Primirea darurilor^{2Mărturii speciale, Seria A 3:32-35 (1895).}

30 ianuarie 1895

Ați întrebat dacă se cuvine să primim daruri de la necredincioși^{3Vezi Note suplimentare.}, întrebarea voastră nu este necuvenită, dar eu doresc să vă întreb: Cine este proprietarul lumii noastre? Cine este adevăratul proprietar al caselor și al terenurilor? Nu este Dumnezeu? El are o bogăție în lumea noastră și a pus-o în mâinile unor oameni prin care cei flămânzi să poată fi hrăniți, cei goi să poată fi îmbrăcați și cei fără case să poată fi adăpostiți. Dacă îi vom aborda cu înțelepciune și le vom da ocazia să facă acele lucruri pe care este privilegiul lor să le facă, Domnul va impresiona inima oamenilor din lume, chiar și a celor idolatri, îndemnându-i să ofere din bogăția lor pentru susținerea lucrării. Noi trebuie să ne considerăm privilegiați să primim ce doresc ei să ofere.MP 197.1

Să căutăm să-i cunoaștem bine pe oamenii aflați în poziții importante, să ne apropiem de ei și, dacă avem înțelepciunea șarpelui și nevinovăția porumbelului, putem să obținem avantaje din partea lor, deoarece Dumnezeu va impresiona mintea lor, determinându-i să facă multe lucruri pentru poporul Său. Dacă niște persoane potrivite le-ar vorbi celor ce au bani și influență și le-ar prezenta nevoile lucrării într-o lumină corespunzătoare, ei ar putea face mult pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu în lumea noastră. Din cauză că am ales să nu depindem de cei din lume, noi am respins privilegii și avantaje de care am fi putut să beneficiem. Totuși nu trebuie să sacrificăm niciun principiu cu scopul de a profita de orice ocazie favorabilă promovării cauzei lui Dumnezeu.MP 197.2

Domnul dorește să aibă un popor al Său în lume, dar nu din lume. Ei trebuie să se străduiască să prezinte adevărul înaintea oamenilor aflați în poziții înalte, acordându-le și acestora o șansă egală de a cerceta și de a accepta dovezile Cuvântului lui Dumnezeu. Mulți sunt lipsiți de cunoaștere și de lumină, iar noi avem de făcut o lucrare personală înțeleaptă, serioasă și solemnă. Trebuie să simțim că avem o responsabilitate față de cei aflați în poziții înalte și să le adresăm invitația binevoitoare de a veni la ospățul de nuntă. Pentru acești oameni, ar fi putut să fie făcută o lucrare cu mult mai mare decât cea care a fost făcută până în prezent. Ultima solie pe care Domnul Hristos le-a adresat-o ucenicilor Săi înainte de a Se despărți de ei și de a fi luat la cer a fost aceea de a duce Evanghelia până la marginile pământului, iar această însărcinare a fost însoțită de făgăduința Duhului Sfânt. Domnul a spus: “Ci voi veți primi o putere, când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului”.MP 198.1

“Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el.” “Al Meu este argintul și al Meu este aurul, zice Domnul oștirilor.” “Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munților cu miile lor. Dacă Mi-ar fi fost foame, nu ți-aș fi spus ție: căci pământul este al Meu, cu tot ce este pe el.”MP 198.2

Răspunderea pentru suflete

Pe pământ este o mare lucrare de făcut, iar Domnul Isus i-a ales pe oameni ca parteneri ai Săi, pentru ca slujitorii cerești să poată conlucra cu cei omenești. Hristos a simțit o răspundere apăsătoare pentru răscumpărarea lumii, iar cei ce sunt împreună lucrători cu Dumnezeu sunt reprezentanții lui Hristos în lumea noastră. Ei vor avea milă de cei pierduți și vor simți o mare răspundere pentru mântuirea oamenilor. Dacă biserica nu se trezește și nu merge la postul datoriei, Dumnezeu o va considera răspunzătoare pentru pierderea sufletelor. Sunt deosebit de preocupată ca lucrarea lui Dumnezeu să înainteze.MP 198.3

Oriunde au succes în aducerea sufletelor la cunoașterea adevărului, cei aleși de Dumnezeu trebuie să înmulțească numărul bisericilor. Însă poporul lui Dumnezeu nu trebuie să se adune niciodată în comunități mari, așa cum au făcut cei din Battle Creek. Aceia care știu ce înseamnă să ai o răspundere pentru suflete nu vor face niciodată așa, deoarece ei vor simți aceeași responsabilitate pe care a avut-o Hristos pentru mântuirea oamenilor.MP 199.1

Spiritul înțelepciunii

Toți cei aleși de Dumnezeu trebuie să-și dezvolte însușirile intelectuale. Domnul Isus a venit pentru a reprezenta caracterul Tatălui, iar ucenicii Săi au fost trimiși în lume pentru a reprezenta caracterul lui Hristos. El ne-a dat Cuvântul Său, ca să ne arate calea vieții, dar nu ne-a lăsat doar să împlinim, pur și simplu, acest Cuvânt, ci ne-a făgăduit, de asemenea, că-i va da puterea de a lucra în noi, prin Duhul Sfânt. Prin urmare, este oare necesar ca vreunul dintre noi să fie nevoit să umble în nesiguranță, plângându-se că nu cunoaște și nu simte lucrarea Duhului Sfânt asupra inimii sale? Sunteți voi flămânzi și însetați după învățătura neprihănirii? Atunci, aveți făgăduința sigură că veți fi îndestulați. “Știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere să-L cunoaștem pe Cel ce este adevărat. Și noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat și viața veșnică.”MP 199.2

Domnul vrea ca noi să avem spiritul înțelepciunii cerești. Oare simțim noi, cu toții, îndemnul de a ne ruga Domnului cu umilință și cu seriozitate, arătându-I nevoile noastre și cerându-I stăruitor să ne dea spiritul înțelepciunii? Ne rugăm noi, spunând: “Arată-mi lucrurile pe care nu le cunosc, învață-mă Tu”. Oh, cât de mare este nevoia de rugăciuni umile și stăruitoare, care să fie rostite de buze neprefăcute, cerând sfatul lui Dumnezeu! El zice: Sfatul este al meu și la Mine sunt înțelepciunea și judecata sănătoasă.MP 200.1

*****