Capitolul 15 — Sabatul și medicii

Mulți sunt în primejdia de a gândi că, în purtarea responsabilităților, în a scrie sau a practica în calitate de medici sau în îndeplinirea îndatoririlor diferitelor departamente, există o scuză pentru renunțarea la rugăciune, neglijarea Sabatului și a serviciului religios. În felul acesta, lucrurile sacre sunt coborâte pentru a veni în întâmpinarea comodității lor, în timp ce îndatoririle, lepădarea de sine și crucea sunt lăsate neatinse. (...) — (Testimonies for the Church 4:560.)MS 72.1

Medicii nu trebuie să presupună că este corect să planifice consultații sau să călătorească în Sabat. Nu doar prin cuvânt, ci și prin exemplu ei trebuie să sfințească adevăratul Sabat, care trebuie sa fie respectat ca o dovadă că Dumnezeu a creat lumea în șase zile și că S-a odihnit în a șaptea. (...) — (The Kress Collection, 43.)MS 72.2

Nimeni, chiar dacă este medic, să nu simtă liber să desconsidere Cuvântul lui Dumnezeu. El trebuie să-și planifice lucrul în așa fel încât să poată asculta de cerințele lui Dumnezeu. Să nu călătorească în Sabat, exceptând cazurile în care există suferință reală ce trebuie alinată. În astfel de situații, călătoria în Sabat nu înseamnă profanarea lui, dar cazurile obișnuite trebuie amânate. — (Medical Ministry, 214.)MS 72.3

Este tendința ca în sanatoriile noastre să vină un duh de lipsă de respect și de neglijență cu privire la ținerea Sabatului. Asupra persoanelor care poartă răspunderea în lucrarea misionară medicală planează obligația de a da instrucțiuni medicilor, infirmierelor și ajutoarelor lor cu privire la sfințirea zilei celei sfinte a lui Dumnezeu. În mod deosebit, fiecare medic ar trebui să se străduiască să dea un exemplu bun. Natura obligațiilor sale tinde în mod natural să-l facă să se simtă îndreptățit să facă în Sabat multe lucruri de la care ar trebui să se abțină. Pe cât este cu putință, el ar trebui să-și planifice lucrarea în așa fel, încât să poată lăsa la o parte obligațiile sale obișnuite. — (Counsels on Health, 236; Testimonies for the Church 7:106.)MS 72.4

În sanatoriile noastre, familiile pacienților, medicii, asistenții medicali și infirmierii trebuie să fie hrăniți în Sabat, ca orice altă familie, dar cu cât mai puțină muncă. Restaurantele noastre însă trebuie să fie închise în Sabat. Lucrătorii acestora să știe ca au o zi în care trebuie să I se închine lui Dumnezeu. În ziua de Sabat, ușile închise ale restaurantelor sunt un memorial pentru Dumnezeu, un memorial care declară că ziua a șaptea este Sabatul și că în această zi nu trebuie să fie depusă nici o muncă nenecesară. — (Counsels on Health, 490.)MS 73.1

Medicii au nevoie să cultive un spirit de lepădare la sine și de sacrificiu. Uneori este necesar ca ei să dedice chiar și ceasurile Sabatului sfânt pentru a alina suferințele oamenilor. Dar plata pentru o asemenea muncă trebuie să fie pusă în vistieria Domnului, pentru a fi folosită spre binele săracilor care au nevoie de îngrijire medicală, dar nu au cu ce să plătească. — (Medical Ministry, 42; Health, Philanthropic, and Medical Missionary Work, 42.)MS 73.2

Adesea, medicii și infirmierele sunt chemați în cursul Sabatului să servească bolnavilor și uneori le este cu neputință să-și ia timp să se odihnească și să participe la serviciile divine. Nevoile omenirii suferinde nu trebuie să fie niciodată trecute cu vederea. Mântuitorul, prin pilda Sa, ne-a arătat că e bine să-i vindeci pe cei suferinzi în Sabat. Dar lucrările care nu sunt necesare, ca de pildă tratamentele obișnuite și operațiile care pot fi amânate, ar trebui lăsate pe altă zi. Pacienții trebuie să înțeleagă că medicii și ajutoarele lor trebuie să aibă o zi de odihnă. Ei să înțeleagă că lucrătorii se tem de Dumnezeu și doresc să sfințească ziua pe care El a pus-o deoparte, pentru ca urmașii Lui să o țină ca un semn între El și ei. — (Counsels on Health, 236; Testimonies for the Church 7:106; Medical Ministry, 214.)MS 73.3