Capitolul 20 — Sabatul si misiunea

(...) Dacă Dumnezeu și-ar opri mâna pentru o clipă, omul ar cădea și ar muri. și omul are de îndeplinit o lucrare în această zi. Nevoile vieții trebuie să fie satisfăcute, bolnavii trebuie îngrijiți, lipsurile celor săraci trebuie împlinite. Acela care neglijează să-i ajute pe cei suferinzi în Sabat nu va fi socotit fără vină. Sabatul sfânt a fost făcut pentru om, iar faptele de milă și de bunătate sunt în armonie deplină cu scopul urmărit prin această zi. Dumnezeu nu dorește ca ființele create de El să sufere nici măcar o oră, fie în Sabat, fie în altă zi, dacă suferința poate fi alinată. — (The Spirit of Prophecy 2:163; Redemption 3:26; The Desire of Ages, 207.)MS 96.1

Cererile adresate lui Dumnezeu în ziua de Sabat sunt mult mai numeroase ca în alte zile. În ziua aceasta, copiii Săi părăsesc lucrurile lor obișnuite și petrec timpul în meditație și rugăciune. Ei cer îndurarea lui Dumnezeu mai mult în Sabat decât în alte zile. Ei cer atenția Lui deosebită. Ei imploră binecuvântările Lui alese. Dumnezeu nu așteaptă întâi să treacă Sabatul, ca numai după aceea să le îndeplinească cererile. Lucrarea Cerului nu încetează niciodată și nici oamenii n-ar trebui să înceteze să facă bine. Sabatul nu are ca scop să fie un timp de inactivitate. Legea oprește lucrările pământești în ziua Domnului; munca pentru câștigarea hranei trebuie să înceteze; nici o osteneală pentru plăcere sau profit lumesc nu este îngăduită în această zi; ci, după cum Dumnezeu a încetat lucrarea creațiunii, S-a odihnit în Sabat și l-a binecuvântat, tot așa și omul trebuie să părăsească ocupațiile de toate zilele și să închine orele acelea sfinte odihnei sănătoase, închinării și faptelor sfinte. Lucrarea lui Hristos de vindecare a bolnavilor era în armonie desăvârșită cu Legea. Ea făcea ca Sabatul să fie onorat. — (The Desire of Ages, 207.)MS 96.2

Fariseii L-au acuzat pe Hristos de călcarea Sabatului. (...) El le-a îndreptat gândurile spre Lege și spre mărturie, spre cuvintele pe care El însuși le rostise din stâlpul de nor și le-a descoperit principiile Legii lui Dumnezeu. Domnul le-a arătat că alinarea suferințelor în ziua de Sabat, atât în cazul oamenilor, cât și al animalelor, era în armonie cu porunca lui Dumnezeu. — (The Signs of the Times, 16 ianuarie, 1896.)MS 97.1

Isus le-a declarat că lucrarea de alinare a suferințelor celor în nevoie era în armonie cu porunca Sabatului, fie că era vorba de mântuirea sufletelor, fie de alinarea durerii fizice. O astfel de lucrare este în armonie cu lucrarea îngerilor lui Dumnezeu, care urca și coboară continuu între cer și pământ pentru a sluji omenirii suferinde. Isus a răspuns acuzațiilor lor, spunând: “Tatăl Meu lucrează până acum, iar Eu trebuie, de asemenea, să lucrez”. Toate zilele îi aparțin lui Dumnezeu, fiind destinate împlinirii planurilor Sale mărețe pentru neamul omenesc. Dacă evreii interpretau corect Legea, atunci lehova era greșit, întrucât lucrează pentru a susține ceea ce a creat, încă din ziua în care a pus temeliile pământului, când stelele dimineții cântau împreună și toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie. — (The Spirit of Prophecy 2:162; Redemption 3:25.)MS 97.2

Domnul Isus a dorit să corecteze învățăturile false ale evreilor cu privire la Sabat și să-i convingă pe ucenicii Săi că faptele de milă în această zi sunt în spiritul Legii. Prin vindecarea omului cu mâna uscată, EI a desființat tradiția evreilor și a înfățișat porunca a patra așa cum o dăduse Dumnezeu lumii. Prin acest act, Domnul a înălțat Sabatul, îndepărtând restricțiile fără rost care-l împovărau. Fapta Lui de milă a onorat această zi, în timp ce aceia care-și arătau nemulțumirea față de El dezonorau Sabatul prin numeroasele lor ritualuri și ceremonii nefolositoare. — (The Spirit of Prophecy 2:199; The Signs of the Times, 30 noiembrie, 1876; Redemption 4:51.)MS 97.3

(...) O sora este foarte neliniștită în legătură cu datoria ei. Ea își îngrijește părinții în vârstă și le-ar putea asigura cu ușurință confortul dacă ar lucra și în Sabat. De aceea, ne întreabă dacă porunca a cincea nu este la fel de obligatorie ca și a patra și, dacă prin păzirea celei de-a patra, trebuie să facă rabat de la cererile poruncii a cincea, nu ar putea să fie îndreptățită să neglijeze porunca a patra? Îi înțelegem pe cei încercați în confuzia și în tulburarea lor și ne-am străduit să scriem câteva cuvinte de încurajare și sfat pentru aceștia și pentru cei aflați în situații similare. Dorim să le spunem tuturor celor neliniștiți cu privire la datoria lor: sub nici o formă nu puteți fi scuzați pentru călcarea poruncii a patra. Lucrările necesare, ca slujirea celor bolnavi sau vârstnici și alinarea suferinței, nu constituie o călcare a Sabatului. Asemenea fapte sunt în perfectă armonie cu porunca Sabatului. Domnul Hristos, Exemplul nostru, nu și-a încetat activitatea în Sabat, atunci când era vorba de împlinirea nevoilor bolnavilor. Din această cauză, fariseii L-au acuzat de călcarea Sabatului, așa cum fac și astăzi mulți pastori care se opun Legii lui Dumnezeu. — (The Signs of the Times, 28 februarie, 1878.)MS 98.1

(...) În conformitate cu porunca a patra, Sabatul a fost destinat pentru odihnă și închinare religioasă. Toate ocupațiile trecătoare trebuiau să fie întrerupte, dar faptele de milă și de bunătate erau în acord cu scopul intenționat de Domnul. Acestea nu sunt limitate de timp sau de spațiu. A-i alina pe cei suferinzi, a-i mângâia pe cei întristați constituie o lucrare a dragostei, care onorează ziua sfântă a lui Dumnezeu. — (The Spirit of Prophecy 2:193; The Signs of the Times, 30 noiembrie, 1876; Redemption 4:45.)MS 98.2

(...) Faptele de milă și cele absolut necesare nu sunt o călcare a Legii. Dumnezeu nu condamnă aceste lucruri. (...) — (The Review and Herald, 3 august, 1897.)MS 98.3

(...) Sabatul nu trebuie să fie o zi de lenevie nefolositoare. Atât acasă, cât și la biserică trebuie să se manifeste un spirit de slujire. (...) În ziua aceasta, El vrea să-i binecuvânteze într-un mod deosebit pe toți cei care se consacră în slujba Sa. — (Testimonies for the Church 6:361.)MS 99.1

Lucrarea Cerului nu încetează niciodată și nici noi nu ar trebui să ne oprim din a face bine. Legea ne interzice munca în ziua de odihnă a Domnului. Munca pentru câștigarea hranei trebuie să înceteze. De asemenea, munca pentru profit lumesc sau pentru plăcere în această zi este o călcare a Legii. Dar Sabatul nu trebuie să fie petrecut într-un mod nefolositor, în inactivitate. Așa cum Dumnezeu și-a încetat activitatea creatoare și S-a odihnit în Sabat, așa trebuie să facem și noi, El ne poruncește să ne lăsăm deoparte ocupațiile zilnice și să dedicăm orele acestea sacre odihnei sănătoase, închinării și faptelor sfinte. — (The Story of Jesus, 74.)MS 99.2