Pentru om, nu pentru o națiune

Sabatul n-a fost dat numai pentru Israel, ci el a fost dat pentru lumea întreagă. El a fost făcut cunoscut omului în Eden și, asemenea celorlalte precepte ale Decalogului, este obligatoriu pentru totdeauna. “Câtă vreme nu va trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.” Atâta vreme cât există cerul și pământul, Sabatul va fi și mai departe un semn al puterii Creatorului. și atunci când Edenul va înflori din nou pe pământ, ziua sfântă de odihnă a lui Dumnezeu va fi onorată de toți cei ce sunt sub soare. “în fiecare Sabat”, locuitorii pământului nou, slăvit, vor veni “să se închine înaintea Mea — zice Domnul”. (Matei 5, 18; Isaia 66, 23.) — (The Desire of Ages, 283.)MS 14.3

Sabatul a fost instituit înainte ca iudeii să apară ca popor și a fost dat spre sfințire întregii omeniri; “ca să știți”, declară Dumnezeu, “că Eu sunt Domnul care vă sfințesc”. Dacă Sabatul este acceptat, atunci și restul poruncilor din Decalog vor fi păzite, deoarece nimeni nu poate respecta cu adevărat Sabatul fără a lua în considerare toate celelalte precepte ale Legii. — (The Signs of the Times, 31 martie, 1898.)MS 15.1

Nu există nici un aspect referitor la Sabat care să-i limiteze valabilitatea la o anumită categorie de persoane. El a fost dat pentru întreaga omenire. El trebuie respectat, nu prin inactivitate, ci prin contemplarea lucrărilor lui Dumnezeu. Oamenii trebuie să facă aceasta, ca să cunoască faptul “că Eu sunt Domnul care îi sfințesc”. — (Special Testimonies to the Battle Creek Church, 34; Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 136-137.)MS 15.2

Porunca Sabatului este așezată chiar în inima Decalogului, în mijlocul preceptelor neschimbătoare ale lui Dumnezeu. Totuși de la multe amvoane din țara noastră^{1Este vorba de Statele Unite} se înalță un strigăt disprețuitor împotriva Sabatului instituit de Domnul, Dumnezeul cerului, stigmatizându-l ca fiind “vechiul Sabat al iudeilor”. Toți cei ce caută adevărul să-și aducă aminte că Sabatul a fost instituit în Eden înainte de a exista evreii, iar Domnul a spus: “Sabatul a fost făcut pentru om”. Porunca a patra a fost rostită împreună cu celelalte nouă precepte morale, în mijlocul tunetelor și măreției de pe muntele Sinai, și se află în chivotul care este în Sfânta Sfintelor din Sanctuarul ceresc. El este numit “Chivotul mărturiei”, iar sub capacul lui — tronul harului — sunt Cele Zece Porunci care au fost scrise cu degetul lui Dumnezeu. — (The Signs of the Times, 8 ianuarie, 1894.)MS 15.3

Învățătorii orbi ai acestor timpuri, ce caută să abată atenția poporului de la Legea lui Dumnezeu, le spun oamenilor că Legea este dată doar evreilor și destinată să fie respectată doar de ei. Care este izvorul autorității unor asemenea afirmații? Profetul spune: “La Lege și la mărturie, dacă ei nu vorbesc așa, este o dovadă că nu este lumină în ei”. Dumnezeu a dat Legea Sa înainte de a exista evrei în această lume. Ființele raționale din cer au fost guvernate de această Lege înainte de crearea omului, iar Sabatul a fost binecuvântat și pus deoparte pentru un scop sfânt, îndată ce Dumnezeu a făcut lumea și S-a odihnit de lucrarea creațiunii. — (The Signs of the Times, 2 octombrie, 1893.)MS 15.4

În chivot era un vas de aur în care era mana. Alături de vas erau toiagul înmugurit al lui Aaron și tablele de piatră, asemenea unei cărți închise. Domnul Isus le-a deschis și am văzut Cele Zece Porunci scrise de degetul lui Dumnezeu. Pe una dintre table erau scrise patru porunci, iar pe alta celelalte șase. Cea de-a patra, porunca Sabatului strălucea mai tare decât toate celelalte, deoarece Sabatul a fost consacrat ca zi de sărbătoare în cinstea Numelui sfânt al lui Dumnezeu. Sfântul Sabat era plin de slavă — învăluit într-o aură de lumină. Am înțeles că porunca Sabatului nu fusese țintuită pe cruce. Dacă ar fi fost așa, și celelalte nouă ar fi fost, de asemenea, țintuite pe cruce, iar noi am fi avut libertatea să le călcăm pe toate, ca și pe cea de a patra. Mi-a fost arătat că Dumnezeu nu a schimbat sărbătoarea Sabatului, deoarece El nu Se schimbă niciodată. Dar cel care schimbase sărbătoarea aceasta era papa, transferând-o în prima zi a săptămânii, deoarece papa era cel ce schimbase vremurile și Legea. — (Life Sketches of Ellen G. White, 100.)MS 16.1

(...) Totdeauna trebuia păstrat acest adevăr în mintea oamenilor, că Dumnezeu a instituit Sabatul în Eden; și câtă vreme faptul că El este Creatorul nostru continuă să fie motivul pentru care se cuvine să ne închinăm Lui, atâta vreme Sabatul va continua să fie semnul și memorialul Său. Dacă Sabatul ar fi fost păstrat pretutindeni, gândurile și afecțiunile omului ar fi fost îndreptate către Creator, ca obiect al adorării și al închinării, și niciodată n-ar fi fost vreun închinător la idoli, vreun ateu sau vreun necredincios. — (The Great Controversy, 438.)MS 16.2