecta prima zi a săptămânii, deoarece au socotit că bunăstarea lor este mai presus de închinarea la Dumnezeu. Ei nu au învățat să se conformeze principiilor Sabatului, ci au căutat să adapteze Sabatul după cum le convenea. Având în vedere pregătirea lor de până acum, ei nu sunt mai pregătiți decât cel mai mare păcătos, pentru a sta în ziua judecății. Mintea le este confuză. Ei au încercat să-l slujească lui Dumnezeu și lui Mamona și nu au primit dragostea adevărului ca să poată fi mântuiți. Cei care îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima, iar pe semenii lor ca pe ei înșiși, vor fi singurii care vor putea să reziste în fața încercării decretului. — (The Signs of the Times, 2 iunie, 1890.)MS 52.4