Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 4 — Semnul legământului

    Copiii lui Israel trebuiau să păzească Sabatul de-a lungul tuturor generațiilor “ca pe un legământ veșnic”. Sabatul nu și-a pierdut însemnătatea. El continuă să fie un semn între Dumnezeu și poporul Lui și va fi așa pentru totdeauna. — (The Review and Herald, 4 august, 1904.)MS 26.1

    Nouă, ca și lui Israel, Sabatul ne este dat ca “un legământ veșnic”. Pentru aceia care respectă ziua Sa sfântă, Sabatul este un semn că Dumnezeu îi recunoaște ca popor ales. Sabatul este o garanție că El va împlini față de ei legământul Său. Orice suflet care acceptă semnul guvernării lui Dumnezeu se așază sub legământul cel veșnic, dumnezeiesc. El se prinde de lanțul de aur al ascultării, fiecare verigă a acestui lanț fiind o făgăduință. — (Testimonies for the Church 6:350.)MS 26.2

    Sabatul este o agrafă de aur care îl unește pe Dumnezeu cu poporul Său. (...) — (Testimonies for the Church 6:351.)MS 26.3

    (...) Domnul Hristos și Tatăl, stând unul lângă altul pe munte, într-o atmosferă solemnă, au rostit Cele Zece Porunci, plasând în centrul Decalogului porunca Sabatului. Mereu și mereu, Domnul le-a spus oamenilor că, dacă vor respecta Sabatul, vor fi poporul Său ales, dar, pentru că au refuzat mereu să-l respecte, ei au avut de înfruntat suferința și rușinea. De asemenea, Dumnezeu le-a spus că Sabatul trebuie să fie un semn veșnic între El și ei, pentru ca ei să poată cunoaște că El este Domnul Dumnezeul lor. Din acest motiv, este de cea mai mare importanță ca Sabatul să fie înțeles din perspectiva acestei porunci. — (Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 231.)MS 26.4

    Numai porunca a patra din Cele Zece Porunci conține sigiliul marelui Legiuitor, Creator al cerului și al pământului. Aceia care ascultă de porunca aceasta iau asupra lor Numele Lui și toate binecuvântările pe care le cuprinde aceasta sunt ale lor. (...) — (Testimonies for the Church 6:350.)MS 27.1

    Așadar, Sabatul este un semn între Dumnezeu și poporul Său, ziua Lui cea sfântă, dată omului ca acesta să se odihnească și să mediteze asupra lucrurilor sfinte. Intenția Sa a fost ca ziua a șaptea să fie respectată pentru totdeauna, ca un legământ veșnic. Poporul Său trebuie să considere Sabatul ca pe o comoară deosebită, un adevăr ce trebuie păstrat cu grijă. — (The Signs of the Times, 1 februarie, 1910.)MS 27.2

    Sabatul trebuia să le amintească în mod continuu că ei erau incluși în legământul harului. “De-a lungul generațiilor voastre”, spune El, “Sabatul trebuie să fie semnul Meu, legământul Meu cu voi, că Eu sunt Domnul care vă sfințesc, că Eu v-am ales și v-am pus deoparte ca popor special al Meu. Dacă păstrați Sabatul sfânt, veți mărturisi pentru toate națiunile pământului că sunteți poporul Meu ales”. — (The Review and Herald, 28 octombrie, 1902.)MS 27.3

    (...) Îngerul nimicitor va cutreiera din nou țara. Va trebui să existe un semn pus asupra poporului lui Dumnezeu, și acesta este respectarea Sabatului Său sfânt. Nu trebuie să urmăm propria voință sau judecată, măgulindu-ne singuri că Dumnezeu va accepta ideile noastre. Dumnezeu ne va pune credința la încercare, dându-ne să facem anumite lucruri, legate de mijlocirea Sa pentru noi. În dreptul tuturor acelora care se supun voinței Sale, făgăduințele Lui vor fi împlinite, dar toți cei care îndrăznesc să se îndepărteze de învățăturile Lui pentru a urma o cale aleasă de ei înșiși vor pieri o dată cu cei răi, când judecățile lui Dumnezeu vor lovi pământul. — (Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 217.)MS 27.4

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents