Mai puțin egoism
Granville, Australia,
13 septembrie 1895
Cu siguranță, în viața pastorilor noștri trebuie să aibă loc o schimbare. Domnul Hristos trebuie să Se afle într-o măsură mai mare în inima și în caracterul lor, și să fie mai puțin egoism. Suntem chemați să fim reprezentanții Domnului nostru. Cei care au avut o mare lumină și ocazii prețioase sunt răspunzători față de Dumnezeu, iar El i-a dat fiecărui om o lucrare, Ei nu trebuie să-și trădeze niciodată încredințarea sfântă, ci să fie cu adevărat o lumină a lumii.MP 245.1
“Și dragostea nu stă în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.” Iată cuvintele care exprimă atitudinea lui Dumnezeu față de un popor imoral și idolatru: “Cum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele? Cum să-ți fac ca Admei? Cum să te fac ca țeboimul? Mi se zbate inima în Mine și tot lăuntrul Mi se mișcă de milă!” Oare putea El să renunțe la poporul pentru care pregătise atâtea binecuvântări, oferindu-i-L chiar pe unicul Său Fiu ca reprezentare a chipului Său? Dumnezeu a îngăduit ca Fiul Lui să fie jertfit pentru păcatele noastre. El însuși a preluat rolul de judecător al Aceluia care era Purtătorul păcatului, lăsând deoparte prerogativele Sale iubitoare de Tată.MP 245.2
Aici este iubirea Sa care se recomandă singură neamului omenesc răzvrătit, în modalitatea cea mai uimitoare. Ce priveliște au putut să vadă îngerii! Ce speranță pentru oameni! “Pe când eram păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” Cel drept a suferit în locul celui nelegiuit, El a purtat păcatele noastre în trupul Său răstignit pe lemn. “El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu EI, toate lucrurile?”MP 246.1
Ca martori aleși de Dumnezeu, îi prețuim noi pe cei răscumpărați de Hristos? Suntem noi gata să facem orice sacrificiu care ne stă în putere pentru a lua pe umeri jugul Domnului Hristos, ca să conlucrăm cu El și cu Dumnezeu? Toți cei care trec testul pus de Dumnezeu, prin respectarea poruncilor Sale, iubesc neamul omenesc care piere, așa cum l-a iubit și Domnul Hristos. Ei urmează exemplul lui Hristos, angajându-se în lucrarea care cere cea mai mare seriozitate și sacrificiu de sine, pentru a-i căuta pe cei aflați la drumuri și la garduri, bogați sau săraci, nobili sau umili și pentru a le vesti tuturor că sunt obiectul iubirii speciale și al grijii ocrotitoare a lui Hristos.MP 246.2
O lucrare pentru fiecare
Orbirea firească și ignoranța oamenilor cu privire la Dumnezeu și la Mântuitorul sunt atât de mari, încât oricine îl iubește pe Domnul Isus poate găsi o lucrare de făcut. Niciun credincios care îl iubește cu adevărat pe Hristos nu va rămâne indiferent și leneș. Caracterul și viața celor ce respectă poruncile lui Dumnezeu se deosebesc în mod evident de ale celor neascultători.MP 246.3
Sunt părinți care nu înfrânează egoismul copiilor lor. Îngăduința de sine a ajuns un scop pentru ei. Prin slujirea de sine, nenumărați oameni sunt înrobiți de Satana. Ei sunt sclavii propriilor impulsuri și pasiuni, care se află sub controlul celui rău. Prin chemarea lor în serviciul Său, Dumnezeu le dă libertate. Ascultarea de Dumnezeu este eliberarea din sclavia păcatului și libertate față de pasiunile și de impulsurile omenești.MP 247.1
Vom fi nevoiți să ne confruntăm cu oameni care își folosesc toată puterea de influență pentru a-i calomnia pe cei ce sunt loiali față de Dumnezeu. Inteligența și judecata lor, pe care le-au primit de la Dumnezeu, sunt dedicate efortului de a demonstra că ascultarea de poruncile lui Dumnezeu constituie o lucrare grea și obositoare. Dar cei care susțin cerințele Legii Iui Dumnezeu mărturisesc: “Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta și nu li se întâmplă nicio nenorocire”. “Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul.” Domnul prezintă adevărul în contrast cu ideile false și, de asemenea, rezultatul sigur al acceptării adevărului, experiența care urmează întotdeauna într-o ascultare de bunăvoie sunt odihna și pacea.MP 247.2
Lucrarea robilor lui Dumnezeu este să-L prezinte pe Domnul Isus. Datoria slujitorilor lui Hristos este aceea de face sufletul neajutorat să depindă de meritele Sale. Oamenii care se întorc de la calea ascultării și fac din călcarea Legii lui Dumnezeu o virtute se află sub influența marelui amăgitor. Ei sunt orbiți de puterea lui și au nevoie de o reprezentare care să le arate ce anume poate să facă adevărul, înzestrându-i pe oameni cu puterea de a-și păstra un temperament creștinesc, atunci când sunt ispitiți să fie impulsivi și nerăbdători. Vrăjmașul adevărului vrea să-i provoace pe cei ce prezintă cerințele obligatorii ale Legii lui Dumnezeu. Dacă suntem răzbunători, oștirea lui Satana triumfă. El descoperă astfel un punct slab în armura noastră. Prin comportamentul lor răutăcios, slujitorii lui Satana încearcă să-i ispitească pe cei ce apără adevărul, ca să-i determine să spună și să facă lucruri reprobabile.MP 247.3
Tratarea împotrivirii
Să cultivăm noblețea și sensibilitatea sufletului. Spiritul adevărului și neprihănirea trebuie să controleze comportamentul și cuvintele noastre rostite sau scrise. “Omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește.” Dacă, atunci când le vorbește ascultătorilor, pastorul observă pe chipul împotrivitorilor un zâmbet care trădează necredința, să continue ca și cum nu ar fi văzut nimic. Dacă vreunul va fi atât de nepoliticos, încât să râdă sau să șoptească, pastorul să nu reflecte același spirit prin voce sau prin atitudine. Dovediți că nu folosiți astfel de arme. Foarte adesea se scriu cuvinte tăioase și, prin repetarea declarațiilor celor ce susțin idei false, frații noștri nu fac altceva decât să răspândească aceste idei. Aceasta este o greșeală. Noi trebuie să scriem doar adevărul.MP 248.1
Duhul Sfânt nu conlucrează cu oamenii cărora le face plăcere să fie niște critici aspri. Acest spirit a fost cultivat de cei ce iau parte la dezbaterile din cadrul adunărilor, iar ei și-au format obiceiul de a căuta ocazii pentru conflict. Dumnezeu este dezonorat prin acest fapt. Abțineți-vă de la atacuri tăioase. Nu învățați metodele de luptă predate în școala lui Satana. Duhul Sfânt nu inspiră critici și acuzații. În fața noastră se află un timp de încercare și, în acel timp, fiecare suflet care nu a avut lumina adevărului va lua o decizie pentru Hristos. Cei care cred adevărul trebuie să fie convertiți din nou în fiecare zi. Astfel, ei vor fi niște vase de cinste.MP 248.2
Modul corect de a-i trata pe împotrivitori
Nu repetați declarațiile celor care se împotrivesc și nici nu intrați în controversă cu ei. Voi nu vă confruntați doar cu niște oameni, ci cu Satana și cu îngerii lui. Domnul Hristos nu i-a adresat lui Satana nicio acuzație jignitoare cu privire la trupul lui Moise. Dacă Răscumpărătorul lumii, care a înțeles iscusința înșelătoare și perversă a lui Satana, nu a îndrăznit să-i adreseze nicio acuzație jignitoare, ci i-a vorbit cu sfințenie și cu umilință, spunându-i: “Domnul să te mustre, Satano!”, oare nu este înțelept ca slujitorii Lui să-I urmeze exemplul? Vor adopta niște făpturi omenești limitate tocmai acel comportament pe care Domnul Hristos l-a evitat, deoarece i-ar fi oferit Iui Satana ocazia de a denatura, de a răstălmăci și de a falsifica adevărul?MP 249.1
Afirmarea personalității să fie evitată
În această perioadă a istoriei lumii, avem o lucrare întru totul prea mare pentru a începe un alt fel de război în confruntarea cu puterile supranaturale ale slujitorilor Iui Satana. Chiar dacă suntem ispitiți să profităm de cuvintele și de faptele unora, trebuie să renunțăm la afirmarea personalității noastre. Să ne stăpânim sufletul cu răbdare. Fraților, dovediți că sunteți cu totul de partea Domnului. Lăsați ca adevărul Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu să fie cel care să demaște fărădelegea și păcatul și arătați puterea lui sfințitoare asupra inimii omenești. Nu trebuie ca spiritul arogant să prejudicieze Cuvântul lui Dumnezeu. În fiecare clipă, avem motive să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru privilegiul de a fi în legătură cu El.MP 249.2
Este nevoie să ne smerim sufletul în fiecare zi, iar Domnul ne vorbește despre marea binecuvântare pe care o au toți cei ce își umilesc inima și se ascund în Isus: “Căci așa vorbește Cel Prea Înalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: ‘Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite’”. “Iată spre cine îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu.” “Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.” “Când strigă un nenorocit, Domnul aude și-I scapă din toate necazurile lui. Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El, și-i scapă din primejdie,”MP 249.3
Lăsați-i pe cei care urăsc Legea Domnului să blesteme și să-și reverse anatemele împotriva celor care au curajul moral de a primi și de a trăi adevărul. Domnul este tăria noastră. Dacă nu ne vom înălța pe noi înșine, ci ÎI vom lăsa pe Domnul să-și îndeplinească voia în și prin noi, vom fi în siguranță. Să păstrăm duhul blând și smerit pe care Dumnezeu Îl va înviora.MP 250.1
Valoarea sfaturilor și a îndrumărilor
Înălțarea de sine va stârni în mod sigur resentimente în inima unui om, față de orice persoană care îndrăznește să-i pună comportamentul sub semnul întrebării. Unii resping cu indignare tot ce înseamnă a fi un sfat sau o îndrumare, ca și cum ar urmări să-i jignească și să-i ofenseze. Dacă va fi cultivat, acest spirit va duce la numeroase rele. Nimeni nu va avea curajul să vă spună când greșiți, pentru că acel credincios va fi privit ca un dușman. În felul acesta, bunătatea care ar trebui să existe între frații de credință este nimicită, din cauza interpretării invidioase a avertizărilor adresate în temere de Dumnezeu. Cuvintelor li se atribuie un accent necuvenit, iar imaginația exagerează problema și generează frustrare.MP 250.2
Cu toate acestea, noi nu trebuie să îngăduim greșeala unui frate. Mulțumirea de sine trebuie să fie biruită. Iubirea de aplauze să fie considerată ca o capcană. Încrederea în sine, în propria înțelepciune și în calitățile personale ne vor pune întotdeauna în pericolul de a face greșeli grave. Aceste calități să-și arate singure adevărata valoare, și atunci vor fi apreciate.MP 250.3
Spiritul unității și al egalității dintre lucrători
Sunt îndemnată de Duhul lui Dumnezeu să-i sfătuiesc pe frații mei să fie uniți în lucrare. Iubiți-vă ca niște frați, fiți înțelegători, politicoși și loiali unul față de altul, dar zdrobiți acel simțământ de superioritate, care îi face pe unii să creadă că nu se pot asocia cu alții în lucrare. Nimeni nu trebuie să considere că poate face singur întreaga lucrare. Oricât de experimentat și oricât de bine calificat ar putea fi, este nevoie ca talentele lui să se asocieze cu ale celorlalți. Este o greșeală să se creadă că ideile și raționamentele unui singur om vor împlini nevoia tuturor inimilor într-o lucrare religioasă. Sunt necesari oameni cu gândiri diferite, a căror inimă este plină de dorința duioasă de a câștiga suflete. Folosirea unor metode diferite de lucru în semănarea semințelor adevărului și în strângerea recoltei este de o importanță reală. Adesea, se întâmplă ca oamenii cu aptitudinile cele mai umile să ajungă la inimi care au fost întru totul insensibile față de lucrarea altuia. Rugăciunea este esențială. Apropierea sufletului de Dumnezeu, în comuniune, înseamnă, de fapt, apropierea lui Dumnezeu de cel care Îl caută. Este nevoie de o consacrare mai mare a inimii și a vieții în slujba lui Dumnezeu.MP 251.1